Cum renuntam la fumat?

Diana, te consider un esec al meu personal, iar eu nu ma impac deloc cu esecurile. Cineva imi spunea ca nu stiu sa pierd:). Poate, dar pe mine nu prea ma intereseaza asta, ci masura in care pot sa ma lansez din nou pentru a castiga. Restul e filosofie plictisitoare.
Deci va trebui sa fii propriul tau observator.
Incearca sa te observi, cum spunea aici si @nucu$, din afara. Imparte-te in doua si cea care-si doreste sa se lase de fumat sa o priveasca pe cea care fumeaza cu un ochi "strain si rece".
Nu se poate sa nu reusesti! Eu am fumat 40 de ani, sunt singura in casa, nu ma dadea nimeni afara, nu-mi interzicea nimeni sa fumez, nu deranjam pe nimeni, ma puteam scula - cum stii - si noaptea si fumam mai bine de juma' de pachet de tigari numai stand si butonand la calculator....... Si totusi m-am pregatit psihic o perioada de cateva luni de zile, astfel incat, atunci cand m-am lasat, singura reactie adversa a fost in prima zi ca numaram cu "voiosie" jumatatile de ora care treceau fara ca sa fumez.
Iuliana are dreptate, e vorba de pregatirea psiho- ca sa ai sorti de izbanda. Trebuie sa-ti gasesti o motivatie puternica. La mine au fost banii. Stii ce e mai rau? Cand vei ajunge sa n-ai incotro si sa trebuiasca sa te lasi de fumat, iar banii de pe tigari sa-i dai pe medicamente, asa cum fac eu acum. Ei, nu chiar toti, dar destui! Medicamente care sa-mi restabileasca echilibrul functional pierdut in atatia ani de agresiune a tigarii asupra unui organism si-asa destul de fragil.
Iuliana...cand ajungi sa ai cancer pulmonar .....nu-ti mai ramane decat sa fumezi in continuare...ca lasatul de tigari nu-ti mai ofera nicio sansa, adica nicio sansa de luat in seama.....

@gi_jane, nu neaparat vointa iti trebuie, ci sa te pregatesti psiho- sa fii fericita cand nu vei fuma tigara pe care ai baga-o la momentul respectiv in gura. Crede-ma, este modul cel mai usor de a te lasa de fumat.
Fumatoare fiind si gandindu-ma la ziua mult dorita in care m-as lasa de fumat.... imi spuneam ca ar trebui sa am pe cineva langa mine sa ma bage in camasa de forta...:)) sau sa am tone de bomboane sau ciocolata pe care s-o mananc pe post de rasplata...sau ca-mi voi distruge casa de nervi.... Asi, nimic din toate acestea, ba chiar pot spune ca am fost surprinzator de linistita, daca exclud nelinistea pe care mi-o trezea prea des gandul la usa frigiderului! :)

Imi pare rau ca nu am timp sa citesc tot topicul :sorry: , insa pentru anglofoni va recomand site-ul Whyquit.com. [ link extern ] /

Are multe articole, carti gratis si un forum de suport, plus ca este pentru lasatul brusc, fara vreo terapie adjuvanta (singura metoda cu adevarat de succes).

Personal, m-am lasat cu povesti horror de boli de fumatori de pe respectivul site. Cand aveam chef de tigara, pac pe Internet la povesti de groaza. Doar pentru spiritele tari!

@trope_doi, @elga50 si...@avlil :):):) precum si pentru toate celelalte colege/colegi care doresc sa stie mai multe lucruri despre beneficiile renuntarii la tigari:
[ link extern ]

=D>=D>=D>

Ei, ce sa spun? De-atata fericire m-am ingrasat pe putin 10 kg :((

Acum alta belea! Trebuie sa ma infometez si tot nu se vede ni'ca.
Cei din jurul meu imi spun ca trebuie sa treaca cel putin 1 an ca sa vad efectele. Pana acum imi spuneau de 3-4 luni :)) Au trecut si alea si eu pun pe mine numai daca ma uit la apa, ce sa zic de mancare? Ca mananc ca sa nu ma prapadesc de inanitie, nu se mai pune problema de pofta de mancare sau chiar alarma bilogica de "e ora mesei". Nimic din toate acestea.

Intr-adevar, independenta capatata fata de tigari este o satisfactie in sine. Cateodata resimt tentatia de a aprinde o tigara, dar am mai spus-o pe-aici, parca, e in subconstient. Cand o aduc la suprafata in constient dispare....si beau cateva guri de apa sau de ceai.

