Hotărâre irevocabila

Eu spun exact ce a spus doamna, sot abuziv, a reusit sa divorteze de el, a fost atat de rau incat a putut sa dovedeasca fara dubiu ca nu e parinte bun si a obtinut custodia exclusiva a copiilor si......a ramas cu el in casa. Hm.......
Cand oricare era problema existau solutii pentru care acest lucru sa nu se intample.
A venit cumva pe forum acum 4 ani, sau 3 ani sau un an sa intrebe legal ce ar putea face pentru a isi separa drumul de al fostului partener cu care e obligata sa locuiasca? Nu, eu nu am vazut. Deci, deduc logic ca asta nu reprezenta o problema atat de mare.

Problema e acum cand dupa 4 ani a reusit sa se mute si fostul partener vrea custodie comuna si domiciliul baiatului la el.

Eu nu judec, eu insa am niste intrebari, normale, firesti as spune.
De ce nu a facut ceva acum 4 ani ca sa se separe si altcumva decat pe hartie de sotul abuziv? Cu cat spune ca e el mai rau, cu atat semnele mele de intrebare sunt mai mari.

Nu sunt impotriva mamelor doamna, sunt insa impotriva parintilor care isi folosesc copii sa se razbune pe fostul partener si care inventeaza povesti, fie ei mame sau tati. Din acest motiv, povestea de fata mie mi se pare suspecta ( atentie, am zis mi se pare, nu am zis ca sigur este).
Observ insa ca dumneavoastra aveti ceva cu tatii. Cum apare o femeie care spune ca e abuzata, cum imediat se considera 100 % ca are dreptate si spune adevarul. Iar in cazul de fata, nu zic ca e asa ci ca doar ca faptele ( a continuat sa locuiasca benevol cu el) arata contrariul celor sustinute de dansa.

Cu siguranta nu e usor sa iei viata de la capat, nu am sustinut asta. Insa nu inteleg pasul asta inainte, respective divortul si apoi anularea lui, respectiv ramasul in casa, mai ales cand lucrurile nu par a fi in zona gri ci vorbim de un barbat care fara dubiu e un abuzator. Iar acum vina e a amandurora, el ca abuzeaza si ea ca permite asa ceva.

When a scris:

Observ insa ca dumneavoastra aveti ceva cu tatii. Cum apare o femeie care spune ca e abuzata, cum imediat se considera 100 % ca are dreptate si spune adevarul.

Daca d-voastra considerati ca eu am ceva cu tatii numai din simplu fapt ca empatizez cu o persoana, trecand prin aceleasi situatii, aveti o mare problema de percepere a mesajelor. Uitati-va in postarile mele si o sa remarcati ca va inselati. Am fost de partea tatilor care erau impedicati sa isi vada fata doar ca venea cu logodnica la usa mamei si exemplele pot continua.
Vad ca v-ati transformat in aparator al tuturor tatilor oropsiti de pe lumea asta si mi-e tare greu sa cred ca asta vine doar din povestile/intamplarile prietenilor care sunt indepartati de copii. Sincer, va invidiez cate cunostinte aveti in domeniul dreptului familiei doar din cazurile in care a trebuit sa fiti martor la cativa prieteni carora mamele nu le deschideau usa..
Care e logica in a afirma ca am ceva cu tati cand "indraznesc" sa cred o femeie agresata??
Si punand dnei aceste intrebari, ce credeti ca o sa aflati? Ca e o mincinoasa? Ca de fapt nu a fost agresata din moment ce a acceptat sa stea in acelasi perimetru atatia ani? Nu ati fost in aceeasi situatie, nu o sa intelegi anumite motive ce stau in spatele acestor decizii!
Va asigur ca in societatea noastra exista multe situatii de abuz (atat asupra celuilalt parinte cat si a copilului) si autoritatile nu iau nicio masura! Si aici vorbesc din propria experienta, nu aruncand aiurea cu vorbe in vant. Nu orice parinte care vine aici si isi exprima of-ul si mai ales in situatii in care a fost batut sau agresat, trebuie pus la zis, suspectat ca minte, etc.

Cel mai relevant exemplu care mi-a venit in minte ref. la dintele d-voastra impotriva mamelor este cel in care o dna postatse o intrebare ref. la pensia de intretinere de 4000 lei prin care se interesa doar daca suma ramane neschimbata indiferent de veniturile obtinute de catre tatal copiilor. Atentie, nu a intrebat de majorare ci doar in ce conditii se modifica si d-voastra ati fost atat de vehement impotriva ei incat si moderatorul Gi-jane nu a putut sa remarce:"la cum v-ati repezit, am crezut ca o platiti dumneavoastra."....

