Incredintare minor catre tata

Doriti un caz concret?
Daca primeaza interesul minorilor, cum e posibil ca, intr-un proces de divort in care casatoria se desface din vina mamei, iar aceasta nu are sursa de venituri (serviciu) copiii se incredinteaza mamei desi tatal a facut eforturi sustinute sa i se incredinteze lui doi iar mamei doi dintre copii?
Eu cred ca instantele nu tin cont de interesul major al copilului. Poate nu stiu cum, poate pleaca de la premiza ca langa mama i-ar fi mai bine.
Nu e intotdeauna asa iar anchetele sociale sunt superficiale.

Nu e nevoie de vreo lege sa spuna ca tatalui i se a corda ocazional incredintarea, pentru ca se poate acprda oricui incredintarea, doar ca tatii nu folosesc aremele corespunzatoare.
Folositi cazul SUA, de exemplu, nestiind ca asta va dezavantajeaza, dar il dati de exemplu pentru ca acolo e legiferata custodia comuna si suna bine. Atat si nimic mai mult.
V-am dat de-a lungul timpului cazuri de minori incredintati tatilor, chiar mai mici de 10 ani, ca am vazut si am avut. Dar cereti in continuare, ca si cum n-ati citi tot.
In SUA aproape 40% din tati nu au nici macar un minim drept de vizitare prin sentinta... asa de faina e legislatia si practica ei! 40%!! La noi nu stiu cat e, dra in niciun caz nu se apropie de acesti 40%, asta e clar.
Da, suntem mai destepti si e pacat ca nu va place.
Cati tati au in SUA custodia exclusiva? Dar partiala? Care e procentul lor de-i laudati atata?
Of, doar pentru ca e gardul vopsit frumos doriti ce-i inauntru. Ia uitati-va peste gard, va mai place? Ia cautati carti, statistici etc., mai doriti?
Eu, una, nu-mi doresc ca tatal copilului meu sa fie atat de mult diminuat ca importanta in viata copilului meu cum are sanse sa fie in legislatia americana.

In exemplul d-lui Robert se vede clar ca acest nu cunoaste faptul ca prin decizii internationale el poate schimba decizia unei instante in domeniul asta... or daca nu ne cunoastem drepturile, nu e cam mult sa cerem mai multe? Caci nu stim sa folosim cate avem, se pare!

In exemplul doamnei de mai sus, nu inteleg cum putea un parinte sa ceara 2 din 4 copii si sa spere ca-i primeste? E elementar, si in legislatie sunt reglementari despre cum fratii stau impreuna!
Adica mama poate creste fara venituri 2, dar nu 4?? :O Adica desi nu are venituri mama, tatal arunca doi dintre copiii sai in incredintarea catre ea?
Evindent, desi cu sanse mari, acel tata a ales o cale proasta de a cere copiii... si imi pare buna, legala, logica si morala decizia instantei.
Sa mai spunem ca vina la divort nu are importanta asupra calitatilor de parinte?

Daca ar fi mai studiate opiniile, mai pertinente, mai arumentate, cine stie, ar fi sanse reale! Dar asa? Asa credeti ca lupta cei din SUA pentru custodie? N-ar mai primi niciunul atunci nimic... si-asa primesc putin.

Daca ati dat exemple de spete in care tati au castigat incredintarea , va rog sa aveti amabilitatea sa ne indicati un link catre acel mesaj care "nu a fost citit".

Exemplu SUA nu este unul gresit. Am sa va explic de ce.
Statistica din care ati spicuit este urmatoarea:
Incredintare catre mama : 75%
Incredintare catre tata: 10%
Custodie comuna : 15%

Din procentul de 75% de tati care nu au custodia , 40% nu beneficiaza nici macar de drept de vizitare (dreptul de acces la copil cum este denumit).
Aici se incadreaza acel procent de 40% la care faceti referire.
Si interesant ar fi desigur sa stim cati tati din cei 40% au cerut program de vizitare si nu au primit. Pentru ca se intampla ca la noi, majoritatea tatilor care nu ii intereseaza copilul (deci nici custodia) nu cer nici macar program de vizitare.

Comparatia cu procentele de la noi:
Incredintare catre mama : 95%
Incredintare catre tata: 5%
Custodie comuna : 0%

Eu nu laud tatii americani. Departe de mine acest gand.
Dar pentru ca eu m-as fi incadrat in procentul acela de 25% din tatii care obtin custodia totala sau comuna, as fi preferat sistemul juridic american cu legile si magistrati care perimt un asemenea procent.

