Ciudat, dar am ajuns să consider că o relaţie de muncă adevărată e cam ca o îndragosteală. Nu poţi ţine pe nimeni cu forţa, oricâte contracte ai semna cu persoana respectivă. În schimb, poţi crea în companie un mediu în care acel om să se simtă bine. Poţi defini strategii în care să fie şi el implicat şi în care să simtă că are ceva de spus. Îl poţi ajuta să simtă că schimbă lumea prin tot ce face în compania aia. Şi îi poţi da sentimentul de apartenenţă la un grup. Îl poţi ajuta să evolueze mereu, să fie un om mai bun. Îl poţi ajuta să-şi petreacă jumătate din viaţa activă (cam atât stăm noi la muncă) simţindu-se bine. Poţi face toate aceste lucruri şi abia apoi, probabil că vei începe să înţelegi cât de importante sunt ele, cu adevărat. Citește articolul
Am dormit puțin și agitat. Aproape toată noaptea, am tot scos haine din valiză și le-am băgat înapoi. În aproape toate visele, cel puțin. Dimineața m-am trezit cu capul greu și am revizuit un pic bagajul, fără să-l definitivez. Mă opresc să mă îmbrac și să să ies din casă, ca să dau o tură pe la birou și să finalizez tot felul de lucruri. Citește articolul
Constatarea zilei... e că societățile în care s-a generalizat argumentul de genul „adevărul e, sigur, undeva la mijloc", au fost, în timp, scenele unor abuzuri greu de imaginat. Locuri în care oamenii au murit nevinovați, și-au ratat viața ori cariera. Genul de societăți in care oamenii buni din administrație, care ar putea face diferența, se ascund timorați, alegând să tacă. Până le vine rândul. Citește articolul
Cu toții avem idei. Unele mai bune, altele mai rele, dar tot idei se cheamă, iar diferența dintre bine și rău e dată, de multe ori, de aprecierea subiectivă a cuiva. În contextul ăsta, pe vremea când făceam avocatură, întâlneam mulți oameni care idolatrizau ideile. „Am o idee genială, vrei să o cumperi?". „Am o idee genială, nu vreau să vorbesc despre ea, pentru că mi-o fură cineva". Citește articolul
Am cochetat de multe ori cu sentimentul că ar trebui să dau vina pe alţii pentru eşecurile mele. Am şi făcut asta de câteva ori. Şi probabil că aş fi continuat să o fac, dacă n-aş fi întâlnit un om care mi-a oferit un şerveţel de hârtie. Citește articolul
Constatarea zilei... E că, după mult timp în care am tras într-un ritm nebun la diferite proiecte, ultimii ani au fost o revelație. Și unele constatări merită discutate. Citește articolul
Ni se servește des, mai ales în mass-media de business, ideea că X are succes. Nimic despre performanța lui X, ca și cum se subînțelege. În realitate, la cum văd eu lucrurile, succesul și performanța sunt două chestii diferite. Performanța e dată de atingerea unor ținte de afaceri (sau de alt fel), ținte care sunt, în mare, similare pentru toată lumea. Cu alte cuvinte, performanță e să vinzi de X lei, să ții oamenii lângă tine, zeci de ani, în procent de 99% etc. Citește articolul
Acceptă că nu poți controla totul. E secretul pe care dacă reuşeşti să îl integrezi în viaţa ta, ai toate şansele să-ţi eliberezi calea. Deseori înţeleasă greşit, acceptarea nu implică faptul că eşti de acord cu orice ţi se pune în faţă. Nu. În economia ciudată a vieţii tale, se vor întâmpla lucruri pe care nu le poţi controla. Şi, oricât ai fi de maniac, dacă nevoia ta primară este şi rămâne ideea că vrei să prevezi tot ce ţi se întâmplă, atunci ai toate şansele să cedezi la un moment dat. Citește articolul
Am un soi de obsesie pentru discuţia cu cititorii şi clienţii noştri. Şi cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot da, chiar dacă e dus la extrem, e legat de 4.738 de e-mailuri. La un moment dat, am întrebat cititorii noştri ce le place şi ce anume ar schimba la modul cum facem noi lucrurile. Şi au început să curgă răspunsurile. 100, 500, 1000, 3000, 4.738. Am considerat că e important să le răspund personal tuturor acestor oameni şi să le mulţumesc pentru feedback. Mi-a luat 15 zile să răspund la toate mailurile, dar am aflat din această experienţă mai mult decât din toate studiile pe care le-ar fi putut face colegii mei de la marketing. Citește articolul
La final de 2019, ne luăm adio de la zona în care am avut toate birourile din ultimii mulți ani. Dacă zic că e sfârșitul unei ere o să sune dramatic, dar din multe puncte de vedere chiar așa se simte. S-au întâmplat multe aici, între pereții ăștia, și, cu cât mă uit mai mult în spate, toate evenimentele alea încep să mi se deruleze prin cap ca un film, aducând altele și altele, toate vechi și trecute și prăfuite. Privindu-le acum cu privirea asta nouă și onctuoasă, pe care timpul are darul să ne-o așeze peste ochi ca un filtru, ele par tot mai mult ca un fum, ca un vis, ca ceva foarte al nostru și, în egală măsură, distinct de noi. Citește articolul