:-/ "Ma bag si eu in seama" la acest subiect, in calitate de "reusit" la "facultatea de nefumator" :D Desi, :secret: ...dupa 3 ani si jumatate de "frecventa la zi", tooooot visez ca fumez, din cand in cand... Si ma trezesc cu o pofta de fumat, teribila...:sorry:

Rezist. Ca un catel pedepsit, dar...rezist. Spun cu mare tristete astea, pentru ca am fumat timp de 12 ani cu o placere nebuna... (mai stiti si p-altii?! ;))

Insa, dupa cateva incercari nereusite (fara convingere, evident!), un prieten bun s-a imbolnavit grav. Din senin. Omul nu fumase DELOC in viata lui, dar... s-a imbolnavit subit si... tragic, la plamani. Si mi-am zis ca daca acest om s-a imbolnavit, care era un exemplu de viata cumpatata, ce-o fi in plamanii mei care dimineata cred ca duhneau ca un cos de soba...!?
Si... am decis sa ma las de fumat...O ZI. DOAR de dimineata pana seara...
Greu... Dar, am reusit.
A doua zi, la fel. Am zis ca nu fumez DOAR AZI. De dimineata pana seara.
A treia zi, la fel... Si tot asa, constienta fiind ca daca ii spun psihicului meu sa se lase de fumat forever, nici nu "va sta de vorba cu mine"...

Si, tot asa, zi dupa zi, cateva zile. Dar...chinul devenea tot mai greu de indurat, cu atat mai mult cu cat la job, colegii cu care stateam fata in fata la aceeasi masa cateva ore bune, permanent fumau. Ori unul, ori altul. Chin mare, ce sa va mai spun! Dar... pe vant, pe ploaie, am mers inainte in acelasi stil: ZI DUPA ZI! Doar cu ziua! In fiecare zi am carat cu mine tigarile, timp de CATEVA LUNI, spunandu-mi in sinea mea ca, daca mi-o fi cumva rau de-atata dor de fumat, sa am la-ndemana tigarile, sa nu mor cumva de pofta (sau...de nervi!)
Si, zilnic caram cu mine un pachet neinceput (pentru situatia in care se rancezesc tigarile din pachetul inceput! :)) ) si un pachet inceput, din care fumasem pana in ziua cu luarea deciziei, 9 tigari...

In pachet sunt tot 11 tigari si azi... :) :sorry: (nu stiu daca sa rad sau sa plang! pentru ca as fuma in orice moment, insa, cu timpul aceasta dorinta de a fuma cred ca ajunge sa fie doar pentru gestul de a fuma...de care ne este in permanenta dor celor care am fumat "profesionist" (de la un pachet/zi in sus))

Ciudat, sau nu, peste 3-4 saptamani a inceput "sevrajul". Cred ca abia atunci psihicul care s-a simtit pacalit, "a realizat" ca nu imi arde de gluma! :)) si a inceput sa scoata coltii si sa traga de mine cu toate armele: transpiratii reci din senin si nervozitate greu de controlat... Dar, nu imposibil.

Cred ca daca mi-as fi propus sa ma las de fumat "pentru totdeauna" nu as fi reusit...

Dupa 6 luni a inceput inexplicabila "luare in greutate", care s-a defasura vazand cu ochii, de la putin-cate-putin, pana la... 12 kg in plus. Cumplit! Dar, si mai cumplit de daramat...

Am incercat toate pastilele si "retetele" auzite si inventate personal sau de altii, fara rezultat notabil si nu as recomanda nimanui sa urmeze ceea ce a avut rezultat la altii, in mod inconstient, pentru ca atat din experienta personala, cat si a altora, am constatat ca fiecare dintre noi "functioneaza" in felul sau si nu exista o pastila cu efect universal-valabil (in bine, vorbind, ca rau e f.usor sa fie universal-valabil!!).

O singura EXCEPTIE: SPORTUL FACUT INTR-UN MOD STUDIAT si FRECVENT! Este singura metoda cu rezultate 100% REALE si care imbunatateste activitatea organismului, in asa fel incat sa-l determine sa elimine ceea ce este sau a facut pana atunci rau!
Insa, mare atentie: SPORTUL FACUT HAOTIC NU DA REZULTATE!
Cine vrea sa slabeasca prin sport trebuie... SA CITEASCA multe despre sportul pe care si-l alege si, inainte de orice, sa studieze la nivel minimal, nu "de facultate" cateva aspecte legate de "hranirea" muschilor, de eforturile aerob si anaerob, de eficienta exercitiilor (tip de exercitii, circuitul acestora, pauzele dintre ele etc.) si de functionarea organismului, in fata efortului...
Pare greu, dar NU ESTE! Necesita doar ceva TIMP si multa VOINTA! Insa, cand te gandesti care ti-e targetul, parca nu mai este atat de greu...:)

Personal, practic spinning-ul. Si, din cand in cand antrenamentele de forta (e mult spus, sa fim seriosi! :)) :">... Este sportul care m-a ajutat sa slabesc 12 kg in 6 luni/4-5 ore/saptamana (seara dupa 20,00 - pentru cei care se gandesc ca nu au timp pentru asta! :))...

Va doresc succes!:luck: