Utilizatori din toate colturile lumii

Exista o corelatie ,cel putin eu reusesc o identific , in exercitarea profesiei de avocat , si cea de psiholog.

Ca avocat , consider ca , inainte de a abora juridic problema , trebuie sa identifici si natura umana cu care ai contact.
Sa-i observi reactiile , care pot conduce catre un anumita abordare, sa -i observi modalitatea de a se raporta in discutii - daca e dispus sa comunice , cu aproximatie , sau detaliat problema , sa incerci sa ii identifici unele optiuni , chiar de viata.E imortant , sa cunosti , prin anumite repere , omul cu care relationezi.

Chiar si pentru a avea un bun logos , pentru a fi un bun orator , pentru avea in fata situatia faptica per ansamblu , nu doar anumite elemente ale acesteia....
Ajuta , chiar in abordarea juridica .Deseori , anumite spete nu se limiteaza la latura juridica a cauzei , ci , pentru o mai buna solutionare , sunt necesare si valente umane , psihologice , pentru o solutie mai avantajoasa.

Oricum , eu mai am o opinie , ca existe anumite persoane care au un anumit "instinct", o anumite "intuitie " , pe care si-l folosesc , in anumite situatii de viata , si rar da gres .....Eu una ma identific in aceasta categorie :)
Marturisesc ca , deoseori ,m-a ajutat.

Complex subiect , o asteptam pe doamna Laura , sa vina cu opinii pertinente in acest sens .;)

Buna tuturor.
In primul rand as dori sa va multumesc pt raspunsuri.
Nu ma asteptam sa gasesc avocti care sa aiba astfel de pareri pozitive in ceea ce priveste relatia cu un psiholog sau un psihoterapeut.
De ce?
Atat anul trecut cat si anul acesta, din pacate, am avut foarte multi clienti care erau in mijlocul sau la sfarsitul unui proces de divort (cu sau fara copii). Interesant (caci de aici a pornit intrebarea mea), au ajuns la mine prin diverse cai, dar nici una nu a fost la recomandarea unui avocat. Intradevar, in cazul celor cu copii, au fost la psiholog pt evaluare, dar nu si pt psihoterapie...
Acelasi lucru este valabil pt orice client, al unui avocat, care trece printr-o trauma, si are nevoie de psihoterapie (sunt ferm convinsa ca orice avocat isi poate da seama, daca clientul sau are nevoie, mai ales in cazul unei agresiuni, deces, succesiuni, divort, custodie etc).
Dar cel mai interesant lucru pe care l-am observat, a fost acela ca in toata practica mea psihoterapeutica (fac psihoterapie fara intrerupere din anul 2002 pana in prezent), nu am avut ocazia sa lucrez cu nici un avocat. Stiu ca incarcatura emotionala si psihica este foarte mare, dar cu toate acestea, apeleaza rar la psihoterapie (care de multe ori este confundata cu "nu sunt nebun").
Am avut ocazia sa lucrez cu diverse orientari profesionale, dar va pot spune un lucru cert: toti sunt oameni in spatele profesiei, ceea ce inseamna ca la un moment dat in viata noastra exista un moment in care simtim nevoia unei "igiene psihice".
Cu toate acestea, am intalnit cativa avocati interesati de dezvoltarea lor pesonala (mai rar intradevar) la trainingurile sau workshop-urile pe care le-am tinut pe diverse teme.
Exista o mare diferenta intre psiholog si psihoterapeut: psihologul este absolventul facultatii de psihologie, psihoterapeutul este psihologul care dupa facultate a urmat o scoala terapeutica (care in cazul meu a durat 4 ani una si 2 ani cealalta). Dar nu este suficienta doar teoria, ci si punerea in practica si lucrul efectiv.
Oamenii sunt extrem de interesanti ca fiinte, iar comportamentul lor este ca un puzzle din care ai mereu de invatat si niciodata nu te plictisesti.
Avocatii sunt din punctul meu de vedere, persoane complexe si extrem de inteligente. Invata si se pun la curent cu noutatile tot timpul, ceea ce ii face sa fie extrem de atenti si precauti. Dar cu toate aceste lasa pe locul doi sau trei dezvoltarea lor personala (una dintre cauze cred ca este timpul).
Cred ca avocatii si psihoterapeutii, pot face o echipa foarte buna si probabil o fac, fiecare dintre voi stie daca colaboreaza sau nu cu un psihoterapeut.
Avocatii sun intradevar fini psihologi, dar inainte de toate sunt oameni.