Indiferent câte pagini o să mai discutați și o să vă înțepați contradictoriu, rezultatul va fi următorul.
1. Domiciliul minorului(minorilor) va rămâne stabilit la locuința mamei.
2. Autoritatea părintească(custodia), va fi exercitată în comun de către ambii părinți.
3. Pensia de întreținere va fi stabilită pentru viitor în cotă procentuală, pentru a nu mai fi necesară actualizarea acesteia prin apelare la instanța de judecată.

De curiozitate, desigur, retineti toate comentariile tuturor userilor? Sau cumva doar pe ale tatilor sau pe ale mele? Ca eu unul nu imi mai aminteam subiectul insa dumneavoastra v-a ramas intiparit in minte. Dar evident, asta nu inseamna nimic :)
Va inteleg ca va vine greu sa credeti anumite lucruri cum si imie imi vine greu sa cred altele, insa putem oare baga mana in foc pentru adevar?
Punand doamnei aceste intrebari o ajuti cred eu mai bine cu apararea. Pentru ca are nevoie de una. Iar daca cumva in aceasta perioada s-a impacat cu domnul si acesta are din acesti 4 ani macar 2 poze fericite de familie, ghiciti ce, pierde. Si atunci, ar fi mai corect sa spuna ca s-au impacat insa comportamentul a ramas neschimbat decat sa marseze ca a fost nebun, e nebun iar ea mereu agresata.
E simplu. Nu am zis ca minte insa nu avem tot adevarul pe care userul din lipsa de timp sau din dorinta de a nu da asa multe detalii nu le-a oferit.

Nu trebuie sa ma asigurati ca sa stiu ca autoritatile nu iau nici o masura in majoritatea situatiilor. Omiteti insa un fapt, in momentul de care povestim, in opinia mea singura care putea sa ia masuri e doamna care tocmai a divortat, nu avea cine altcineva. Ca in nici o tara, dupa ce te desparti de un om abuziv nu vine politia sa te verifice daca ai plecat de acasa si daca nu atunci sa-ti ofere domiciliu. Asa ca hai sa nu mai punem in carca statului lucruri care de fapt depind de noi.
Nu am suspectat ca minte, din nou, am pus anumite intrebari asupra unei situatii mai deosebite pentru ca din nou, nu orice parinte care e agresat si vine sa-si verse off-ul aici are ocazia sa scape dar alege sa ramana langa agresor.

Vorbind de custodie, pe judecator il intereseaza binele superior al copiilor or acei copii au trecut prin situatii traumatizante destul de mult timp din vina ambilor parinti in egala masura. Unul pentru ca provoca acele situatii celalalt pentru ca desi avea de ales le accepta. Iar acum, desi niciunul nu pare mai breaz ( desi nu stim nimic de intampinarea tatalui) doamna va cere din nou autoritate parinteasca unica, desi nici ea la randul ei pare, repet si pun accentual pe pare, ca nu a facut nimic sa le fie mai bine. Si din nou repet, nu cunosc toate detaliile, concluziile mele sunt trase de pe urma a ceea ce s-a scris aici si cu siguranta nu s-au aratat toate detaliile.

Stimata initioatoare a topicului. dumneavoastra va cunoasteti situatia cel mai bine. Am marea rugaminte sa nu luati personal ce v-am scris pentru ca sunt un om din afara care nu are toate detaliile. Insa tot asa este si judecatorul si in urma a ceea ce ati prezentat e o varianta, cea prezentata de mine pe care ar putea sa o adopte si el.

In momentul de fata din cauza faptului ca ati locuit impreuna dupa divort si mai ales pentru ca acum custodia comuna se acorda pe banda rulanta sunt sanse foarte mari ca fostul partener sa o castige. Lasati ce ar trebui sa dovedeasca el ca e distanta mare intre ce ar trebui si ce se intampla, eu as zice sa va pregatiti dumneavoastra si sa puteti dovedi ca si la ora actuala custodia comuna cu el nu ar fi in beneficiul copiilor si mai ales sa puteti explica acei 4 ani impreuna, sa nu fie interpretati ca o acceptare a dumneavoastra a lui ca parinte in viata copiilor.

Dapix, si eu cred ca se va stabili autoritate parinteasca comuna insa cred ca exista o sansa mica e drept ca domnul sa castige baiatul, mai ales daca ramane la locuinta veche a copiilor acolo unde copilul este adaptat.

@Dapix

Autoritatea părintească(custodia), va fi exercitată în comun de către ambii părinți.

Da, doar dacă instanţa va considera că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la sentinţa anterioară.
Depinde de dovezile fiecărei părţi.

@When, ar fi bine să nu vă contraziceţi, mama nu are dreptul de a accepta tatăl în viaţa copiilor, tatăl face parte din viaţa copiilor, aşa cum este el. Şi tatăl copilului meu face parte din viaţa lui, trăirile lui cu acesta, chiar rare, s-au întipărit în subconştientul său. Şi aceste trăiri pot fi frumoase , dar pot fi şi traumatizante.