Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
Cris 0811, dar majoritatea mamelor alienatoare nu merg cu copilul la psiholog, refuza chiar atunci cand le trimite instanata pentru expertiza si nu mai e o asa mare problema, nu am vazut sa va fi aprins la nici un tata care spune ca nu-I vine copilul nici la consiliere.
In plus, este absolut firesc si normal ca userul sa refuze daca nu este informat despre ce este consilierea, ce probleme are copilul.
Si cum aparent problema e ca minora nu da raportul la interogatoriu despre ce se petrece acasa la tata, de teama de repercusiunilor din partea mamei, chiar nu vad cum ar putea un tata responsabil sa-si dea acordul la asa ceva.
Martonze, la acei 928 adaugati si niste bani, pensia alimentara de la mama. In plus, asa cum am mentionat, venitul tatalui nu este batut in cuie, omul poate gasi un servici mai bun. In plus, as zice ca pe copil il asteapta saracie lucie acasa la mama, de fapt despre ce vorbesc, care casa? Ca banca va scoate casa la vanzare in curand, dupa ce va fi informata despre datoriile creditoarei. Ca sa nu mai vorbesc de vizita executorului judecatoresc care are drept in curand sa-i ia televizorul din perete si chilotii din sertar.Oare e mai bine pentru copil sa doarma int-un pat modest sau sa doarma pe jos la mama? Scuze, in curand pe strada sau prin vecini? Si totul pentru ca mama prefer orice numai ca cel mic sa nu aiba legatura cu tatal lui.
Nu, eu nu pot sa-i spun mama cat persoana dezechilibrata emotional.
Penalizarile inceteaza daca mama respecta programul de vizita. Daca doamna respecta legea, penalizarile se opresc. Nu-I ia nimeni banii cu japca, e o alegere pe care femeia o face constient. Atunci dumneavoastra ce problema aveti daca pe femeie nu o deranjeaza sa dea banii?
@When - am fost la consiliere psiho la dgaspc, fara sorti de izbanda, din pacate.
da, aveti dreptate cu medierea si eu regret acest lucru...sincer, nu am stiut de aceasta posibilitate si, dupa cum stim, foarte putini avocati te indruma spre mediere.
da, mama mea e pensionare si cu tot dragul s-ar ocupa de fetita...la fel si mama fostei sotii, tot pensionara e si locuieste cu ea si cu fetita....dar tot tine copilul de la ora 8.00-8.300 la 19.00 la gradinita.
@cris0811 - Stimata doamna, mi-e teama ca nu inteleg dc sunteti ironica sau nu...sau nu ati inteles situatia de fapt.
@when si @cris0811 - ca sa lamuresc situatia: pentru ca fosta sotie nu mi-a dat fetita la program, am cerut monitorizare la dgaspc si consiliere psiho pt copil. am mers la consiliere mai intai noi parintii si dupa cateva sedinte, psiholog de acolo a refuzat sa vada si copilul motivand ca noi avem probleme, nu copilul.
apoi, am cerut in instanta evaluarea psighologica a copilului si instanta a refuzat...dupa refuzul instantei fosta sotie a cerut evaluarea psiho tot la dgaspc si tot la acelasi psiholog la care am fost impreuna...de data asta i s-a acceptat ei, fara a mi se comunica si mie motivele cererii ei (desi eu cand am cerut monitorizarea si evaluarea ei i s-a citit cererea mea).
trecand peste toate aceste precizari, eu vad ca am un copil normal care imi povesteste ce face la gradi (asta a fost primul motiv al mamei ei) insa eu nu o intreb ce face cu mami atunci caand nu e cu mine (dc vrea ea sa povesteasca, bine, eu nu o intreb mai mult decat povesteste ea)....deci, sa zicem ca trec peste faptul ca fosta sotie si dgaspc-ul imi ascund motivul pt care cred ei ca are copilul meu nevoie de evaluare psiho (desi sunt tatal ei, avem autoritate parinteasca comuna) eu vad ca am un copil sanatos psihic (inca)...deci de ce l-as expune la o consiliere psiho fara motiv intemeiat? doar ca sa afle fosta sotie cum sa determine copilul sa-i spuna ce face la tati, ce mananca (pretinzand ca poate ea poate uita sa-i dea de mancare) si cu cine se joaca?