Inca odata va multumesc penru interesul fata de intrbarea mea, si va asigur ca raspunsurile voastre sunt extrem de interesante.
Ne mai "auzim" pe forum.
Numai bine.

Laura Saed
Psihoterapeut
Consultant/Consilier Business

Referitor la o colaborare intre avocat si contabil consider ca este foarte oportuna. Economistii incearca sa desluseasca in mod corect toate legile care apar in domeniul care profeseaza,insa de foarte multe ori legea este interpretabila.Un sfat de la colaboratori este bine venit.=D>Cred ca aceasta propunere de colaborare este foarte necesara!=D>

Laura Saed a scris:

Buna tuturor.

Am avut ocazia sa lucrez cu diverse orientari profesionale, dar va pot spune un lucru cert: toti sunt oameni in spatele profesiei, ceea ce inseamna ca la un moment dat in viata noastra exista un moment in care simtim nevoia unei "igiene psihice".

Oamenii sunt extrem de interesanti ca fiinte, iar comportamentul lor este ca un puzzle din care ai mereu de invatat si niciodata nu te plictisesti.

Dar cu toate aceste lasa pe locul doi sau trei dezvoltarea lor personala (una dintre cauze cred ca este timpul).

=D>=D>=D>

Dar, cred ca ... nu numai avocatii pot face o echipa foarte buna psihologii si psihoterapeutii.
Psihologia a lipsit din mult timp din programele scolare.
Mi-ar place sa stiu ce au gandit expertii care au considerat mai importanta filozofia sau latina.
Sunt sigura ca majoritatea managerilor si specialistilor care doresc sa devina competitivi, indiferent de pregatirea de baza pe care o au, sunt constienti ca, relaţionarea interumană e destul de deficitară şi ca multe probleme ar putea fi rezolvate mult mai bine sau mai optim daca, ar fi inteles mai bine "structura si incarcatura psihica" a fiecarui colaborator.
Deci, indiferent daca e vorba de relatia dintre: avocat si client, detectiv / politist si urmarit / audiat, medic sau pacient, manager cu angajat, contabil, jurist sau client, sau chiar intre prieteni, sunt sigura ca majoritatea au ajuns la concluzia ca analiza şi identificarea corespunzatoare a caracterului, a aptitudinilor vocationale, a sinceritatii, etc, sunt esentiale si ... daca nu am fost formati in acest sens si ... timpul nu ne-a permis sa ne specializam, ne-ar fi de un real folos sa avem un psiholog sau psihoterapeut langa noi.

Oricum ..... utilizatori din toate colturile lumii .... comunicati problemele cu care va confruntati, veniti cu idei noi si ... relationati cu toti specialistii - fiecare poate contribui cu un gram de aport, nimeni nu este atot stiutor şi nimeni nu a invins singur toate obstacolele.

In zilele noastre psihoterapia a devenit un domeniu care suscita un viu interes, in special pentru cei care vizeaza o reconversie profesionala.Pe de alta parte, tot mai multe persoane care se simt derutate, nemultumite, ingrijorate, care traverseaza o situatie dramatica, se gandesc sa apeleze la psihoterapeut.Din pacate acesta profesie, este inca putin cunoscuta in societatea noastra si adeseori, reprezentarea sa este viciata de prejudecati si idei eronate.Privita uneori cu speranta si incredere ca un panaceu universal, alteori cu suspiciune si teama , ca un mijloc de manipulare, perceputa adeseori distorsionat din cauza noutatii acestui domeniu si a lipsei de informatie, psihoterapia, dupa parerea mea, este un raspuns la o serie de nevoi psihice specifice omului epocii noastre.
Din cauza lipsei de informare si de popularizare a ofertei psihoterapeutice, de multe ori se pune semnul egalitatii intre asistenta psihoterapeutica specializata si sprijinul afectiv oferit de un prieten, sfaturile doctorului care acompaniaza asistenta medicala sau indrumarea religioasa oferita de un preot.In toate aceste cazuri este vorba de problemele emotionale a celui aflat in suferinta, dar carora li se raspnde diferit, in functie de persoana la care apeleaza.Prietenul , medicul de diverse specialitati, preotul sau alte persoane bime intentionate, realizeaza un fel de consiliere empirica, de bun simt, care l poate ajuta realmente in unele momente,pe cel tulburat emotional.In cazul psihoterapiei, este vorba de o abordare tintita, in cunostinta de cauza, a perturbarilor emotionale si de o tratare deliberata si planificata a acestora.