Stiati ca...

Creioanele

..."Primele unelte de scris s-au folosit în Egiptul antic, acum 5000 de ani. Erau confecţionate din bambus sau stuf. Mai multe curiozităţi din istoria şi evoluţia creionului, în continuare.

1. Istoria creioanelor moderne începe de la instrumentele romane denumite „stylus”. Scribii foloseau aceste instrumente pentru a lăsa urme fine pe papirus. Nu erau confecţionate din grafit, ci dintr-un metal. De obicei era ales plumbul. Trecerea de la plumb la grafit s-a făcut după descoperirea unui mare zăcământ în Anglia, 1564. A fost preferat grafitul, deoarece lăsa urme negre şi mult mai fine.

2. Pionierii creioanelor sunt: Nicolas-Jacques Conte, ce a patentat primele creioane cu mine de grafit în 1795, apoi Bernard Lassimone, care a inventat prima ascuţitoare de creion, în 1828.

3. Nicolas Conte, chimist francez, a folosit la invenţia sa un amestec de grafit şi argilă, pe care îl ardea. Apoi confecţiona tuburi din lemn, în care introducea mina de grafit.

4. Majoritatea creioanelor de astăzi sunt fabricate în China. Vă daţi seama ce groaznic ar fi dacă această ţară ar decide brusc să nu mai exporte creioane?

5. Cu un creion, în medie, poate fi trasată o linie de 50 de km sau se pot scrie 45,000 de cuvinte.

6. Prima fabrică de producţie a creioanelor din SUA a fost construită în 1861 şi i-a aparţinut germanului John Eberhard Faber. La 11 ani de la apariţie, această fabrică a luat foc, însă Faber şi-a construit una nouă, care a devenit, până la moartea sa, cea mai mare de acest gen din SUA.

7. Creionul mecanic este un instrument ce foloseşte o mină de scris mult mai fină decât un creion obişnuit. Mina se poate deplasa cu ajutorul unui mecanism, în interiorul creionului, şi poate fi mereu înlocuită.

8. Cel mai mare creion din lume se găseşte în Kuala Lumpur, Malaezia. Creionul, denumit “Castell 9000”, se află în incinta fabricii şi are o lungime de peste 22 de metri. La polul opus, Universitatea California a folosit un microscop electronic, pentru a trasa linii de 50 de nanometri (un nanometru este o milionime dintr-un metru). Deci, putem afirma că acesta este cel mai mic creion inventat vreodată.

9. În imponderabilitate, pasta din pixuri pluteşte. Deci, pixurile ar deveni inutile. Asta dacă nu cumva sunt presurizate. Prea complicat! Pentru a rezolva această problemă, atât NASA, cât şi URSS, au folosit în misiunile spaţiale creioane. Ele pot scrie chiar dacă gravitaţia este 0.

10. Un record inutil! Probabil cel mai scump creion din lume este produs de Faber-Castel, o companie din Nürnberg, Germania. Fondată în 1761, produce astăzi peste 1,8 miliarde de creioane pe an. Printre creioanele obişnuite, au produs o ediţie limitată de 99 de creioane. Acestea sunt confecţionate din lemn de cedru, aur de 18 karate şi trei diamante. Preţul unui astfel de creion porneşte de la 20,000 de dolari." ...

sursa:
[ link extern ]

Albert Einstein ar fi prezis ca daca albinele ar disparea brusc, din diverse cauze, omenirea ar mai supravietui pentru doar inca 4 ani.

Nu se poate dovedi ca Einstein chiar a facut predictia de mai sus, insa problema este una cat se poate de serioasa.

Albinele asigura polenizarea plantelor. Doar in Europa, albinele asigura intre 75% si 85% din polenizarea tuturor florilor, la culturi sau vegetatie salbatica. Daca polenizarea acestora ar inceta, s-ar declansa o reactie in lant, ce ar afecta existenta tuturor vietuitoarelor de pe Pamant, inclusiv a omului.

Partea proasta este ca albinele chiar au inceput sa dispara, la nivel global, nu numai in Romania. In China s-a ajuns la situatii in care sunt angajati oameni sa faca manual polenizarea pomilor fructiferi.