sau fosta sotie vrea sa demonstreze ca nu alieneaza copilul de mine...nici asta nu ma mai intereseaza neaparat pt ca vad ca i-a intrat frica in oase si s-a potolit cu alienarea copilului la adresa mea ci doar la adresa altor membrii ai familiei mele...
Da, da, aveti perfecta dreptate, plangerile sunt solutia, nici executorul nu e de neglijat, cateva dosare penale ar fi mana cereasca, si cate o cerere in instanta pe luna, la dgaspc ce sa mai zic, o vizita saptamanala si cate un mail zilnic ar fi perfect etc caci trebuie sa "luptati" pentru copil! Asta face orice parinte, cresterea, ingrijirea, educarea unui copil sunt desuete, la moda e "lupta". Luptam, luptam copilul aparam. De cine? ma rog, nu conteaza, detalii. Suna foarte nobil, gen cruciada, Don Quijote in persoana, doar ca in spatele "nobletii", vreau de la inceput sa subliniez ca sa nu sariti in cor ca fara legatura cu programul de relatii personale, se afla o pensie de mizerie. Caci acesta e modelul de "dragoste" a multor tati, se rup in doua de dragoste pentru copil, dar nu si de grija a ceea ce mananca si imbraca acel copil. (a se vedea cei 180 de lei despre care vorbeste Martonze)
Martonze, va bateti capul si va mancati timpul degeaba. Ati "intalnit" aici pe forum vreunul care sa intrebe cum sa faca si sa revina si sa zica, am incercat cum ati propus si e mai rau, mai bine, la fel? Ati vazut pe cineva interesat de altceva decat cum sa critice si sa invinovateasca mama? Ce se intreaba unul pe altul? cum sa se poarte sau ce plangere sa mai faca? Vedeti-va de viata si luati deranjul ce vi se provoaca drept un inconvenient ca oricare altul, inerent vietii de zi cu zi, in rest: cainii latra, caravana trece.
Dnul CostinIanca afirmatia dvs despre mama copilului ca "i-a intrat frica in oase" spune multe despre cum va raportati dvs la dumneaiei.
Martonze, va rog eu mult nu mai pomeniti despre cheltuielile de crestere si educare ale unui copil. Ele se suplinsec cu program de vizitare si cu dreptul la informare. Ce atata zor cu banii? Scoateti si dvs copilul in balcon sa faca un pic de fotosinteza si sa vedeti cum creste.
@Costiniancu, vedeţi, şi psihologul a spus ce am presupus eu, dvs. încă nu sunteţi separaţi emoţional definitiv. Numai când timpul rezolvă această problemă, va fi pace şi armonie între dvs. , spre binele copilului.
@ps Mă necăjeşte faptul că acest tată, Costiniancu, a ajuns pe acest forum cu intenţii nobile , dornic de a afla cum să remedieze defecţiunile apărute între dânsul şi mama fetiţei sale.Vorbim despre o despărţire amiabilă, relaţii care, scârţâind, e drept, dar au funcţionat şi, ce vedem? În urma sfaturilor preţioase primite de la prietenii noştri din această discuţie, a declanşat un război între el şi mama fetiţei sale, deci în loc să se stingă jarul, s-a declanşat focul. Merg la înot cu copilul meu şi văd tătici care uscă părul copiilor, îi piaptănă,îi îmbracă, povestesc...mi se strânge inima, şi copilul meu ar dori, poate, să meargă tata cu el la înot. E aşa frumoasă relaţia tată-copil, dacă ea se manifestă aşa...