Mama minorului refuză să primească bunurile care reprezintă obligația de întreținere în natură. Ce soluții am pentru rezolvarea problemei?

Din acelasi motiv din care multe alte legi se dovedesc proaste!
Iata! o lege nu poate fi buna, daca se dovedeste nefunctionala. Aceasta porneste de la o premiza gresita si anume "obligatia de a colabora". Colaborarea este o atitudine, o optiune, nu poate fi impusa.
Cat priveste facturile si altele la care ma refeream, erau exemple din care ar fi trebuit sa reiasa ca ambii parinti trebuie sa acopere tot ce tine de copil, si nu selectiv. Iar realitatea demonstreaza ca in general contributia parintelui rezident e mai mare decat cea a parintelui nerezident.
Acum insa depinde de ceea ce in final veti dori, si anume: sa contribuiti, intr-un fel sau altul, la viata copilului dvs sau sa va razboiti cu mama.

dragos1910, aveţi nişte concepţii absolut deplasate despre intreţinerea unui copil.De unde până unde plata facturilor este obligaţia părintelui rezident?Oare dvs. nu plătiţi intreţinere acolo unde locuiţi? Copilul este o persoană care intră la cheltuieli şi, dacă e să judecăm cinstit, pentru copil se spală, calcă cel mai mult, pentru el punem şi radiatorul dacă îi este frig.Cheltuielile cu utilităţile aferente copilului depăşesc o pensie de intreţinere raportată la venitul minim. Apoi, copilul mai trebuie şi transportat la şcoală, la activităţi, poate trebuie plătită o bonă, copilul vrea o plăcintă sau vrea la cinema.
De unde până unde concepţia asta, că-i cumpăr copilului un tricou şi 5 kg. de cartofi şi m-am achitat de obligaţie?

Stimate domn, legiuitorul român a copiat (să nu spunem "plagiat") legea din legislaţia canadiană, unde funcţionează de ani îndelungaţi "locuinţa alternntă", adică custodia comună.Fiecare părinte are în grijă minorul timp egal, alternativ, fiecare îi cumpără cele necesare în timpul cât copilul este la el.
Astfel, copilul are 2 rânduri de paltoane, 2 perechi de pantofi sport, 2 ghiozdane, 2 tablete, etc., le foloseşte alternativ. Părintele care plăteşte tenisul, îi asigură acestuia echipamentul şi transportul cât timp este la el.Celălalt părinte nu e obligat să-l ducă cât timp e la el. Cam aşa e custodia comună şi intreţinerea în natură.

Legiuitorul român a preluat doar partea cu intreţinerea in natură, fără locuinţa alternantă. Dar şi în legea canadiană se prevede plata în bani în cazul în care locuinţa alternantă nu e posibilă.

Pastrati awb-urile de la curier prin care e scris ca mama refuza livrarea. Apoi mergeti la politie si faceti plangere. Anuntati si Protectia Copilului iar intre timp puteti sa va folositi de un executor.
Separat insa va spun ca e nevoie si de cash pentru cresterea unui copil. Exact cum au spus doamnele mai sus, e vorba de intretinere, vondul clasei, un nurofen, o activitate extraoptionala. Puteti stabili de comun acord cu mama cat sa cotizati lunar in bani pentru copil. Sau ce sa mergeti sa platiti direct ca nu cred ca o deranjeaza daca achitati cele descrise mai sus.

Oameni buni, am inteles totul din ce ati scris. Ce nu inteleg este faptul ca de ce nu are noie celalalt parinte sa se ocupe si el de aceste activitati? Sa-l duca la scoala, sa-i plateasca meditatiile, sa-i asigure alte multe cele? De ce parintele la care locuieste minorul trebuie sa faca singur si de capul lui toate acestea? Oare nu cumva se cauta indepartarea minorului de celalalt parinate prin toate aceste contre ale mamei? De ce se intelege gresit acest aspect? De ce minorul nu are voie sa se bucure si de celalalt parinte prin: iesiri la cumparaturi, la scoala, la meditatii, etc..? Cine a inteles a inteles, cine nu, nici nu va intelege vreodata!

Pentru When. Da! Am pastrat toate aceste dovezi si ma gandesc sa deschis un proces in acest sens, dar din cate am inteles nu ar exista un temei legal in acest sens. Adica pentru tata este lege daca nu se achita de acesta obligatie, in schimb pentru mama, nu! (vorbim de obligatia de intretinere in natura).