Nu se stie inca de ce, dar se crede ca albinele ar disparea din diverse si numeroase cauze: de la incalzirea globala, folosirea insecticidelor in agricultura, raditatiile provenite de la retelele de telefonie mobila, campul electromagnetic al Pamantului, la infectarea cu paraziti.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++=

Cea mai veche biserică din România. ªi cea mai spectaculoasă!

Biserica Ortodoxă Densuş (Biserica Sfântul Nicolae, Sân Nicoară) din Densuş, lângă Haţeg, în judeţul Hunedoara, poate fi considerată cea mai veche biserică din România şi una din cele mai vechi din Europa, care încă se află în picioare şi în care încă se oficiază slujbe.

Istoria acestei biserici este una controversată şi interesantă şi cred că ar merita mai multă atenţie din partea noastră. Construcţia ei este parcă o schiţă a formării poporului român.

Se pare că pe acest loc a existat iniţial un templu dacic, dedicat lui Zamolxis (neconfirmat), peste care romanii cuceritori au construit prin secolul III d.Hr. fie un templu al zeului Marte, fie un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Ceea ce este sigur este că între secolele IV d.Hr. - VII d.Hr. construcţia romană a fost transformată treptat în biserică creştină.

La reconstrucţia bisericii s-au folosit desigur structura şi elementele romane ale templului iniţial, dar şi materiale aduse din fosta capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa (aflată la 10 kilometri distanţă) - cărămizi cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare - multe din inscripţiile în latină lămurind asupra locului de origine al materialelor.

Masa altarului este alcătuită dintr-o piatră funerară romană, iar deasupra altarului, pe acoperiş, se află şi acum statuile a doi lei, care stau acolo coadă în coadă, tot aşa cum probabil au stat şi atunci când construcţia era un templu sau un mausoleu roman.

Forma şi arhitectura bisericii nu sunt specifice bisericilor creştine. Privită din lateral, dn unghiul potrivit, biserica are forma apropiată de cea a unui porumbel iar altarul este orientat mai degrabă spre sud, decât spre est. De ce? Pentru că aşa erau orientate templele romane...

Forma actuală, să-i spunem - finală, datează însă din secolul XIII d.Hr., fapt care o descalifică de la a mai fi pretendentă la titlul de "Cea mai veche biserică din România". Mai ales că Rotonda de la Geoagiu a nobililor maghiari Akos datează de la sfârşitul secolului XI d.Hr., iar Biserica din Streisângeorgiu, a cneazului Cândreş, din familia Bâlea, şi a soţiei sale, Nistora, de la sfârşitul secolului XI d.Hr., început de secol XII d.Hr. (şi reparată apoi la 1409, cu adăugiri prin secolul XVIII).

Însă atunci când s-au făcut ultimele modificări şi adăugiri importante, în sec. XIII, biserica era deja în picioare, în funcţiune şi veche de mai bine de 500 de ani - fapt care o recalifică pentru titlul de "Cea mai veche biserică din România". Întreaga construcţie romană iniţială probabil că a suferit de-a lungul timpului modificări, mai mari sau mai mici, fiind însă evident faptul că localnicii nu au aşteptat cu mâinile în sân vreme de 500 de ani să vină secolul XIII şi să apară cineva care să facă modificarea finală din templu roman în biserică creştină, ci au contribuit în mod activ la transformare, aşa cum s-au priceput ei, mai degrabă cârpind şi peticind, cu ce aveau la îndemână - şi asta se poate vedea în stilul eterogen al construcţiei şi la diversitatea materialelor (re)folosite.

În interiorul bisercii se mai pot vedea şi acum valoroase fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeştri, în frunte cu ªtefan, unul din primii zugravi români cunoscuţi.

Pentru această biserică extrem de veche şi uimitoare cred că ar trebui să le mulţumim romanilor, excelenţi constructori, care au "oferit" o construcţie solidă (templu sau mausoleu), apoi daco-romanilor, care au transformat lăcaşul în biserică. De ce daco-romani? În zonă au fost descoperite elemente şi obiecte specifice, aparţinând dacilor, precum şi inscripţii care anunţau sărbători ale lor, inscripţii scrise în... latină (sau să-i spunem proto-română).

