proastasatului a scris:
Doamna draga nu pot interveni in competenta dvs in ale telenovelelor, pe care vad ca, in virtutea cunostintelor indiscutabile pe care le aveti, stiti sa le clasificati.
Nu mai incercati sa faceti dreptate, sfatul meu. Nu aveti aceasta functie, ca sa-i zic asa, morala. Nu-i mai judecati pe cei din jur, caci nimic nu va da dreptul. Nu sunteti detinatoarea adevarului absolut, nici a solutiilor general valabile. inteligenta e in general dublata de intelepciune si ambele de smerenia pe care ti-o da constiinta propriei marginiri. Cogito ergo dubito, dubito ergo sum. Certitudinile sunt intotdeauna ingrijoratoare, sau ar trebui sa fie.
Incercati macar sa luati in calcul ca punctul dvs de vedere este puternic influentat de experienta personala. Nu toate cazurile se circumscriu experientei dvs. Tocmai in asta consta dificultatea deciziei in materie de oameni: diversitatea lor.
Nu mai fiti atat de vehementa, caci vehementa dvs actuala nu schimba nimic din trecutul dvs, e doar multa frustrare, de care insa, nu noi, cele a caror opinii nu va plac, suntem responsabile.
Exemple din "discursul" dvs, precum: raul incomensurabil pe care orgoliile de femeie proasta /imensa rea-vointa si rea-credinta /inca simte nevoia sa faca dreptate etc, dovedesc agresivitatea omului, care intr-adevar nu s-a impacat inca cu trecutul si simte inca nevoia de dreptate.
Dreptatea pe care o cautati sigur nu o veti gasi scrasnind din dinti!
"Urmaresc discutia fara vreun interes ...", oh, ba nu. O urmariti cu tot interesul persoanei care inca cauta dreptatea copilului si pedepsirea adultului, pe care il socotiti vinovat. Iertati-o doamna. Oricum nu mai schimbati nimic. Va impovarati propria persoana cu misiunea de a gasi "dreptatea".
hahaha, funny ... dar pe cine trebuie sa iert si de ce as fi frustrata? Am fost si sunt suficient de independenta cat sa am propriul sistem de valori de la o varsta foarte frageda. Mi-am iubit si imi iubesc parintii la fel, indiferent de ce-au facut si cat au castigat. Oricum, ce-a facut "neiertata" (in opinia dvs.) pentru mine, nu fac multe mame, avand in vedere contextul si epoca in care a facut-o, adica cei mai urati ani de comunism.
N-am nevoie sa imi fac dreptate caci nu m-a nedreptatit nimeni, dar nu pot nega faptul ca este nevoie ca cineva sa faca dreptate in cazurile de incalcare flagranta a acesteia. Gratie parintilor mei, cu bunele si relele lor, sunt ceea ce sunt astazi si nu ma tem, nici nu ma rusinez sa ma uit in oglinda. Smerenia e un concept pe care nu il intelegeti din moment ce il asimilati cu orice altceva decat cu ceea ce este. Sunt smerita dar nu modesta ca nu am de ce sa fiu; modestia imi repugna. Nu detin adevarul suprem. Nici dvs. dar pareti sa nu constientizati acest lucru. Dupa cum nu constientizati nici faptul ca nu aveti suficiente cunostinte de psihanaliza astfel incat sa faceti o evaluare pertinenta.
Cat despre telenovele, e adevarat ca le pot clasifica fiindca una din micile placeri pe care mi le permiteam cu ani in urma era sa ma uit seara, cu bunica mea, la o telenovela; era modul in care fara sa o privez de placerea vinovata a unui film siropos, imi petreceam putinul timp liber avut, cu ea.
Sunteti foarte incrancenata ceea ce ma face sa conturez un profil destul de rigid. Restul sunt doar pareri personale pe care nu le voi expune aici. Rigiditatea, insa, nu e un semn nici de verticalitate si nici de inteligenta ci un atribut al incapacitatii de a se depasi pe sine si propriile limite.