Incredintare minor catre tata

Eu cred ca pe acest forum discutia MAMA vs TATA trebuie inchisa.
Domnii avocati fac parte din sistemul juridic, nu il vor arata niciodata cu degetul.
Pur si simplu asa functioneaza sistemul juridic. Nu avem ce face in acest sens.
Nu aici . Impartialitatea si discutia la obiect e greu de acceptat.
Aici putem doar sa primim sfaturi. Sper insa ca macar sfaturile de genul "se va tine cont de interesul minorului...." sa ramana in urma.

custodie.comuna a scris:

Eu cred ca pe acest forum discutia MAMA vs TATA trebuie inchisa.
Domnii avocati fac parte din sistemul juridic, nu il vor arata niciodata cu degetul.
Pur si simplu asa functioneaza sistemul juridic. Nu avem ce face in acest sens.
Nu aici . Impartialitatea si discutia la obiect e greu de acceptat.
Aici putem doar sa primim sfaturi. Sper insa ca macar sfaturile de genul "se va tine cont de interesul minorului...." sa ramana in urma.

:angry: Avocatii fac parte din sistemul juridic si nu-l arata cu degetul ? Alaltaieri am scris pe acest forum o chestiune revoltatoare cu privire la modul in care se discuta cu impricinatii; Avokitten a postat o treaba despre audierea unui inculpat in timp ce era drogat ... etc.
Stiti ce este deranjant la modul d-voastra de abordare ? Ca nu veniti cu ceva concret (in cazul x desi existau probe clare din care rezulta ca mama nu era capabila sa-si creasca copilul, instanta i l-a incredintat) ci cu lozinci. Si mai deranjant este ca doriti sa facem un cor impreuna cu d-voastra si sa strigam lozinci.
Sunt de acord cu d-voastra ca de multe ori solutia instantei privind incredintarea minorilor tine seama de sexul parintelui si ca in favoarea femeilor actioneaza prezumtia ca sunt mai atasate de copii insa nu cred ca exista o politica a instantelor indreptata impotriva barbatilor, nu cred in teorii conspirationiste si ... credeti-ma, ca sunt patit.
Impotriva prezumtiei ca minorului i-ar fi mai bine cu mama se poate proba iar asta e treaba de avocat. Asadar, veniti cu cazuri concrete, veniti cu probe si pe urma strigam impreuna sa se auda pana la Strasbourg.

Eu nu vin cu lozinci.
Ma aflu de apropa 2 ani aici pe forum si duc o lupta de aproape 3 ani pentru copilul meu.
Nu sustin ca exista o politica vizibila a instantelor indreptata impotriva tatilor.
Ci ca baza incredintarii colosale catre mama, este depasita in multe alte sisteme juridice.
Nu am cum sa va conving ca "afectiunea mamei" , comparata cu "afectiunea tatalui" , reprezinta o grava discriminare pe baze naturale facuta de instante.
Mi s-a raspuns aici candva de catre cineva "ce inseamna afectiunea tatalui". Sau ca mama este cea care vine cu afectiune . Mie imi este imposibil sa explic unui acovat cat de mult greseste gandind asa. Mai ales daca respectivul avocat este si femeie probabil si mama.

Mai mult in cazul meu, a fost negata vehement importanta afectiunii si atasamentului, si asta in conditiile in care oricine poate gasi pe internet zeci de spete in care chiar instantele superioare fac referire la afectiunea mamei.
Acest tip de procese, in mentalitatea instantelor incep dintr-un punct invizibil pentru justitiabil , si , de multe ori nevazut intentionat de avocati . Si anume de ce nu i-ar fi copilului bine langa mama.
Nu conteaza ce ofera un tata , nu conteaza afectiunea , atasamentul, cum se formeaza de ce se formeaza aceste sentimente, cat s-a ingrijit tatal de copil , ce conditi are, etc. etc. Conteaza un singur aspect: ii este bine sau nu langa mama.