Mai trebuie să mulţumim şi autorităţilor de la Budapesta, pentru că prin secolul al XIX-lea localnicii au vrut să dărâme biserica pentru a construi alta mai mare. În cele din urmă a fost salvată de autorităţile maghiare, care au considerat-o un monument important şi au interzis demolarea ei.

Vizitaţi Biserica de la Densuş. E unul din monumentele extrem de valoroase ale noastre, ale românilor, o poartă reală, materială, spre trecutul care contează, o şansă de a o apuca de undeva pentru a înţelege mai mult despre istoria esenţială a noastră, a poporului dar şi a naţiunii române. Unele teorii susţin că şi goţii creştinaţi au contribuit la ridicarea bisericii...

Ambianţa bisericii de la Densuş iradiază taina creştină. ªi totul este încărcat de urmele trecutului.

optimistii nu sunt niste naivi incapabili de a sesiza aspectele negative ale realitatii?

Optimistii inteleg viata la fel ca si pesimistii. Diferenta consta in felul lor de a actiona si de a reactiona. In drum spre aeroport, prins intr-un ambuteiaj, un pesimist va spune: Am pierdut avionul din cauza acestui drum nenorocit. Un optimist se va gandi ca probabil si pilotul e prins in ambuteiaj; si se va gandi cum, de multe ori, zborurile sunt intarziate iar el va sosi la timp pentru imbarcare.
De observat ca optimistii isi creeaza multiple mici scene in viata de zi cu zi. Filmul ”Viata e frumoasa” ilustreaza in mod magistral cum functioneaza optimismul. Un barbat, deportat impreuna cu fiul sau intr-un lagar de concentrare, se hotaraste sa-l faca pe acesta sa creada ca totul e un joc: ei vor trebui sa treaca cele mai crude probe pentru a castiga premiul intai (la care pustiul viseaza) : un tanc. La sfarsitul filmului, copilul, care a supravietuit gratie energiei si dragostei manifestate de tatal sau, e luat de un american pe tanc...


sa fii fericit nu inseamna sa fii insensibil la toate nenorocirile pe care le traieste o mare parte din omenire?

Toate studiile stiintifice realizate pe raportul dintre bunastare si altruism tind sa dovedeasca faptul ca o gandire pozitiva te face mai receptiv la mediul inconjurator. In consecinta, o gandire negativa focalizeaza atentia asupra propriei persoane. Deci fericirea unuia contribuie la fericirea tuturor...


nu exista pe lume necazuri atat de mari incat, dupa ce ai trecut de ele, nu te mai poti bucura de viata?

In general, oamenii reusesc sa treaca peste acest gen de dureri. Victor Frank, un psihiatru evreu care a fost prizonierul nazistilor, a constatat ca supravietuitorii lagarelor nu erau prea tineri si nici robusti, dar erau capabili sa dea un nou sens vietii si incercarilor prin care au trecut.
Psihiatrul Christophe Andre, autorul cartii ”Cum sa traiesti fericit”, a observat si el ca oamenii care se confrunta cu nenorociri absolute (pierderea celui drag, a copilului, sau o boala grava) trec prin trei faze:
1. faptul ca viata continua si ca ceilalti pot fi fericiti fac si mai viu sentimentul propriei dureri;
2. aceste persoane incep sa accepte viata care-si urmeaza cursul si fericirea celorlalti;
3. progresiv, aceste persoane redevin capabile sa guste din minusculele clipe de fericire date de viata cotidiana;
4. ele experimenteaza din nou momente de fericire - o fericire mai grava, mai certa, mai aproape de pace decat de bucurie, dar o fericire adevarata.

* Pielea este un organ viu, cel mai mare din organismul uman?
* Suprafata desfasurata a pielii unei persoane adulte
este de 1,5 – 1,8 mp?
* Pielea absoarbe circa 40% dintre substantele cu care vine in contact? Asta inseamna ca intr-un an de zile poate absorbi cantitati uriase de chimicale toxice si nocive. Iar intr-o viata…

Din ce in ce mai multe persoane au inceput sa constientizeze faptul ca este important nu numai ceea ce mananci, dar si ceea ce aplici pe piele. Fii foarte atenta atunci cand iti alegi:
- produsele de ingrijire a pielii (creme, uleiuri ,etc.)
- produsele de curatare a pieii (sapun, gel de dus, sampon).

