conceptul de normal / normalitate

Bun, am discutat despre normalitate si am ajuns sa facem doua partide (suntem romani normali, doar, la asta trebuie sa ne pricepem) :wave::
A) Partidul Protagorist Neuniform care sustine doctrina lu' mos Protagoras, respectiv ca "fiecare individ este masura lucrurilor". Presedinte Corina Maran, prim-vice-primpresedinti legaly si trope_doi.
B) Partidul Totalitarist-(re)Evolutionist (pentru ca totalitarist inseamna sa pornesti de la intreg catre parti, punand intregul totdeauna inainte) care sustine doctrina ca specia, ca o adevarata dihanie hegeliana (iertare herr Georg Wilhelm Friedrich!), atotputernica si realizandu-se doar pe sine impotriva individului, este singura care stabileste ce este normal. Presedinte si membru: u.b.i.k.
Sunt sigur ca PPN-ul e gata sa inceapa campania electorala cu gandul unei usoare victorii in minte si sunt convins ca ar obtine victoria pentru ca doctrina PT(r)E-ului este nepopulara.
Insa toata povestea aceasta conduce la un paradox: Daca PPN-ul castiga la vot inseamna ca doctrina PT(r)E-ului este ADEVARATA , adica persoanele normale s-au unit sub imperativul interesului speciei si au votat impotriva anormalului PT(r)E-ist. Daca insa PPN-ul se desfiinteaza si recunoaste valabilitatea doctrinei PT(r)E-ului pierzand la vot e clar ca fiecare individ e normal in felul sau si ca astfel doctrina PPN-ista este validata.
Eh, acuma sa vedem cum veti vota doamnelor si mai ales ... daca veti mai vota. :love1:

Cand ungi cu miere orgoliul unei leoaice, aceasta va fi, inevitabil, de acord cu tine.... Asa incat eu migrez din partid...ma primesti vice ?:)) Ti-am rasturnat planurile ?! Intotdeauna reusesc asta ! Din pacate si cand nu vreau ! :fight:

Mda..."incurcheala" mare...Era normal !
Lasand la o parte gluma, ai sintetizat foarte bine . Sa vedem ce iese !

:coffee:

NU-NU-NU! Din punctul meu de vedere individul nu este (neaparat) masura lucrurilor! Daca s-a inteles aceasta inseamna ca… sunt… sub medie! “Fiecare e normal in felul sau”… Mai curand as scrie ca fiecare e… anormal in felul sau… - asta pentru a ramane in limita “teoriei majoritatii” in care se considera ca normalitatea e regula si anormalitatea este exceptia (care trebuie “suprimata” ).
Bancul cu Einstein si frumoasa e doar un banc… Inteligenta se poate dezvolta prin studiu… Fiinta poate evolua – si am mai scris: nici prostia si nici inteligenta nu sunt ereditare (nu ma credeti pe cuvant: priviti in jur).
Reprezentantii majoritari ai speciei stabilesc ceea ce este normal – nu am contrazis o clipa aceasta idee, doar m-am intrebat de ce este asa? Pentru supravietuire? Nuuu… Mai ales cand sunt in discutie frumusetea si genialitatea care - daca ne gandim bine - sunt notiuni relative (si cum ar putea fi altfel intr-o lume in care totul este… relativ? )
@u.b.i.k. a scris la un moment dat ca omul “fuge” de mediocritate (nu aceste cuvinte, dar ca sens… ) Ori, daca “fuge” de mediocritate inseamna ca aceasta majoritate doar doreste ca mediocritatea sa fie o “lege a supravietuirii” numai pentru ca ei – reprezentantii majoritatii – stiu ca nu isi vor depasi conditia orice ar face. Faptul ca majoritatea “stabileste” una sau alta este… normal (doar sunt coplesitor de multi) dar nu inseamna ca majoritatea are dreptate.
De fapt, reprezentantii majoritatii ar putea imbunatati genele urmasilor daca ar avea curajul sa interactioneze cu cei considerati “peste medie” – si, astfel, ceea ce azi e exceptie poate deveni peste timp regula.

