Constatarea zilei e legată de munca de acasă și randament în vremea covid. Am văzut, săptămâna asta, interviuri cu manageri care povesteau că echipele lor au avut un randament mai bun de când lucrează de acasă din cauza covid și că, probabil, vor păstra ideea, în viitor, pentru randament. Citește articolul
Când am auzit prima dată de anxietate, recunosc că nu mi-a fost foarte clar ce înseamnă. Desigur, am înțeles definiția concretă, am înțeles la nivel rațional ce îmi explicau prietenii mei care spuneau că sunt anxioși despre cum devin, poate, agitați și cum au gânduri pe care nu le pot controla. Dar nu empatizam la un nivel profund cu asta pentru că mie nu mi se întâmplase să nu îmi controlez gândurile. Sau cel puțin așa îmi spuneam eu mie. Citește articolul
Aveam toate regulile astea și credeam că ele o să mă salveze. Să faci bine, să fii de treabă, să nu superi, să nu rănești, să fii atentă la oamenii de lângă tine, să muncești cu sârg, să fii responsabilă și blândă, corectă. Dreaptă, fără să fii intransigentă. Să ierți ce ți se greșește, să uiți, ba chiar să răspunzi cu-o faptă bună răului. Să crezi, să speri, să vezi binele din fiecare om, să aprinzi măcar puțin partea ta de întuneric. Să. Să. Să. Citește articolul
Constatarea zilei... E că acum, că tot stăm acasă, putem citi mai multe din postările influencerilor care se laudă cu corpul, mâncărurile, băuturile și viața lor fabuloasă, în general. O carte ”mișto”, o masă unde omul (deși stă în casă, că e carantină) e îmbrăcat ca de mers la Operă, o poză fără machiaj, că e mișto să arătăm că suntem oameni. Asta cu mimatul autenticului mi se pare, de departe, culoarea fundamentală a zilelor noastre. Citește articolul
Dacă dragoste nu e, măcar salată de boeuf să fie! N-am văzut niciodată vita în salata asta, dar o să-i zic "de boeuf" pentru că vreau să cred că de la francezi am luat-o, nu de pe la alți mâncăi. Așadar, salata de boeuf, această regină neîncoronată a meselor românești de Crăciun și/sau Paște, veșnic ocupantă a cel puțin două rafturi de frigider este un fel de mâncare care unește și dezbină, un soi de aperitiv ca mariajul la 25 de ani: entuziasmant, gustos, dar și când îți dai seama că te-ai îndopat ca prostul înainte de friptură... Citește articolul
Printre altele, trei gânduri despre viitor. Cred că perioada prin care trecem acum a accelerat, într-un mod greu de imaginat în trecut, acceptarea conceptului de venit universal de bază (o sumă de bani, stabilită prin lege, pe care cetățenii unei țări o primesc, fără un contraserviciu). Citește articolul
Ca întotdeauna, încep sã scriu cu o întrebare în minte, nu cu un rãspuns. Sper cã rãspunsul îl voi gãsi, poate pânã termin de scris, poate altã datã. Poate pânã mor. Pe de altã parte, poate cã nu am venit în viața aceasta pentru a afla rãspunsul ACELA, la întrebarea ACEEA, dar ce poți face, dacã nu sã continui sã cauți? Citește articolul
Constatarea zilei e că... În trecut, oamenii au inventat zeii pentru că nu voiau să fie singuri pe lume. Aveau nevoie să poată da vina pe cineva. Apoi, zeii s-au transformat, pentru că oamenii voiau altceva. Nu mai aveau chip. Și-au schimbat numele, să ne facă pe plac. Le-am spus: contract, monedă, obligațiune, acțiune. Citește articolul
Constatarea zilei e că... în ultimul timp am început să uit tot mai des ce zi e. Observ asta și la alții. Cumva, timpul se dilată și trece mai încet.Azi am găsit, în casă, manuscrisul unui text pe care mi-am propus să îl termin și public cândva. Citește articolul
Cu câţiva ani în urmă, mă întorceam de la Timişoara la Bucureşti cu trenul, într-o călătorie mai lungă decât mi-aş fi dorit. Sau, cel puţin aşa credeam înainte să mă sui în tren, atunci când văzusem pe bilet un timp de călătorie de vreo 10 ore. Am urcat plictisit şi pregătit de o corvoadă imposibilă şi m-am concentrat să privesc mai mult pe geam şi mai puţin la feţele colegilor de compartiment. Doar că, la un moment dat, o Doamnă de vârsta a treia m-a întrebat câţi ani am. I-am răspuns şi am privit-o curios. Oare la ce i-o folosi să ştie ce vârstă am? Ce a urmat, probabil că o să-mi aduc aminte toată viaţa. Iar Doamna în cauză, un om obişnuit pe dinafară, s-a dovedit a fi genul acela de suflet providenţial care-ţi ridică vălul de pe ochi şi-ţi arată o parte a lumii pe care n-ai văzut-o niciodată. Citește articolul