Buna ziua. Mama este divortata de un an, cu un copil de 14 ani pe care instanta i l-a incredintat la divort..
Copilul desi are locuinta proprietate, in ea locuieste tatal cu concubina pe motiv ca nu are unde altundeva sa se duca, tatal si-a alungat copilul, iar minorul locuieste cu chirie impreuna cu mama lui.
La divort instanta a dat vina lui exclusiva.Nemultumit, a facut apel in care singura dorinta a fost ca instanta sa stabileasca domiciliul copilului in alta casa, nicidecum in proprietatea acestuia din urma.
Acum tatal a deschis dosar pentru vizitare minor,
Pe copil nu l-a cautat de un an, nu il ajuta cu nimic financiar.
Minorul nici nu vrea sa auda de el, va fi audiat la instanta si probabil va spune ca nu vrea relatii cu tatal.
Ce pateste mama in acest caz?
Cam asa stau lucrurile in instantele de minori! Tatal are drepturi neconditionate, inclusiv de a incasa bani de la gura copiilor, mamele sunt vinovate de serviciu, singura mare si constanta greseala este ca mai exista oameni care isi pun speranta in dezlegari corecte.
noi chiar am sperat intr-o decizie corecta....tatal a raspuns la interogatoriu ca a solicitat acesta actiune ca sa urmareasca cum ii este educat baiatul. Toate intrebarile care au fost puse au avut justificare prin documente depuse la dosar.
reclamantii nu au depus inscrisuri, nu au avut martori
iar din ce am depus noi oricine isi dadea seama care este situatia
mi se pare imposibil sa demonstrezi ca tatal si bunicii l-au alungat pe copil din casa, ca i-au sechestrat lucrurile personale, ca nu s-au interesat de el mai bine de un an, ca l-au sunat sa il ameninte, sa recunoasca in mare si ei acest lucru, copilul sa spuna clar ca NU isi doreste relatii cu ei, iar judecatorul sa admita ca toti trei reclamantii (tatal si bunicii) sa vina sa il ia de la domiciliul mamei
oare despre ce vorbim?!
Cum ati demonstrat ca tatal si bunicii l-au alungat pe copil din casa?
In perioada in care tatal nu s-a interest, l-ati informat despre copil? Deciziile le luati impreuna sau macar ii cereti acordul?
Conteaza foarte mult in instant ca parintele resident sa arate ca in mod real a sprijinit relatia copilului cu celalalt parinte si sa nu fie nici un dubiu de alienare. Pentru ca asa, domnul poate foarte usor sa aiba de putina indrumare in modul in care isi manifesta anumite setimente dar la baza sa fie un tata care isi iubeste copilul si care doreste sa fie implicat. Nu zic ca e cazul dumneavoastra insa daca judecatorul a considerat asa poate probele nu au fost administrate foarte bine. Sau poate da, chiar nu a citit nimic.
Apel?
diriginta copilului a adat declaratie prin care mentioneaza ca minorul nu a avut manuale, uniforma si alte lucruri necesare pentru ca bunicul patern a incuiat locuinta, politia la care s-a facut sesizare a raspuns printr-o adresa din care reiese ca bunicul a sechestrat lucrurile personale ale mamei si minorului, Protectia Copilului a fost sesizata de catre bunic ca are impresia ca mama si copilul au relatii intime, asa ca au facut o ancheta si cand au venit la locuinta, au gasit camerele incuiate. Insasi bunicul a recunoscut la interogatoriu ca am reusit sa luam lucrurile prin intermendiul unui avocat, in urma unor notificiari trimise. Exista depus la dosar un CD cu o inregistrare telefonica dintre bunic si copil prin care bunicul il jigneste -vagabond, nenorocit, jeg, in injura - nu pot sa reproduc, si in care tipa ca el i-a donat jumatate de casa, iar copilul a plecat cu mama.
Cu tatal nu se poate lua legatura, a blocat accesul catre telefoane, o singura data i-am dat un mesaj, iar raspunsul lui a fost ca pe el nu il intereseaza copilul si ca am fost reclamata la Protectia Copilului si ca vor mai urma si alte reclamatii, iar dupa cateva luni am fost chemata la DNA....
el nu a putut sa demonstreze ca eu impiedic relatia lui cu copilul, pentru ca a recunoscut la interogatoriu ca nu l-a cautat pe copil mai bine de 1 an, ca nu stie nimic despre el, desi scoala unde locuieste copilul se afla la mai putin de 2 minute de casa in care locuieste.
Avocata mea mi-a spus ca judecatorul a fost plictisit si ca nu a citit nimic, pentru ca erau multe documente si nu a avut rabdare.
Eu nu contest decizia judecatorului in ceea ce priveste relatia cu tatal, care mi se pare fireasca si normala, eu contest decizia in ceea ce priveste bunicii,. Judecatorul nu trebuia sa citeasca nimic, din interogatorii si-a format parerea. In plus, ei nu au avut martori care sa dovedeasca nimic si niste inscrisuri. Cand judecatorul a intrebat de ce bunicii au solicitat program de vizita, raspunsul a fost "pentru ca eu sunt tataie si i-am dat casa", facand referire la faptul ca bunicii i-au donat copilului 1/2 din casa in care locuiam. La judecatorie, in timp ce copilul astepta sa fie audiat de judecator, bunicul tipa la el si il ameninta.
Astept sa primesc acasa hotatarea si apoi voi vedea daca facem apel sau nu. Trebuie sa fiu convinsa ca as putea sa am vreun castig de cauza.
Avocata mea imi spune ca legislatia permite relatiile cu bunicii in orice conditii. Eu tot intreb de o saptamana care este articolul de lege si nu imi da nimic clar.
Nu se da in orice conditii si nu e dreptul bunicului la copil , ci dreptul copilului sa mentina relatii si cu familia extinsa.
Art. 17 legea 272/2004
(1)�Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2)�Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3)�Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
(4)�In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
(5)�Criteriile prevazute la alin. (4) vor fi avute in vedere si la stabilirea programului de relatii personale si cu celelalte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie.
bine ca aveti un copil marisor, nu vad cum ar putea fi obligat/convins un copil la 14 ani sa isi viziteze rudele daca nu e de acord.
Conteaza si cum motiveaza copilul ca nu vrea sa ii vada, cand e ascultat.
Cum a motivat tatal ca vrea program de vizita cand a zis ca nu l-a vazut si nu l-a interesat timp de 1 an ? A fost in coma ?
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
raluca_barbulescu