Constatarea zilei e legată de respect. Știți, ideea pe care societatea noastră a pus-o pe un piedestal în ultimii ani, deși, în realitate, pe la spate, o aruncă zilnic la coșul de gunoi. Doleanța pe care mai toți oamenii o au de la ceilalți, dar pe care puțini o oferă, la rândul lor. Construcția care stă la baza unor partide politice, unor programe electorale, unor grupuri de companii sau de oameni, dar care, în realitate, dispare subit în acțiunile lor dictate doar de oportunism, nevoia de expunere media sau lăcomie. Citește articolul
Avem prea multe pretenții de la noi și de la toți ceilalți, parcă am uitat că suntem numai oameni. Vrem să creștem cât mai repede, și după ce creștem ne pare rău și vrem să dăm timpul înapoi. Vrem să devenim adulți, apoi regretăm rapid și abia așteptăm să ajungem la pensie, ca să avem timp să facem ce vrem. Ne gândim doar la ce bine era înainte (chiar dacă, poate, nu era) sau la ce bine va fi după (chiar dacă, real, nu știm). Uităm să mai trăim pentru că uităm că suntem doar oameni. Citește articolul
Am avut, în ultima vreme, discuții cu oameni care mi-au spus că afacerile lor "duduie". Că le merge extraordinar. Sclipici și paiete. Și nu vorbesc despre șarlatani, ci despre oameni cu afaceri legitime, pe care însă le prezintă, energic și arogant uneori, într-o lumină mai bună. Citește articolul
În fiecare dimineață, se trezește zâmbind tâmp amintindu-și cum o mângâie pe întuneric, după ce s-au băgat în pat, și-i spune mereu, ca pe o poveste de noapte bună: ce frumoasă ești. Din glasul lui nu transpare nici entuziasm, nici emoție, nici îndoială. Ca și cum ar zice, uitându-se la ploaie: plouă. Simplu, nedeclamator, de parcă rostește evidențe. Citește articolul
Se făcea că era iunie 2017. Atunci a început, cu adevărat, povestea sistemului e-Popriri al Fiscului. Deși nici măcar Fiscul nu știa asta la acel moment. Acum, suntem în aprilie 2020 și încă n-avem sistemul e-Popriri pus la punct, după o serie întreagă de amânări. Citește articolul
“Mi-a fost dor să râdem împreună”. Cuvintele, deși benigne și vii, n-au îndrăznit să se rostogolească dintre gânduri pe buze și de acolo să ajungă în urechea căreia i-ar fi fost destinate. Imediat după ce a încheiat întâlnirea cu femeia asta care-i devenise atât de importantă, aceeași de fiecare joi, i s-a părut că toate lucrurile nespuse rămân în noi ca niște surplusuri. Imaginându-și interiorul ca pe o casă, așa cum îi vine cel mai ușor, își închipuie că există undeva acolo, înăuntrul ei, împrăștiate peste tot, sau din contră, încuiate, poate, într-o singură încăpere, toate cuvintele pe care ar fi vrut să le spună vreodată și nu le-a spus. Citește articolul
Constatarea zilei e legată de munca de acasă și randament în vremea covid. Am văzut, săptămâna asta, interviuri cu manageri care povesteau că echipele lor au avut un randament mai bun de când lucrează de acasă din cauza covid și că, probabil, vor păstra ideea, în viitor, pentru randament. Citește articolul
Când am auzit prima dată de anxietate, recunosc că nu mi-a fost foarte clar ce înseamnă. Desigur, am înțeles definiția concretă, am înțeles la nivel rațional ce îmi explicau prietenii mei care spuneau că sunt anxioși despre cum devin, poate, agitați și cum au gânduri pe care nu le pot controla. Dar nu empatizam la un nivel profund cu asta pentru că mie nu mi se întâmplase să nu îmi controlez gândurile. Sau cel puțin așa îmi spuneam eu mie. Citește articolul
Aveam toate regulile astea și credeam că ele o să mă salveze. Să faci bine, să fii de treabă, să nu superi, să nu rănești, să fii atentă la oamenii de lângă tine, să muncești cu sârg, să fii responsabilă și blândă, corectă. Dreaptă, fără să fii intransigentă. Să ierți ce ți se greșește, să uiți, ba chiar să răspunzi cu-o faptă bună răului. Să crezi, să speri, să vezi binele din fiecare om, să aprinzi măcar puțin partea ta de întuneric. Să. Să. Să. Citește articolul
Constatarea zilei... E că acum, că tot stăm acasă, putem citi mai multe din postările influencerilor care se laudă cu corpul, mâncărurile, băuturile și viața lor fabuloasă, în general. O carte ”mișto”, o masă unde omul (deși stă în casă, că e carantină) e îmbrăcat ca de mers la Operă, o poză fără machiaj, că e mișto să arătăm că suntem oameni. Asta cu mimatul autenticului mi se pare, de departe, culoarea fundamentală a zilelor noastre. Citește articolul