Cat despre prezumtia de care vorbiti , am aratat si prezentat documente clare ca , in SUA de exemplu a fost delcarata neconstitutionala o asemenea "prezumtie de incredintare catre mama".
Nu mai reiau, au fost discutii interminabile aici pe forum pe aceasta tema. Si am demonstrat clar ce se intampla pe altii.
Nu am cum sa fiu auzit. Pentru ca nimeni nu vrea sa auda. Si daca ar auzi ce ar putea sa faca?
Instantele stiu ele ce au de facut.
Restul , avocati justitiabili, ne adaptam vrem sau nu vrem.
Dar sa schimbam lucrurile cum s-au schimbat in SUA chiar din interiorul sistemului poate peste 100 de ani.

Pai cam de aici pornesc toate:
1.Procesul este de fapt o simulare - mama daca nu este nebuna sau disparuta sau cine stie ce situatie gen exceptionala, ca sa ma exprim asa, are castig de cauza, indiferent ca tatal poate oferi mai mult atat sufleteste cat si material....
Atunci actul in sine este alterat si ar trebui amendat, pentru ca nu este constitutional (spuneam odata ca este exact ca in procesele politice din era comunista, practic erai condamnat, insa era proces, totusi, ca sa aiba o baza juridica de condamnare, asa si in asceste cazuri, practic, trebuie o baza juridica in care custodia trebuie incredintata mamei.
De observat este si faptul ca tot sistemul (protectia copilului, autoritatea tutelara)merge in acelasi tandem si anume copilul la mama.
Ceea ce nu inteleg, de ce nu se da o lege, ca sa nu mai alergam de colo pana colo, ca numai in cazuri exceptionale , copilul se da la Tata!!!!! .
In rest, sa fim seriosi, copilul la mama ramane.Nu conteaza ca este neoglijenta, ca nu o intereseaza de copil, ca nu ii ofera o educatie, ca nu-l sprijina cand are nevoie, ca nu se intereseaza de sanatatea lui, etc.(este si cazul meu), aici intervin problemele si mai ales ca, asa cum este si Dl. Custodie, NU NE PUNEM COADA PE SPATE SI NU NE MAI INTERESEAZA!!!!!!!!! Aici poate ca deranjam, caci sistemul este obisnuit cu Tati de placere, am facut copilul si nu stiu cum sa scap de el!!!!! Ia-l tu draga mama si gata..........descurca-te. Si ce daca procentul tatilor care isi cer copilul, este foarte mic???/ Inseamna ca nu existam?????
DOMNILOR AVOCATI, SAU JUDECATORI, VA ASTEPT CU SPETE IN CARE TATII AU CASTIGAT SPETE CU COPII SUB 10 ANI!!!!!!! Aceasta ar proba faptul ca exista tranparenta si se judeca corect in adevaratul sens al INTERESULUI COPILULUI, caci suna atat de bine, insa in practica........ In rest....numai vorbe....
X-(X-(X-(

In cazul meu, nici daca mama este nebuna nu a contat. Nu a contat ca, datorita afectiunii psihiatrice de care aceasta sufera (sunt expertize psihiatrice depuse la dosar - nu au contat recomandarile comisiei medico-legale psihiatrice), a pus si pune in pericol grav viata si sanatatea baietelului meu de 5 ani, care are multiple handicapuri neurologice, prin refuzul tratamentului recomandat pentru copil.
Deci ramane numai ca mama sa fie disparuta sau decedata, apropo de comentariul de mai sus.
Hai sa fim seriosi ca nu intereseaza pe nimeni "interesul superior al copilului". Procesul de incredintare al minorului (cu tot cu caile de atac) este o mare pacaleala si justitiabilii implicati in aceste procese trebuie sa fie in cunostinta de cauza.
In contact cu noi, justitiabilii, sunt avocatii si este mare pacat ca acestia, chiar stiind realitatea din instante, mai invoca "interese superioare ale copilului" care nu sunt respectate.
Cat despre CEDO, cati dintre noi, intr-o tara saraca si amarata ca aceasta, isi permit sa ajunga acolo? Si ce rezolva la CEDO, cand intre timp copiii cresc, ajung sa fie traumatizati de aceste dispute? Bani de la statul roman? Pai pentru a castiga bani pornesc procesele de incredintare-reincredintare minori??