În proiectul de lege privind măsurile aplicabile în perioada stării de alertă, avansat de Guvern Parlamentului, există un regim sancționatoriu, însă mai mult cu numele, decât o reglementare în adevăratul sens al cuvântului. Dacă ne raportăm la recentele critici ale Curții Constituționale a României (CCR) privind amenzile date în perioada stării de urgență, vedem că Guvernul nu a învățat foarte multe despre contravenții. Citește articolul
Guvernul a adoptat săptămâna trecută posibilitatea reducerii cu până la jumătate a impozitelor pe clădiri pe 2020 pentru proprietarii marilor spații comerciale care au redus chiriile în perioada aceasta. Desigur, decizia în sine de a aplica reducerea și procentul aparține fiecărei autorități locale. Prin asta, Guvernul spune că speră să ajute chiriașii, însă e posibil ca decidenții să ignore anumite practici din piață cu privire la plata acestor impozite. Citește articolul
Nu te mai teme, pentru câteva momente dă-ți voie să nu-ți mai fie deloc frică, uite, golul n-o să te înghită, întunericul se topește mereu în lumină, oricât de lungă s-ar simți orice noapte. Lasă-te. Las-o. În jurul iubirii - de foarte aproape sau de mai departe, inima știe să bată curajoasă cadența unui refren: nu-ești-sin-gur-nu-ești-sin-gur-nu-ești-sin-gur. Las-o. Citește articolul
Sunt deja câțiva ani de când mă uimește constant gradul de neseriozitate cu care este tratat actul de legiferare în România. Ca simplu observator, ca om care culege opiniile, ofurile și constatările altora, din fericire, nu întotdeauna ca om vizat de prevederile pe care le analizez, nu pot decât să spun că am impresia unui joc cu sumă nulă, doar că îmi e greu să identific câștigul și pierderea fiecăruia. Sau poate e vorba doar de o superficialitate crasă, una care caracterizează întreaga societate românească și de care îmi este foarte rușine să vorbesc. Citește articolul
Constatarea zilei e legată de respect. Știți, ideea pe care societatea noastră a pus-o pe un piedestal în ultimii ani, deși, în realitate, pe la spate, o aruncă zilnic la coșul de gunoi. Doleanța pe care mai toți oamenii o au de la ceilalți, dar pe care puțini o oferă, la rândul lor. Construcția care stă la baza unor partide politice, unor programe electorale, unor grupuri de companii sau de oameni, dar care, în realitate, dispare subit în acțiunile lor dictate doar de oportunism, nevoia de expunere media sau lăcomie. Citește articolul
Avem prea multe pretenții de la noi și de la toți ceilalți, parcă am uitat că suntem numai oameni. Vrem să creștem cât mai repede, și după ce creștem ne pare rău și vrem să dăm timpul înapoi. Vrem să devenim adulți, apoi regretăm rapid și abia așteptăm să ajungem la pensie, ca să avem timp să facem ce vrem. Ne gândim doar la ce bine era înainte (chiar dacă, poate, nu era) sau la ce bine va fi după (chiar dacă, real, nu știm). Uităm să mai trăim pentru că uităm că suntem doar oameni. Citește articolul
Am avut, în ultima vreme, discuții cu oameni care mi-au spus că afacerile lor "duduie". Că le merge extraordinar. Sclipici și paiete. Și nu vorbesc despre șarlatani, ci despre oameni cu afaceri legitime, pe care însă le prezintă, energic și arogant uneori, într-o lumină mai bună. Citește articolul
În fiecare dimineață, se trezește zâmbind tâmp amintindu-și cum o mângâie pe întuneric, după ce s-au băgat în pat, și-i spune mereu, ca pe o poveste de noapte bună: ce frumoasă ești. Din glasul lui nu transpare nici entuziasm, nici emoție, nici îndoială. Ca și cum ar zice, uitându-se la ploaie: plouă. Simplu, nedeclamator, de parcă rostește evidențe. Citește articolul
Se făcea că era iunie 2017. Atunci a început, cu adevărat, povestea sistemului e-Popriri al Fiscului. Deși nici măcar Fiscul nu știa asta la acel moment. Acum, suntem în aprilie 2020 și încă n-avem sistemul e-Popriri pus la punct, după o serie întreagă de amânări. Citește articolul
“Mi-a fost dor să râdem împreună”. Cuvintele, deși benigne și vii, n-au îndrăznit să se rostogolească dintre gânduri pe buze și de acolo să ajungă în urechea căreia i-ar fi fost destinate. Imediat după ce a încheiat întâlnirea cu femeia asta care-i devenise atât de importantă, aceeași de fiecare joi, i s-a părut că toate lucrurile nespuse rămân în noi ca niște surplusuri. Imaginându-și interiorul ca pe o casă, așa cum îi vine cel mai ușor, își închipuie că există undeva acolo, înăuntrul ei, împrăștiate peste tot, sau din contră, încuiate, poate, într-o singură încăpere, toate cuvintele pe care ar fi vrut să le spună vreodată și nu le-a spus. Citește articolul