As dori sa postez in continuare opinia mea vis-a-vis de speta prezentata.
Cred si sustin cu tarie ca interesul minorilor trebuie sa primeze.
O.K. fratii nu se despart, dar a-i incredinta pe toti mamei (si baieti si fete, am uitat sa precizez, tatal a cerut initial TOTI copii, vazand refuzul vehement al mamei care isi pierdea astfel singura sursa de venit- respectiv pensia alimentara, sfatuit de mai multi avocati a cerut baietii , urmand ca fetele sa ramana cu mama) nu mi se pare ca interesul minorilor a contat. E foarte greu de probat "calitatea de parinte bun sau rau" si cu atat mai greu de presupus unde i-ar fi copilului cel mai bine.
Din aceste motive sustin necesitatea unei anchete sociale obiective, evaluarea psihiatrica a ambilor parinti, audierea minorului atunci cand e cazul, desi acesta poate fi si de regula este influentat de parintele la care sta...
Cat despre americani, ar trebui sa luam ce-i bun de la ei, in privinta custodiei comune, daca partile se inteleg, e bine pentru copil. Dar sunt foarte rare aceste cazuri...
Copilul nu e nici moneda de schimb, nici jucarie, nici minge de fotbal...
Responsabilitatea parintelui care cere incredintarea este enorma si nu ar trebui ca cererea de incredintare sa fie doar triumful ambitiei prostesti de genul "i-am facut-o exului"...
Eu am facut un stagiu in Danemarca, la un centru pentru copiii considerati traumatizati si din motivul divortului parintilor. Si mi-a placut abordarea de acolo, responsabilitatea asistentilor sociali, eforturile pe care le faceau pentru reintegrarea acelor copii, conlucrarea cu parintii, cadrele didactice, suportul pe care il ofereau acelor copii... Am vazut cum acele mici probleme de adaptare, integrare, chiar erau importante pentru acei oameni. Chestiune de educatie si respect si responsabilitate... De aceea sustin necesitatea asigurarii unei asistente sociale speciale pentru familiile cu astfel de probleme.
Cert este ca instanta trebuie sa decida unde i-ar fi copilului mai bine.
Si le este acelor copii mai bine alaturi de o mama care poate avea toate calitatile din lume, dar mentine un climat de instigare si ura impotriva exului, il denigreaza si ponegreste fata de copii, cu urmari in comportamentul acestora, care se revolta in felul lor: nu mai invata, chiulesc de la scoala, nu-si mai respecta nici unul dintre parinti...
E foarte greu si e preferabil sa nu se ajunga la divort, dar daca s-a ajuns, ar trebui sa primeze interesul minorului, nu ambitiile parintilor...

CRed ca celor 40% li s-a interzis pastrarea legaturolor cu minorii...
Access rights nu inseamna vizite, ci orice legatura: telefoane, scrisori, informatii scolare etc.
Unele dintre aceste access rights la noi in legislatie nu pot fi luate decat unui tata decazut din drepturi, atat; ceea ce, spun eu, e un plus pentru tatal roman dpdv al legislatiei noastre...
Custodia comuna inseamna si numai drept de vizitare a unuia dintre parinti cu dreptul de a-l lua de la domiciliu... nu confundati ce credeti dv. ca e custodia comuna cu realitatea.
Si atunci procentele aratate de dv. se schimba simtitor...
De exemplu, 40% dintre parinti fara niciun drept de acces la copii sunt tati care au aceleasi drepturi fata de copiii lor ca un parinte roman decazut din drepturi. Adica pateste numai pensie de intretinere.
V-ar conveni?

Procentele alea de la noi de unde sunt? Aveti vreo trimitere statistica? Sau sunt dupa ureche?

Asta tot spun si eu aici: se urmareste interesul suprem al copilului, nu care e mai bun tata sau mama... ci care ii e mai bun copilului X anume.
Evaluarea psihiatrica a parintilor nu se poate dispune din oficiu, nu vad logica. O evaluare psihologica a relatiei copil-parinte da, ar fi altceva; dar asta deja e posibil.
In practica am intalnit atat copiii influientati de parintele cu care stateau in mod obisnuit, dar si copii influientati de celalalt parinte. Mita e mai usor de oferit de parintele la care nu sta copilul, din ce am vazut.