Program vizita, refuzul minorului

Întrebareaa fost simplă: dacă copilul refuză plecarea în program de vizită cu tatăl său, mama poate păţi ceva?

raspunsul e simplu si profit de intrebare pentru a va mai opri sa dezinformati, depinde motivul pentru care nu pleaca minorul. Daca nu pleaca din cauza ca rezidentul nu il lasa, incaseaza penalizari, daca se demonstreaza ca nu pleaca pentru ca nerezidentul prin comportamentul lui l-a indepartat, nu se intampla nimic.

Simplu :D Eaxct v-am dat un exemplu mai sus in care nerezidentul nu a putut demonstra foarte bine ca rezidentul nu a cooperat. altceva? Doriti sa stau sa va caut toate hotararile de genul....? Sunt multe, cautati si singura, pare ca aveti timp.

Doamna Martonze,
daca asta este realitatea cum ca tatal si-a abuzat copilul, se va dovedi la consiliere. Instanta va tine cont de asta si probabil va da un program sub supraveghere, poate in prezenta psihologilor de la DGASPC. Exista spete in care s-a respins cererea de penalitati, nu mai dezinformati. Si nu doar ca raspund la intrebare, dar incerc sa ofer solutii constructive. Dvs sfatuiti userul sa tergiverseze, nu va intereseaza absolut deloc ca acel copil in final sa aiba o relatie cat de cat normala cu tatal sau, daca se va putea, macar de acum incolo.

Cititi si dvs dnule agpas ce descrie doamna in prima postare, si anume ca minorul a fost evacuat din propria locuinta, ca tatal nu se intereseaza, ca nu plateste pensia etc.
Acum, aceiasi intrebare: L-a silit pe tata cineva sa procedeze astfel? E din cauza "sentimentelor" mamei? N-are nicio vina tatal? Exista vreun semn ca tatal asuma greselile si ar vrea sa le schimbe?
Intreb si eu, de ce sa mearga copilul la consiliere? Ce a gresit el? Ce e in nergula in comportamentul lui? Oare nu tatal care nu se intereseaza de propiul copil ar trebui sa mearga la consiliere? Oare nu cu cel la care e problema ar trebui sa se inceapa?
Dvs credeti ca consilierea e un panaceum universal? Pai daca ar fi stimate domn, nu ar mai divorta nimeni, nu s-ar mai sinucide nimeni, n-ar mai fi nimeni violent, cu totii am fi boboc odata ce am parcurge o consiliere.
Se pare ca in opinia dvs psihologia rezolva toate si orice problema!
Am scris explicit dnule agpas, nu toti, dar si daca scriu negru pe alb dvs doriti sa va adapati la izvorul victimizarii. Nu toti sunt niste ratati. Orice generalizare de altfel e pacatoasa. Am observat insa o frecventa semnificativa intre ratatii ca parinti si ratatii in toate planurile, de genul legaturii intre fumatori si cei care dezvolta cancer pulmonar.
Nu orice parinte este o prezenta benefica in viata copilului. Sunt multe situatii de mai bine lipsa. De curand a fost un exemplu absolut socant la tv. O asa-zisa mama care si-a aruncat nou nascutul in foc. O fi buna prezenta unui astfel asa-zis parinte? Mai sunt insa si cazuri, din fericire, mai putin "spectaculoase". Parinti care isi aduc aminte din ani in Paste de copii si vor sa apara si sa dispara cand le convine, parinti cu grave probleme sociale, parinti scandalagii, cu vieti de golani etc. Intreb si eu, care sa fie binele copilului dintr-o astfel de legatura?Ce sa invete el de la un astfel de parinte? sa invete, de exemplu (vedeti sa nu scrieti iar ca "toti") ca poti toata ziua bea si trai ca un trantor, sau ca e in regula sa nu faci scoala, sau ca e foarte bine daca toata viata te tin parintii in spate etc? Ce facem cu copiii, care in perioada in care celalalt parinte a avut alte preocupari decat copilul, acesta a invatat acasa niste regului si un model bun de viata? A inteles ca in viata trebuie sa inveti, sa muncesti, sa te comporti civilizat si uite asa, pe la 10 ani, sau cati vreti sa luam ca exemplu, apare si omul cu chef de viata, care nici pe la scoala n-a fost, nici cu munca nu s-a omorat vreodata, pe strada se mai bate, se mai injura etc, ce ii zicem copilului? Uite asta e tac-tu. Tu trebuie sa-l iubesti, sa-l asculti si sa-l respecti, caci doar asta e comportamentul normal al unui copil fata de parintele lui. Si continuam: baga de seama insa, sa nu faci ca el, sa mergi la scoala, la munca, sa nu injuri, sa nu te bati. Adica cum si ce sa inteleaga copilul? Sau ce sa-i zicem du-te si fa ca tac-tu?
Domnule agpas daca scrieti cu asemenea convingere ca exista spete in care s-ar fi respins penalitatile, de ce nu va sprijiniti afirmatiile cu exemple? Acelasi lucru i l-am cerut si lui when. Aratati domnilor astfel de hot in loc sa incercati sa imbroboditi utilizatorul.
Dnule agpas, intr-adevar, spectaculos, unic si nemaiauzit: viata costa! Si laptele si caietele si pantofii si medicamentele si pijamalele costa, adica se procura contra BANI, nu contra program de vizitare! Incredibil, zau asa.
Eu am mai scris. Nu platiti, stiu mame care afirma ca ar plati ele pensia decat sa suporte scandalagiul. Nu poti sa platesti 300 de lei si sa crezi ca de banii astia ai toate drepturile din lume. Legile normale cer o legatura intre drepturi si obligatii. Esti proprietar, platesti impozite, nu le platesti, te executa silit si finalmente iti ia proprietatea. Esti executor, urmezi cursurile de formare continua si iti platesti darile, nu faci asta ti se ridica dreptul de a profesa.Esti locatar, platesti intretinerea, nu o platesti esti evacuat. Singura exceptie este esti parinte. Platesti, nu platesti ai drepturi sa hotarasti in viata celui caruia nici sosetele din picioare nu i le-ai cumparat ca parinte. Ba mai mult, inteleptul leguitor a zis ca acolo unde nu te achiti de obligatia de a contribui real la viata copilului, ai in schimb dreptul de a-i lua copilului si ce nu i-ai dat. Ne miram de scaderea continua a increderii populatiei in justitei?

