As vrea sa lansez o dezbatere privind fixarea contributiei la intretinerea minorului a, desigur, parintelui nerezident.
Cf legii, intretinerea in natura este prima optiune judecabila. Dar peste care se sare, din diverse motive....Unul din cel mai tampit este acela ca ar fi constatata, de catre onorata instanta, ostilitea intre parinti. Drept ptr care se da un "sec" 25% din net, in bani de platit rezidentului prin mandat postal la adresa locuintei minorului.
Am vazut ca astia 25% inseamna intre 250-4.000lei/luna. Evident, 250 pare prea putin, dupa cum 4.000 pare cam mult.
Pe de alta parte, oarecum in paralel, apar chestii legate de (ne)respectarea relatiilor personale minor-nerezident, aspect dificil de rezolvat prin legile actuale si, de multe ori, pus pe seama neintelegerii/ostilitatii intre parinti.
Asadar...credeti ca o sentinta prin care rezidentul e chestionat cu privire la necesarul copilului (imbracaminte, jucarii, rechizite, activitati extrascolare), respectiv prin care nerezidentul e chestionat cu privire la posibilitatea de acoperire (in natura) a acestor cheltuieli...ar fi pro sau contra intereselor minorului de a valoriza si interactiona cu ambii parinti?
Sa nu uitam ca exista si un articol 485 CC (ala nou!), despre care unii zic ca are strict o valoare simbolica (sic!).
Societatea, ptr a fi societate, TREBUIE sa se supuna unor reguli (legi). La fel si minorul, pana la 18 ani, e de dorit (cum coaching va exprimati dvoastra) sa inteleaga ca, in curand (de la 18 ani) va aparea si acest TREBUIE. Altfel, e f posibil ca odata majoratul sarbatorit cu incalcarea legii, dl/dra minor sa se treazasca PREA BRUSC major, fiind citat deja pe la politie.
Cat despre avocatul invocat in postarea anterioara, nu i-am atribuit eu vreo vinovatie. Nu s-a simtit capabil, ce sa zic altceva?
hilar cum din dorinta de a-si sustine cu vehementa punctul de vedere, unii ajung sa se contrazica pe ei insisi. Copiii ii aducem pe lume din iubire si pentru ei. Astfel, NU facem investitii fiindca insusi fundamentul investitiei este profitul asteptat. Le daruim iubire, timp, conditii cat mai bune de crestere si dezvoltare dar mai ales EDUCATIE, fundamentala pentru "rezultatul" actiunii altruiste si lipsite de asteptari care este aducerea lor pe lum, si anume, transformarea lor in adulti responsabili, iubitori, capabili, etc., apti la randul lor sa aduca pe lume alti copii. Si ciclicitatea continua.
Cred ca este o dovada de imensa rea-vointa si rea-credinta sa punem in carca vreunui parinte din aceasta discutie povara unei asteptari de tip contraprestatie din partea copilului sau. Pe de alta parte, insa, este omenesc sa te doara atunci cand la manifestarile tale de iubire parinteasca (un pupic, o masinuta, o papusa, o ciocolata, o imbratisare, un mers in parc) sa primesti raspunsuri de genul "mama/tata ma duce la Therme, tu ma duci doar in Cismigiu; te urasc" ... Jur, am auzit exact aceasta fraza ... Si aici intervine acel "trebuie" in raporturile cu copilul, care trebuie educat astfel incat la varsta adolescentei/maturitatii sa nu ajunga sa spuna "nu te iubesc ca tu nu-mi iei geanta Chanel cum imi ia X".
Nu cred ca se poate gasi vreo vina avocatilor deoarece acestia sunt platiti sa sustina interesele clientului lor, care NU este copilul. Avocatul nu are calitate de mediator in chestiunile acestea ... parerea mea ... Isi poate insusi aceasta calitate dar ca sa o faca in deplina echitate, obiectivitate si transparenta trebuie sa fie un om cu inalte principii morale si cu o educatie si cultura impecabile. Nu e cazul in speta :(
Urmaresc discutia fara vreun interes ... poate doar al fostului copil aflat intre ciocan si nicovala care inca simte nevoia sa faca dreptate. Insa m-a pus pe ganduri cu privire la situarea femeii-mame in societatea noastra si la raul incomensurabil pe care orgoliile de femeie proasta al carei unic orizont este telenovela mexicana (nici macar cea braziliana), il poate face unui copil vulnerabil la tot ceea ce il inconjoara.
