pensie de intreþinere

Pe timpul căsătoriei, ex lege, părinţii exercită în mod egal drepturile şi obligaţiile părinteşti.
Când se apelează la o instanţă judecătorească, aceasta hotărăşte care dintre părinţi va primi dreptul de custodie asupra minorului. Părintele care deţine custodia hotărăşte, printre altele, unde va locui acesta. Instanţa poate decide ca ambii părinţi să aibă custodie asupra copilului (custodie comună) sau ca unul din părinţi să primească custodia (custodie unică). Când unul dintre părinţi primeşte custodie unică, celuilalt părinte i se acordă, de obicei, dreptul de a vedea copilul în anumite perioade (drept de acces sau drept de vizitare).

Nu exista custodie in legislatia romaneasca referitoare la oameni, numai la bunuri.
Copiii sunt incredintati la noi in tara.
In legislatia romana nu exista nici incredintare si nici custodie comuna. Copilyul este incredintat numai unuia dintre parinti, celalalt pastrand anumite drepturi referitoare la el.
Asa ca... in ce legislatie sa va spunem? Poate mai bine intrati pe saituri americane, gasiti multe informatii legale despre custodia lor comuna. Care, personal, mi se pare o mare gogomanie si tampenie pentru psihicul minorului...

La noi... nu avem despre ce sa va povestim ca nu exista.

Poate ca totusi trebuie sa apara si la noi custodia comuna.Chiar daca legea nu reglementeaza custodia comuna instantele ar putea totusi incerca sa procedeze asa.
Oare Romania este mai dezvoltata decat S.U.A. sau Spania ?Avem specialisti mai buni decat ei in domeniul psihologiei si a conditiilor de trai pt minori in Romania?
Se va respinge probabil o vreme o astfel de cerere dar e posibil ca intr-un final sa se ajunga la asa ceva.
Pana nu va aparea un avocat ca sa sparga gheata in aceasta privinta, acest lucru nu se va intampla (adica sa obtina admiterea unei astfel de cereri).
In clipa de fata nu cunosc niciun precedent in sens de custodie comuna dar daca nu se insista pe acest aspect asa vor ramane lucrurile.Cred ca se poate considera ca fiind o exercitare a legaturilor personale cu minorul exercitate pt o durata de timp mai indelungata decat pt cateva zile pe luna.
Daca minorul ar fi fericit in asa fel de ce nu ar fi bine pt el?
Interesul suprem al minorului presupune inainte de toate fericirea minorului si daca acesta ar fi fericit nu se poate sustine ca acest lucru nu este in interesul sau suprem.:)
Daca minorul este trist nu se poate sustine ca este fericit si tristetea lui nu poate fi calificata ca fiind in interesul sau suprem sau superior.
Principala problema este aceea ca tatii, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, nu sunt interesati de copii lor si de aici s-a ajuns la cristalizarea unei practici judiciare in sensul restrangerii drepturilor tatalui in favoarea mamei in cele mai multe cazuri si nu neaparat in favoarea minorului.(In acest sens, a se vedea mamele care pleaca peste hotare)

avocat Claudiu Lascoschi

Nu ai ce gheata sa spargi, ca legea spune ca se incredinteaza unui parinte. Practica e unanima in domeniu. N-ai ce sa pionierezi...
Sa nu crezi ca Romania e tembela si inferioara unor state mai dezvoltate economic din toate punctele de vedere...
Faptul ca suntem economic inferiori nu ne face inferiori din toate punctele de vedere.
Cred ca in SUA e mult mai important dreptul parintelui decat cel al copilului, acolo un minor poate raspuinde penal ca un major, o alta tampenie imensa! De aceea se accepta plimbarea saptamanala de la o casa la alta!
Primul lucru de are are nevoie un copil este stabilitate, apoi dragoste si restul. Asta iti spune orice psiholog, fie el roman, fie american. Acolo solutia e custodia comuna pentru ca exista un alt sistem de valori, drepturile sunt altfel prioritizate.

La noi se poate trece peste ideea ca parintii sunt egali in drdpturi pentru binele minorului, la ei nu se poate trece peste egalitatea drepturilor pentru nimic in lume! Tocamai acest interes suprem al minorului face sa fie aplicat alt sistem la noi. Doar daca scapam de el se poate vorbi de custodie comuna. Iti dai seama ce stresant e sa ai doua case, doua grupuri de prieteni, doua sisteme de valori la care sa te raportezi, doua educatii diferite de aplicat si tot asa... Doua comportamente diferite... Mi se pare o mare-mare prostie.

Daca minorul tot e trist ca s-au despartit parintii, hai sa nu mai putem divorta decat daca ne lasa copiii. Interesul minorului nu are legatura cu tristetea lui. Ca el e trist daca e pedepsit de parinti, si totusi sistemul de educare prin pedepse si rasplata este unul apreciat.

Nici custodie nu exista la noi, decat referitoare la bunuri. Daca tot suntem juristi.

Nu sunt dezinteresati tatii, vezi cum trateaza diversi psihologi problema. tatii se manifesta diferit, sunt mai putin emotionali, mai practici, mai infipti in realitate. E o diferenta de biologie, de gandire, nu neaparat o lipsa de interes.

Mai draga, in Romania psihologia e in fasa si psihologii sunt cei mai in masura sa stabileasca ceea ce e mai bine pt minor si nu niste autoritati tutelare depasite de vremurile de astazi.
Cat priveste custodia oamenii de rand asa inteleg ei mai bine termenul de incredintare.
Cat priveste incredintarea minorului unuia dintre parinti nu obliga instanta sa interzica celuilalt legaturi persoanale cu minorul la domiciliul sau.
In acest context, se poate ca instanta sa incuvinteze o cerere de legaturi personale cu minorul pentru o durata de timp mai indelungata decat doua weekenduri pe luna.Spre exemplu, durata de timp sa fie de o saptamana plus weekenduri,etc.
In acest fel, instanta nu incalca legea romana si se realizeaza in acelasi timp si anumite deziderate moderne indicate de specialistii psihologi.
Fiecare copil are personalitate lui, astfel ca, pt unii este bine intr-un fel iar pt altii in alt fel.
Ceea ce inseamna ca ne putem gandi la o ,,custodie aproape comuna a minorului".;)
Deci, nu jumate, jumate.
Legea nici nu interzice.:)

avocat Claudiu Lascoschi