Acum, intrebare: de ce un om frumos este “o deviatie standard sub medie a aspectului fizic”? De ce nu peste medie? Sub medie ar trebui considerat un om foarte urat… Daca ceva este sub medie trebuie sa existe ceva si peste medie… Si “uratul” nu cred ca se incadreaza in “categoria” peste medie…
Teoria - experimentul - cu fotografiile suprapuse ramane inaplicabil in realitate. Dar - stim cu totii - ca persoanele au momente in care sunt extraordinar de frumoase! In momente de fericire orice om devine frumos! Ochii ii stralucesc, obrajii se coloreaza in roz sau rosu, buzele sunt umede etc s.a.m.d. (aproape ca nu mai seamana cu persoana pe care apropiatii o cunosc). In acele momente omul a depasit “media” (altfel spus, fiecare individ poate fi "de exceptie" daca vrea). Cam asa imi explic “teoria fotografiilor suprapuse”. Frumusetea nu poate fi… mediocra (chiar daca este relativa). Si, sa zicem ca este – sa nu ma contrazic cu geneticienii… Cum ramane cu cei care au inteligenta peste medie? La ei ce mai… suprapunem pentru a-i “aduce” la mediocritate? Nu putem afirma ca sunt “mediocri” = “normali” doar pentru ca sunt “urati” = sub medie si foarte inteligenti = peste medie (si, “combinand” “sub medie” cu “peste medie” ajungem la… mediocritate - ar fi prea de tot! ). Daca excludem minoritatile (pe cei frumosi si pe cei cu o minte geniala) nu inseamna ca asiguram continuitatea speciei - ar putea insemna doar ca cei mediocrii - fiind majoritari - vor impune standarde pe care mintea lor sa le poata intelege si, astfel, orgoliul (caracteristic numai “fiintelor superioare” ) sa le fie satisfacut.
Ca un fel de concluzie: nu e… normal sa consideram frumusetea si genialitatea ca fiind… anormale! Pentru ca asa s-ar “traduce” daca ar fi sa luam de buna “teoria fotografiilor suprapuse” si “teoria majoritatii”: ce depaseste media sau se afla sub medie sau nu se incadreaza in “standardele” majoritatii este… anormal… Nu-nu-nu. Dar, poate ma insel… Iar daca nu cred in “teoria mediocritatii” nu inseamna ca sunt anormala, ci doar ca nu reusesc sa pricep - ceea ce ma aduce in “aria normalitatii” - a se citi “mediocritatii”.

Editare ulterioara: :rofl:

@u.b.i.k. a scris :
"Insa toata povestea aceasta conduce la un paradox: Daca PPN-ul castiga la vot inseamna ca doctrina PT(r)E-ului este ADEVARATA , adica persoanele normale s-au unit sub imperativul interesului speciei si au votat impotriva anormalului PT(r)E-ist. Daca insa PPN-ul se desfiinteaza si recunoaste valabilitatea doctrinei PT(r)E-ului pierzand la vot e clar ca fiecare individ e normal in felul sau si ca astfel doctrina PPN-ista este validata."

Problema seamana cu celebra problema dilema :
(adusa de @u.b.i.k. in discutie in alt topic...si al carei raspuns nu il cunosc...parerile ramanand impartite )

"Dilema lui Protagoras
Istoria consemneaza dilema in care s-au gasit judecatorii atenieni, atunci cand au avut de judecat un proces initiat de sofistul Protagoras in contradictoriu cu elevul sau Evalthos.
Situatia de fapt: intre Protagoras si Evalthos intervenise o conventie potrivit careia Protagoras urma sa il initieze pe Evalthos in legile filosofiei si mestesugurile dialecticii, cu ajutorul carora tanarul urma sa stie cum sa realizeze o pledoarie eficienta in procesele vremii.
Protagoras urma sa primeasca 500 de drahme pentru aceasta initiere, dar cu conditia ca banii sa-i revina in momentul cand Evalthos va castiga primul sau proces.
Dupa sfarsitul studiilor insa, Evalthos nu a mai pledat in nici un proces, ceea ce l-a determinat pe Protagoras sa il actioneze in judecata.
Ambii considerau ca vor castiga, si iata de ce:
• Protagoras: fie ca vei pierde procesul, fie ca il vei castiga, va trebui sa imi platesti, deoarece in primul caz te va condamna chiar tribunalul iar in al doilea caz, te va obliga conventia noastra.
• Evalthos: nici intr-un caz si nici in celalalt nu iti voi plati, Protagoras. In primul caz, dupa invoiala noastra, voi fi pierdut primul meu proces, in al doilea fiindca tribunalul ma va fi achitat de datoria catre tine.
Judecatorii atenieni s-au abtinut in a judeca, considerand ca nu se poate da o solutie echitabila in aceasta situatie.
Desi din punctul de vedere formal ambele dileme sunt adevarate, din punctul de vedere juridic problema nu mai sta la fel, nu-i asa ?"