Doamna draga nu pot interveni in competenta dvs in ale telenovelelor, pe care vad ca, in virtutea cunostintelor indiscutabile pe care le aveti, stiti sa le clasificati.
Nu mai incercati sa faceti dreptate, sfatul meu. Nu aveti aceasta functie, ca sa-i zic asa, morala. Nu-i mai judecati pe cei din jur, caci nimic nu va da dreptul. Nu sunteti detinatoarea adevarului absolut, nici a solutiilor general valabile. inteligenta e in general dublata de intelepciune si ambele de smerenia pe care ti-o da constiinta propriei marginiri. Cogito ergo dubito, dubito ergo sum. Certitudinile sunt intotdeauna ingrijoratoare, sau ar trebui sa fie.
Incercati macar sa luati in calcul ca punctul dvs de vedere este puternic influentat de experienta personala. Nu toate cazurile se circumscriu experientei dvs. Tocmai in asta consta dificultatea deciziei in materie de oameni: diversitatea lor.
Nu mai fiti atat de vehementa, caci vehementa dvs actuala nu schimba nimic din trecutul dvs, e doar multa frustrare, de care insa, nu noi, cele a caror opinii nu va plac, suntem responsabile.
Exemple din "discursul" dvs, precum: raul incomensurabil pe care orgoliile de femeie proasta /imensa rea-vointa si rea-credinta /inca simte nevoia sa faca dreptate etc, dovedesc agresivitatea omului, care intr-adevar nu s-a impacat inca cu trecutul si simte inca nevoia de dreptate.
Dreptatea pe care o cautati sigur nu o veti gasi scrasnind din dinti!
"Urmaresc discutia fara vreun interes ...", oh, ba nu. O urmariti cu tot interesul persoanei care inca cauta dreptatea copilului si pedepsirea adultului, pe care il socotiti vinovat. Iertati-o doamna. Oricum nu mai schimbati nimic. Va impovarati propria persoana cu misiunea de a gasi "dreptatea".
Dnule asaofi exista mai multe categorii de "trebuie": "trebuie" de ordin normat, cum bine ati zis prin legi, regulamente, etc, "trebuie" de ordin moral: sa respecti, sa ajuti etc, dar nu si "trebuie" de ordin emotional: eu zic ca nu exista "trebuie" sa iubesti.
Am inteles acum la ce se refera doamna PS si la ce ma refer eu cand ma gandesc la pensia in natura :D
Eu cand ma gandes la pensie in natura, o vad fiind mai importanta decat viratul banilor nu prin bunurile materiale de pe urma carora parintele sa astepte recunostinta, ci prin prisma activitatii de a merge cu copilul tau si a avea un scop comun, cautati impreuna ceva. Tu inveti ca lui ii plac tricourile lungi si ca ar dori sa se imbrace doar in culori deschise, el petrece timp cu tine si mai afla cum te imbracai tu cand erai mic, cum erau bunici lui cu care tu mergeai la cumparaturi, apoi eventual mai impartiti un covrig la o terasa si va bucurati unul de compania celuilalt.
In plus, poate vorbesc ca un tata egoist insa mie imi face mai mare placere sa cumpar lucruri pentru copilul meu decat imi face sa cumpar pentru mine...chiar daca poate merg fara el.
Asta e pe primul loc pentru mine cand vine vorba de pensia in natura, apoi, evident, faptul ca parintele sustine copilul cu cele necesare atat cat poate.
Dnule when descrieti un firesc! Firescul e de dorit. Exista insa si situatii mai putin firesti, negarea existentei lor nu ajuta la nimic. Pensia de intretinere este o obligatie neconditionata. Sper ca sunteti de acord. Nu platesti pensie daca vrei sau daca copilul si/sau celalalt parinte se poarta frumos. Datorezi copilului intretinere indiferent cum e celalalt parinte.
Prin urmare, pensia nu o poti cere in natura doar pentru a o conditiona ulterior. Cumpar copilului daca ies cu el. Nu ies, nu-i iau ghete. Nu merge. Si daca va merge, va merge foarte putin. Parintele se va duce in instanta dupa 2 luni si va demonstra ca nu a primit pensia in natura, iar legea il va sprijini sa o ceara si sa o obtina in bani.
avocatnet.ro explicăm legislația
asaofi, utilizator
ContSters257745