As vrea sa lansez o dezbatere privind fixarea contributiei la intretinerea minorului a, desigur, parintelui nerezident.
Cf legii, intretinerea in natura este prima optiune judecabila. Dar peste care se sare, din diverse motive....Unul din cel mai tampit este acela ca ar fi constatata, de catre onorata instanta, ostilitea intre parinti. Drept ptr care se da un "sec" 25% din net, in bani de platit rezidentului prin mandat postal la adresa locuintei minorului.
Am vazut ca astia 25% inseamna intre 250-4.000lei/luna. Evident, 250 pare prea putin, dupa cum 4.000 pare cam mult.
Pe de alta parte, oarecum in paralel, apar chestii legate de (ne)respectarea relatiilor personale minor-nerezident, aspect dificil de rezolvat prin legile actuale si, de multe ori, pus pe seama neintelegerii/ostilitatii intre parinti.
Asadar...credeti ca o sentinta prin care rezidentul e chestionat cu privire la necesarul copilului (imbracaminte, jucarii, rechizite, activitati extrascolare), respectiv prin care nerezidentul e chestionat cu privire la posibilitatea de acoperire (in natura) a acestor cheltuieli...ar fi pro sau contra intereselor minorului de a valoriza si interactiona cu ambii parinti?
Sa nu uitam ca exista si un articol 485 CC (ala nou!), despre care unii zic ca are strict o valoare simbolica (sic!).
Da, asa este insa cunosc si povestea in care copilul avea cumparate de catre mama sute de masinute si alte jucarii si respingea parintele care in loc sa vina cu ps vita venea cu caiete, bluze si alte lucruri necesare. Ca atunci cand ii venea cu picioarele ude ca avea ghete de 50 de lei din piata oprea in drum spre casa si il echipa. Si era foarte greu sa sustina gradinita, abonament medical la clinica privata, terapie si haine pentru copil si in plus sa plateasca si o suma uriasa de bani mamei fara nici o legatura cu copilul.
Tin minte ca a fost scandal cand la mediere a zis clar ca nu plateste pensia alimentara pentru luna in care copilul sta la el in vacanta de vara. Mi-a povestit tatal ca insusi avocatul doamnei a intrebat-o pe aceasta cum ar justifica acea pensie? si desi a fost de acord sa nu ii dea banii in luna in care e copilul la el, a refuzat rotund sa participe cu bani in perioada respectiva.
Din cate am observat in multe cazuri rezidentul considera firesc sa primeasca bani de la nerezident insa e revoltat la culme cand el trebuie sa participe financiar la cresterea copilului.
E insa doar o observatie subiectiva.
When...poate vei avea ocazia sa asisti la sedinte de judecata cu muuuulte divorturi cu minori. Ma rog...fonduri, ordonante...nu conteaza. Vei putea constata ca proportia regasita in nivelul de trai general al populatiei se reflecta si in protagonistii (parintii) din aceste sedinte.
Asadar, vei gasi coplesitor de multe divorturi (separari, in cazul concubinilor) in care chiar te intrebi cum au trait oamenii aia ba chiar impreuna si cu 1-2 copii, intrucat dovada unei pauperitati (materiale si intelectuale) este evidenta. Apoi vei gasi cateva si de prin patura de mijloc. Adica acolo unde ar functiona...de la locuinta alternanta, la pensie in natura pe baza de cooperare. Apoi...mai e si rara avis: divorturile bogatilor, unde chiar nu conteaza nimic material daca nu e de la 10.000Eur in sus.
Plata pensiei in natura ar trebui sa fie regula, indiferent ca vorbim de 100 euro sau 1000 euro. Doar in situatii exceptionale ar trebui sa se stabileasca intretinerea in bani (ex parinte total dezinteresat).
Nu esti ajutorul mamei la cresterea copilului, esti parinte, punct. Ajutor pot fi bunicii, fratii, prietenii.
Pensia in natura poate fi regula cand se dovedeste posibila o minima colaborare intre cei doi parinti. Altfel, din pacate, aceasta va genera noi conflicte. Finalmente, cred ca principul care ar trebui avut in vedere ar fi cel din medicina: primum non nocere. Din perspectiva personala si subiectiva, procesele amplifica conflictele, in loc sa le solutioneze. Restabilirea sau stabilirea unei situatii functionale poate fi gasita oriunde, mai putin in instante.