Exista vreun semn ca tatal asuma greselile si ar vrea sa le schimbe?

poate din cauza asta doreste program de vizita. Poate are un mod disfunctional de a relationa. 13 ani de casnicie insa arata ca nu totul a fost rau altfel nu discutam de 13 ani ci de doi sau trei. Si prin prisma faptului ca fostul partener are anumite drepturi, pentru binele copilului situatia e indicat sa fie gestionata cat mai diplomat cu putinta.

Dvs credeti ca consilierea e un panaceum universal? Pai daca ar fi stimate domn, nu ar mai divorta nimeni, nu s-ar mai sinucide nimeni, n-ar mai fi nimeni violent, cu totii am fi boboc odata ce am parcurge o consiliere.

Consilierea nu e panaceu universal insa are un grad foarte mare de reusita in anumite conditii. Statul cu mainile in san insa duce la esec 100%
In rest vad cum iar bateti campii in modul dumneavoastra obisnuit. Aici nu se vorbeste despre copii aruncati in foc ci despre o situatie anume si despre cum userul o poate gestiona pentru a fi cat mai bine copilului.

Din punct de vedere legal, fostul partener va obtine un program, nu am auzit de proces taraganat pe 3 ani. Nu am auzit eu, nu spun ca e imposibil sa existe insa de regula la minori se grabesc. Dat fiind faptul ca macar aici suntem de acord, ca se va obtine program, cred ca cel mai bine, din punct de vedere legal indrumam userul pentru a nu se gasi in fata unei situatii imposibil de surmontat.

Iar de aici rezulta masurile propuse. E simplu, la obiect.

againstPAs, , în procesul pentru penalităţi, NU contează concluzia psihologului sau cauzele care determină refuzul. Repostez art.913:

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 910.

Ceea ce spuneţi dvs. este corect într-o cauză de stabilire a programului de relaţii personale.

When, diluaţi subiectul. În procedurile art. 913, TOŢI funcţionarii statului execută comenzi precise: executorul scrie un Proces Verbal şi depune în instanţă, cu cererea de consiliere, judecătorul decide consilierea şi alege psihologul, revine executorul şi scrie un nou PV, creditorul este singurul care are posibilitatea unor opţiuni, apoi, la cererea creditorului, instanţa stabileşte cuantumul penalizării, nimic altceva, apoi se calculează suma şi se trece la încuviinţarea executării silite a penalităţilor calculate Niciunul n-are nimic de judecat.
Am şi eu un exemplu de penalizare respinsă, dar nu pe probleme de fond, ci pe formă, de exemplu nu s-a respectat un termen sau nu s-a emis o somaţie corectă sau petentul nu este parte procesuală activă sau pasivă.
Creditorul "obligaţiei de a face" este cel care are dreptul să ceară executarea silită.Eu, ca părinte la care locuieşte copilul, am doar obligaţia de a încuraja relaţia, dar nu am dreptul să cer executarea silită a programului de relaţii, fiindcă acel program este dreptul părintelui la care NU locuieşte copilul, deci nerezidentul. Eu pot deveni creditor doar dacă copilul nu este adus la domiciliu după programul de relaţii, fiindcă cel cu dreptul la relaţii are obligaţia de a aduce copilul la domiciliu la terminarea programului.