avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:
AVLIL a scris:
Din pacate, in 99% se incredinteaza mamei. Desi sunt de acord cu prevederile vazute de unii desuete, anume ca sunt necesari martori in divort cu copii minori, aceasta cu incredintatul preferential mamei e chiar o mare tampenie a preconceptiei judecatoresti.
Oricum, nu are niciodata relevanta atat de mare care parinte castiga mai mult si acre are casa mai luxoasa. E gresit ca un copil sa stea cu o alta persoana cand ar putea sta cu unul dintre parinti.
Am castigat minori pentru tata in conditiile in care mama ii lasa mult sa stea cu bunicii! Nu cu bona, cu bunicii.
Conceptul legal e ca minorii trebuie crescuti de parinti si nu de bunici. Sau de oricine altcineva.
Si, psihologic, e mai indicat.
Intr-adevar ceea ce este esential in ceea ce priveste incredintarea minorului catre unul din parinti consta in aceea ca acel copil sa beneficieze efectiv de cresterea, ingrijirea si educarea acelui parinte.Daca unul dintre parinti, respectiv mama, nu are timpul efectiv de a se ocupa de acest aspect, este mai indicat ca incredintarea sa fie facuta tatalui in conditiile in care acesta ofera anumite garantii morale suficiente si exista probe din care sa rezulte ca acesta se poate descurca fara probleme in aceasta privinta.
Sigur ca, deosebit de relevant intr-o asemenea cauza mai este si atasamentul copilului fata de unul dintre parinti si daca acest atasament este dovedit, eu sunt de parere ca tatal copilului poate obtine castig de cauza.
Oricum, pt tatal minorului procesul este foarte greu insa nu este imposibil sa obtina castig de cauza.
Depinde foarte mult de modul in care este administrat probatoriul in cauza si de conduita mamei inainte de pronuntarea divortului.
Daca mama a avut si are o conduita ireprosabila si minorul este atasat de ea atunci sansele tatalui risca sa devina imposibile.
Insa, in justitie se poate intampla orice deoarece adevarul este cel care il vede judecatorul cauzei si nu intotdeuna adevarul...adevarat.
avocat Claudiu Lascoschi