Admitere INM 2011

Patrick: in timp ce cazul fortuit se refera la situatii pur accidentale dar la o scara redusa si se apropie de culpa in sensul ca acea situatie era previzibila dar in conditiile date era imposibil pt faptuitor sa prevada ceea ce se va intampla.
Asadar in caz de culpa (fara prevedere) desi faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, el putea si trebuia sa-l prevada, in timp ce in cazul fortuit se caracterizeaza prin imposibilitatea de prevedere.
In ceea ce priveste speta cu sotul inselat, instanta nu avea cum sa retina vatamare corporala din moment ce fapta a rezultat o invaliditate permanenta, in acest caz fiind incidente prevederile art. 182 - VCG, iar aceasta infractiune poate fi savarsita doar sub forma intentiei directe/indirecte/depasita, iar nu si sub forma cculpei. Iar tot sub acest aspect e absolut normal sa consideram ca se putea prevede faptul ca pe trotuar sa fi aflat vreo persoana in acel moment... Inculpatul nu are cum sa invoce imposibilitatea de prevedere. Deci in consecinta fapta descrisa de tine e VCG savarsita cu intentie indirecta.
Parerea mea...

Eu sunt de acord cu intentia indirecta stabilita de ICCJ. Cred ca nu trebuie judecata o speta dupa niste sabloane. Pana la urma stiinta dreptului nu e matematica. La stabilirea formei de vinovatie nu poti sa iei speta si s-o treci prin cele 5 definitii ale formelor vinovatiei si, cum nu se portiveste 100% cu nici una, stabilesti lipsa de vinovatie, achiti inculpatul si pleci acasa. In acest fel lasi in libertate o duduie probabil bine facuta si masiva dpdv fizic (din moment ce a reusit sa sparga usa), avnd un comportament agresiv (fapt cunoscut inclusiv de victima), capabila in orice moment sa repete "sperietura" prin care cineva decedeaza. Acum, ca victima a ales nefericit sa sara pe geam cand putea sa sune la politie tine de personaliteta fiecaruia dintre noi. E la fel ca la legitima aparare, unde se spune ca apararea nu trebuie sa fi fost singurul mijloc de a inlatura atacul.
De asemenea, la judecarea unei spete nu cred ca trebuie privite elementele componente in mod abstract. Adica nu luam, ca in tratatul de drept penal partea speciala, infractinuea (de ex. de omor) si o trecem prin acele sectiuni: obiect juridic, obiect material, latura obiectiva, latura subiectiva etc, bifam la fiecare, pe baza probelor din dosar, in dreptul fiecareia la ce concluzie am ajuns iar la final aflam rezultatul. Trebuie tinut cont de toate aspectele in cauza, inculsiv starea psihica si fizica a inculpatei si a victimei, faptul ca victima stia ca inc. e agresiva (si de aici si frica de aceasta, frica datorita careia a ajuns pe geamul de la baie in exterior), ca usa a fost sparta pana la urma etc.
Unii au sustinut ca nu poate fi intentie pentru ca nu avea cum sa prevada rezultatul faptei sale. Atunci sa lum exemplu celebra speta in care cineva, aflat in bucatarie arunca (din joaca, gluma etc) un cutit pe geamul deschis. Cutitul se infige fix in capul unui trecator care decedeaza. Declaram caz fortuit? Asa se poate apara inculpatul in aceasta speta. Ce cauta "ala" sa treaca pe acolo chiar atunci! Nu merge figura.
Asa cum au sustinut si alti participanti la aceasta dezbatere, fapta unei persoane, care prin amenintari determina o alta persoana sa savarseasca fapte care au ca rezultat moartea acesteia nu poate ramane nepedepsita.

puppet a scris:

In ceea ce priveste speta cu sotul inselat, instanta nu avea cum sa retina vatamare corporala din moment ce fapta a rezultat o invaliditate permanenta, in acest caz fiind incidente prevederile art. 182 - VCG, iar aceasta infractiune poate fi savarsita doar sub forma intentiei directe/indirecte/depasita, iar nu si sub forma cculpei. Iar tot sub acest aspect e absolut normal sa consideram ca se putea prevede faptul ca pe trotuar sa fi aflat vreo persoana in acel moment... Inculpatul nu are cum sa invoce imposibilitatea de prevedere. Deci in consecinta fapta descrisa de tine e VCG savarsita cu intentie indirecta.
Parerea mea...

Ai dreptate, VCG vroiam sa spun si eu.
Ceea ce nu reusesc sa inteleg este cum distingem, de exemplu in acest caz, culpa cu prevedere de intentia indirecta? ("prevede rezultatul dar considera fara temei ca el nu se va produce" si "nu urmareste rezultatul dar accepta producerea lui"). Putea sa prevada ca pe trotuar exista vreun trecator dar sa considere fara temei ca nu se va intampla sa "cada" exact peste el, sau, sa nu urmareasca faptul de a "cadea" exact peste vreun trecator dar in acelasi timp sa accepte si aceasta posibilitate.
Cred ca e important sa se faca foarte bine aceasta distinctie avand in vedere faptul ca pedepsele difera destul de mult de la culpa la intentie (in cazul de fata vatamare corporala grava fata de vatamare corporala din culpa).
Exista vreun autor care prezinta vreo metoda mai "didactica" ce poate fi aplicata pentru a face mai usoara si sigura aceasta distinctie?

Multumesc VAX.
Se pare ca intradevar deprinderea de a distinge corect in aceste cazuri se castiga in timp, prin analiza a cat mai multor spete asemanatoare.