Prin "oglinda" inteleg mai mult decat oglinda de pe sifonier...este ceea ce vedem cel mai adesea in jurul nostru (oglinda de zi cu zi din jurul nostru) sau hai sa presupunem ca ochiul nostru este un aparat de filmat si creierul inregistreaza fotografiile sortandu-le dupa criteriul "normal", "ciudat", "suparator", anormal...si tocmai asta ma sperie. Vad tot mai multe personaje negative. Inregistrand zi de zi aceasta informatie, creierul va ajunge sa o sorteze la :NORMAL.
Mai intai apare compromisul, apoi compromisul pare ceva normal si mai apoi un alt aspect sau personaj devine perceput ca anormal, ajungand la randul lui compromis( un fel de hai sa zicem ca e normal ), apoi chiar credem ca e normal sa fie asa... si tot asa....Ca sa rezum, acceptam un rau, ca fiind ceva normal, uneori chiar necesar, in momentul in care apare un rau mai mare, un pericol mai mare . ( de exemplu : copilul meu fumeaza....lasa draga, bine ca nu se drogheaza )...Am dat un exemplu "comun", dar mizez pe inteligenta cititorului ( cum imi spunea @stelarman)
Normalul este acceptat de fiecare individ in parte din rationamente diferite ( asta e logic) si cu toate astea marea majoritate vor accepta in final ceea ce la inceput au refuzat de bun simt !

Vreau sa-l citez pe @MIHAI GRIGORE care afirma ( in alt topic) :"Tocmai de accea a scazut si media de viata a populatiei....fiindca scade toleranta la toate mizeriile si intoxicarile la care suntem supusi!"

E normal ?! Nu e normal !

Da, toleranta unora a scazut, dar asta nu inseamna ca marea majoritatea nu are o mare toleranta la ceea ce as numi "o noua normalitate" !

:-/
@u.b.iiii.k ! In ce partid sunt acum !? :happy: ca sa stiu cu cine votez (nu mai conteaza doctrina )...las-o-n-colo de doctrina ...
p.s. domnii de la av.net nu au o iconita cu pistol ? :D

:hm: Adica, prin compromisuri acceptate ajungem la… normalitate?
Si mintea mea inregistreaza aspectele negative – dar si pe cele pozitive. Privirea transmite informatii la creier si despre lucrurile urate dar si despre cele frumoase (dar nu cred ca mintea e “programata” sa sorteze) - si aici, cred, intervine vointa mea de a nu ma lasa coplesita de imaginile negative… Devin “anormala” daca refuz sa consider ca drogurile (cele despre care se spune ca distrug inclusiv sanatatea mintala a unora - pentru ca si banala aspirina poate fi considerata drog - o supradoza ucide) trebuie vandute “la liber”? Banuiesc ca nu… Chiar daca as accepta ca acestea vor ajunge sa fie vandute la liber nu accept ca e normal sa fie asa - nu pot “miza” totul pe educatia primita acasa de unii si de altii; nu cred in ideea ca societatea (reprezentantii acesteia) nu are nimic de facut in anumite situatii - ca si cum - in mintea unora - parintii sunt singurii vinovati de eventuale nenorociri (consum de droguri, alcool etc). Aceasta idee, desi se vehiculeaza prea adesea, nu vreau sa o accept. Sigur, nu voi inota impotriva curentului, dar n-o sa afirm nici o clipa ca mi se pare normal ca parintii ar fi singurii vinovati pentru “calea urmata” de copii lor. Pentru ca ajung la o contradictie: daca societatea nu are nici o treaba in a “feri” tinerii de tentatii de ce se implica “societatea” in anumite cazuri si ajuta copii cu anumite calitati deosebite? Adica, un copil cu un talent deosebit provenit dintr-o familie foarte saraca, ce nu i-ar putea permite sa isi ajute copilul, va fi ajutat de membrii societatii, dar un copil fara talente deosebite poate pieri linistit - ca e vina parintilor pentru ceea ce el devine. La fel si in cazul copiilor abandonati... Reprezentantii societatii se implica... Ce ii face pe unii sa gandeasca… diferentiat? Pana la urma, societatea se implica sau nu? E normal sa se implice? Iar daca se implica pentru “cazuri pozitive” de ce afirma unii ca societatea nu are nici o treaba in “cazuri negative”? Cand reprezentantii societatii nu se implica ajungem in situatia de-a ajunge sa acceptam “o noua normalitate” - dar nu i-as spune astfel… Acceptarea unor chestiuni ce pot fi schimbate - sau impiedicate - nu inseamna normalitate (mai repede i-as spune comoditate) - doar daca nu putem schimba am putea (cred) discuta despre normalitate… De exemplu, daca se va ajunge (exclud discutia despre cum se poate ajunge) sa avem noapte vesnica (sa traim numai in lumina artificiala) am putea vorbi despre o “noua normalitate” – pentru ca nu putem schimba in mod direct si imediat o asemenea realitate. Ne adaptam pentru a supravietui… Dar supravietuirea “aceasta” e total diferita de supravietuirea pentru care acceptam compromisurile…