Sunt în divorț, iar soția refuză să-mi arate sau să-mi dea copilul. E legal?

Si nu vreau sa fav iilegalitati, pentru ca tot copilul va avea de suferit , si nu imi doresc asta!

Sunteti tatal copilului, nu este ilegalitate sa mergeti sa va luati copilul de la gradinita.

copilul cand ma vede plange si nu il pot oprii din plans, la sentimentele lui nu se gandeste?

Martonze, va dati seama ce simte acel copil?
Credeti ca el stie ca mama le restrictioneaza accesul sau vede un tata care in ciuda lacrimilor lui il suna la cateva zile si nu vine sa il vada?
Cand il va respinge o va face din cauza unor credinte prost interpretate pe baza comportamentului disfunctional al mamei, care apoi va striga prin instante ca nu e vina ei, ca nici usturoi nu a mancat........ Ca ea pregateste copilul la programul de vizita dar ca el nu vrea. Nu va mai aminti de lunile in care copilul plangea si ea fluiera uitandu-se la pereti. Nu va spune copilului ca tati l-ar suna mai des si ca ar veni sa il vada zilnic daca ar putea insa ea nu ii lasa.
Asta e alienare parentala.
Un parinte responsabil nu ar proceda asa.

When, aţi afirmat că nu mă mai băgaţi în seamă.
Ceea ce susţineţi aici este iar o aberaţie.Fiţi convinsă că dacă apare Poliţia la poartă, sau vecinul bătăuş sau nişte hoţi, copilul va plânge la fel la apariţia lor, şi nu pentru că l-a convins mama sau bunica, ci pentru că starea de nelinişte al mamei, al bunicii, se transmite copilului.Da, dacă e tata cel la a cărui apariţie mama simte un disconfort, această stare se transmite copilului. Asta nu înseamnă "alienare", ci pur şi simplu disconfort.
De aceea, absolut toţi psihologii recomandă atmosferă familială caldă şi protejarea copiilor de certurile dintre părinţi. Ostilitatea asta o simte copilul şi când nu este în "prezenţa stânjenitoare" a părintelui lipsă, degeaba ia cel cu dreptul la relaţii copilul să-l îmbrăţişeze şi să-l acopere noaptea, ura lui faţă de celălalt părinte e prezentă şi se transmite copilului.
De aceea, părinţii sunt cei care trebuie consiliaţi şi să urmeze terapie psihologică, nu bieţii copii.
Părinţii trebuie să fie expertizaţi de INML, nu copiii.

Fiţi convinsă că dacă apare Poliţia la poartă, sau vecinul bătăuş sau nişte hoţi, copilul va plânge la fel la apariţia lor, şi nu pentru că l-a convins mama sau bunica, ci pentru că starea de nelinişte al mamei, al bunicii, se transmite copilului.

Deduc din ce ati spus mai sus ca atunci cand rezidentul este executat silit pentru programul de vizita este corect pentru ca e vina lui, dat fiind faptul ca nu isi rezolva problemele emotionale dupa divort si ca transmite copilului nelinistea care il face sa refuze programul de vizita ( desigur, in cazul in care nu refuza pentru ca e abuzat)
Va multumesc pentru interventie.

Asta nu înseamnă "alienare", ci pur şi simplu disconfort.

ba fix alienare inseamna cand indepartezi un copil de un parinte din cauza a ceea ce ti se pare tie sau simti tu. Asta este interventie in relatia lor. Ai probleme cu fostul? le rezolvi. Dar cum e cazul de fata, nu lasi copilul sa planga dupa tata, sa se indeparteze de el pentru ca esti tu ( generic vorbind ) cu capul)

De aceea, absolut toţi psihologii recomandă atmosferă familială caldă şi protejarea copiilor de certurile dintre părinţi.

exact, acum va rog sa precizati de cata caldura materna e inconjurat copilul a carui mama ramane surda la lacrimile lui dupa tatal de care ii este dor.

degeaba ia cel cu dreptul la relaţii copilul să-l îmbrăţişeze şi să-l acopere noaptea, ura lui faţă de celălalt părinte e prezentă şi se transmite copilului.

- dar ura asta a parintelui care il impiedicva sa vorbeasca cu tatal sau sa se vada cu tatal nu se transmite la copil? Nah, ca ati lamurit si punctul 2 al alienarii. Normal ca isi va respinge parintele lipsa daca ura rezidentului ( manifestata aici prin impiedicarea clara a relatiilor personale) se va transmite la el. are un nume, se numeste alienare.

De aceea, părinţii sunt cei care trebuie consiliaţi şi să urmeze terapie psihologică, nu bieţii copii.
Părinţii trebuie să fie expertizaţi de INML, nu copiii.

Perfect de acord cu dumneavoastra. Ar trebui terminata discriminarea tatilor in instante atunci cand e vorba de domiciliul minorului. In cazul de fata, pentru impiedicarea relatiilor cu figura paterna judecatorul nu ar trebui nici macar sa mai ia in calcul domiciliul copilului la ea.
Asa cum ( ca sa fiu corect) cand e vorba de program de relatii personalese da in bezna mintii program celor care au lipsit ani de zile sau au lovit.

When, vă declar campioană la debate!Sunteţi ca în filmul cu castravetele, orice aş spune, tot la alienarea parentală ajungeţi!
Frica, spaima, repulsia, ostilitatea, ura, iubirea, fericirea, bucuria, plăcerea sunt sentimente pentru care nu poate fi învinuit omul, fiindcă ele se declanşează spontan , dirijate de subconştient. Uitaţi că persoanele despre care discutăm sunt subiecţii unei despărţiri, în majoritatea cazurilor, cu scântei, este absolut firesc să simţi disconfort faţă de omul care ţi-a produs rău. Când se întâlnesc foştii parteneri , părinţi ai copilului, resentimentele sunt reciproce, cu atât mai intensă este reacţia copilului, aflat în asemenea atmosferă.
Soluţia dvs. este la fel de bună sau rea ca starea actuală pentru copil, fiindcă aceleaşi scene s-ar repeta dacă copilul ar locui cu tata, ar fi aceeaşi atmosferă şi chiar tata ar fi acela care ar dori să se termine chinul copilului şi ar acţiona identic.

Ok, haideti sa aplicam ce ati scris mai sus la cazul de fata.

Când se întâlnesc foştii parteneri , părinţi ai copilului, resentimentele sunt reciproce, cu atât mai intensă este reacţia copilului, aflat în asemenea atmosferă.

In cazul de fata partenerii NU se intalnesc. Copilul este deci in contact doar cu resentimentele si ura mamei si vede ca tatal a disparut din peisaj fara sa stie de ce.
Daca peste saptamani inttregi dupa ce obtine program de vizita tatal merge la copil si acesta refuza sa plece cu el din vina cui ar fi? Nu a mamei? Ca tatal, nu a avut decat contact telefonic cu el. Cea care a stat langa copil si a refulat asupra lui e mama. Aceasta se numeste alienare parentala.
Iar mama, in imensa ei intelepciune si sustinuta pe forum de persoane ca dumneavoastra se va lupta ca acest copil sa nu fie silit sa faca ceva impotriva vointei lui si sa i se respecte dreptul de a nu merge cu tatal.
Si uite cum avem un copil care sufera dupa tatal lui lasat orfan de mama.
Alienare parentala.