Sunt în divorț, iar soția refuză să-mi arate sau să-mi dea copilul. E legal?

Este posibil sa fie cum ziceti dar eu in toate cazurile pe care le cunosc tatii nu au putut lua minorii de la gradinita.
Nu sunt lasati.

Vin si directoarele nu numai educatoarele.
Si cum copilul nu poate fi luat cu forta nu il poate lua in caz de opunere a altor persoane.

Dupa parerea mea, atata timp cat legea nu va fi mai clara vor fi situatii confuze.
Se stie faptul ca, si legea nu este grozava dar si aplicarea ei este gresita.

Avand in vedere situatiile conflictuale care pot interveni in astfel de cazuri legea ar trebui sa fie foarte clara mai ales daca este aplicata de cei care nu au habar de lege.

Ca sa intelegeti mai clar ipoteza conflictuala va pot spune ca educatoarea poate da copilul numai celui care aduce copilul la gradinita.Este un soi de predare-primire.

De aceea, legea ar trebui sa prevada clar anumite ipoteze juridice.
Eu am fost si de o parte si de alta a baricadei si nu merge sa mergi strict pe lege, ci mai degraba cum a cucerit Grecia Troia...

Nici nu este in regula sa se poata naste tot felul de conflicte care se adancesc si mai tare si nu duc la nimic bun.

Modificarea legii ar duce la inlaturarea unor conflicte.
Nu este bine sa existe interpretari diferite daca acestea nu se fac de profesionistii dreptului si solutiile pronuntate de instante ar duce la o mare intarziere.De aceea, in opinia mea, este clar ca trebuie sa fie modificata si completata legea pentru a fi previzibila chiar si pentru necunoascatorii dreptului.

Desi din lege rezulta clar ca exista drepturi egale in practica se fac tot felul de interpretari si aici ar trebui sa intervina legea ca sa estompeze conflictul.
Legea trebuie sa fie precisa si dura in astfel de cazuri.
Daca aveti avocati la asociatie vorbiti cu ei sa caute solutii daca nu s-au gandit inca deoarece solutii legislative mereu exista.Pot exista anumite probleme legate de tehnica legislativa dar solutii se pot gasi chiar si asa.

Chiar si instantele daca le lasi sa judece se creaza haos la cum se prezinta situatia in practica sociala.Si cred ca intelegeti bine la ce ma refer.

Instantele au o marja prea mare de apreciere in dreptul familiei ( eu il numesc asa) si se impune ca acestea sa judece in baza legii clare, previzibile, dar cel mai bine este sa nu mai aiba ce sa judece, or, ceea ce va spun eu duce tocmai la lipsa unor judecati adica judecati care pot fi evitate.Nu sunt multe judecati pe asa ceva dar trebuie rezolvata problema prin lege, printr-o lege dreapta si previzibila.

D-le avocat, vă rog să fiţi mai explicit: la care asociaţie vă referiţi? Şi la ce măsuri concrete vă gândiţi?
Ceea ce spune When e o aberaţie., după părerea ei, copilul e un obiect pe care-l ia care e mai iute de picior şi care e mai ameninţător la adresa personalului de la grădiniţă, şcoală, DGASPC, Parchet, instanţe. Alţii, mai experimentaţi decât noi, care practică efectiv custodia comună, au un sistem bine determinat: la instituţiile de învăţământ, sunt liste cu persoanele care predau/preiau copiii de la instituţie în fiecare interval de timp, deci NU "mergi şi iei copilul" fiindcă

nu se va arunca nici o educatoare pe jos sa il opreasca. Iar Gigeii de la paza sunt inofensivi in scoli si gradinite.

Acum îmi dau seama despre care asociaţie e vorba, fiindcă am experimentat asta: tatăl intrând în sala de clasă, împingând la o parte educatoarea uimită, copiii speriaţi fugind care încotro...mă rog, nu i-a ieşit pasenţa, dar urmările au fost "zgomotoase" - părinţi revoltaţi, schimbarea ROI, întărirea pazei şi multe, multe întrebări despre situaţia care a determinat întâmplarea.
@copşeanu, sunteţi în această situaţie fiindcă unii părinţi în situaţia similară dvs., adică fără domiciliul copilului tranşat printr-o înţelegere la notar sau hotărâre judecătorească au luat copilul fără acordul celuilalt părinte, vedeţi aici www.avocatnet.ro/forum/20/Dr...
Este vorba de încredere.Aici vă ajută ordonanţa preşedinţială.

Ceea ce spune When e o aberaţie., după părerea ei, copilul e un obiect pe care-l ia care e mai iute de picior şi care e mai ameninţător la adresa personalului de la grădiniţă, şcoală, DGASPC, Parchet, instanţe.

Nu doamna, dupa parerea mamei copilul e un obiect pe care refuza sa il scoata din dulap sa il arate tatalui.
Ce credeti? Dupa luni de zile in care fara explicatie ( sau una negativa) copilul isi vede tatal, va dori sa plece cu el? Pai nu, va zic eu. Si atunci o sa sariti ca e vina tatalui ca nu a stiut sa-si apropie copilul nu vina mamei care l-a ascuns ca pe un caine raios.
Asta e legea pe care o promovati si aici se va ajunge. Cu copilul ramane cel care il ia primul nu cel care are legea, dreptatea si sentintele de partea lui.
Ce ordonanta? Dureaza luni de zile pana obtii una. Timp berechet ca minorul speriat si ranit de evenimente sa se indeparteze. Dar se mai gandeste cineva la el?
Stimate user, eu mi-am spus punctul de vedere.
Chiar daca obtineti prin ordonanta program de vizita daca fosta va dori sa rupa legatura copilului cu dumneavoastra o va face fara prea mari probleme. In Romania de altfel se refuza tratamentul copilului daca acesta e cerut de tata pe motiv ca nu pune viata in pericol ci doar calitatea vietii.
Cu asta va veti lupta pana cand mai devreme sau mai tarziu, depinde de resursele fizice si economice veti renunta. Asta daca nu mergeti sa va luati copilul acum. Sa il tineti la dumneavoastra si sa cereti domiciliul lui la dumneavoastra.

Asta daca nu mergeti sa va luati copilul acum. Sa il tineti la dumneavoastra si sa cereti domiciliul lui la dumneavoastra.

Vedeţi, vă daţi singură de gol. Şi dacă tatăl îl ia, prin metoda indicată de dvs., şi nu-l va scoate din dulap să-l arate mamei, atunci e mai bine?
Domnul tată nu s-a exprimat că vrea domiciliul copilului la dânsul, ci că vrea să-l vadă de sărbători.OK, ordonanţa preşedinţială se judecă repede, chiar şi în vacanţa judecătorească (eu am fost în sala de judecată în data de 27 decembrie-a treia zi de Crăciun!)
Aşa că , domnule copşeanu, cereţi urgent, prin ordonanţă, program de relaţii cu copilul. Şi dvs., şi mama copilului veţi fi mai liniştiţi şi copilul, aşişderea, nu pierde contactul cu dvs.

Stiu, si nu ma-m gandit sa fac asa ceva, dar nu e corect fata de copil, chiar daca e micut are 2 anii si 3 lunii, credeti-ma daca nu pot vorbi cu el cateva zile "2-3" ca, cam atat imi interzice sotia, pe baza de nervii, copilul cand ma vede plange si nu il pot oprii din plans, la sentimentele lui nu se gandeste? Si nu vreau sa fav iilegalitati, pentru ca tot copilul va avea de suferit , si nu imi doresc asta!

[