Stiati ca majoritatea "sapunurilor" pe care le gasesti in magazine nici macar nu sunt sapunuri? Daca citesti pe ambalaj, ai sa vezi ca unele se numesc "beauty bar", "cream bar", "family bar" sau poarta alta denumire mai atragatoare.

De fapt, producatorii sunt nevoiti sa caute astfel de idei pentru ca nu au voie (nu este legal) sa scrie pe ambalaj "sapun" decat daca produsul este obtinut in urma procesului de saponificare. De fapt, producatorii sunt nevoiti sa caute astfel de idei pentru ca nu au voie (nu este legal) sa scrie pe ambalaj "sapun" decat daca produsul este obtinut in urma procesului de saponificare. Iar ceea ce gasim in rafturi la raionul de sapunuri este de multe ori un detergent sintetic care contine subproduse petroliere si alergeni, uneori chiar substante cancerigene.
Iata de ce ti se intampla ca dupa ce te speli cu sapun sau cu gel de dus sa-ti simti pielea uscata si iritata; iata de ce te confrunti uneori cu reactii alergice sau chiar cu afectiuni dermatologice (de la unele minore la cele mai grave). In schimb, sapunurile naturale nu numai ca nu sunt deloc nocive, dar chiar ingrijesc pielea, o rasfata.
Uleiurile vegetale folosite pentru a face sapun sunt hidratante, nutritive, au proprietati calmante, antibacteriene,antiage. Pe scurt, sapunul natural din lapte de capra curata pielea si in acelasi timp o ingrijeste.

Istoria sapunului:
• Cea mai veche dovada a existentei unei substante asemanatoare sapunului o reprezinta niste vase de lut descoperite in fostul BABILON cam prin 2.800 i.e.n.
• Fizicianul grec Galen vorbeste in secolul II e.n. despre folosirea sapunului ca agent de curatare si pentru spalarea corpului.
• Se pare ca hidroxidul de sodiu (cunoscuta de unii - soda caustica) a fost folosit pentru prima data pentru obtinerea sapunului in lumea araba in secolul VIII. Se mai foloseau uleiuri vegetale cum ar fi uleiul de masline si uleiuri aromatice. Sapunurile arabesti erau colorate si parfumate, unele solide, altele lichide. Arabii foloseau chiar sapun special pentru barbierit.
• In Europa primele ateliere de fabricat sapun au aparut in Marsilia si apoi in Genova si Venetia.
• Metodele vechi de obtinere a sapunului (din grasime animala sau vegetala combinata cu substante alcaline provenite din cenusa) erau costisitoare. in plus, atitudinea populatiei era destul de negativa fata de ideea de curatenie. Iata de ce pana spre sfarsitul secolului XVIII sapunul a fost un produs de lux, folosit doar de cei foarte bogati si educati.
• Tranzitia de la sapun obtinut manual la cel produs industrial a fost ajutata de doua descoperiri stiintifice. Prima a fost obtinerea, de catre chimistul francez Nicholas Leblanc, a sodei caustice (NaOH) din sare de masa (NaCl) – in anul 1790. Inventia sa a facut posibila obtinerea de sapun mult mai ieftin, intrucat chimistii au dezvoltat o procedura prin care grasimea sa reactioneze cu soda caustica. Metoda a fost ulterior rafinata de un alt chimist francez, Eugène Chevreul, care a demonstrat in 1823 ca procesul de saponificare este procesul chimic de sciziune a grasimii in saruri alcaline ale acizilor grasi (adica sapun) si glicerina.
• In timp ce sapunul devenea din ce in ce mai ieftin, se schimba treptat si atitudinea fata de curatenie, odata cu mai buna intelegere a rolului igienei in distrugerea microorganismelor patogene. La inceputul secolului XX, sapunul era universal folosit.
• Campaniile promotionale din Europa si SUA au ajutat la constientizarea pe scara larga a relatiei dintre curatenie si sanatate. In anii 1950, sapunul era acceptat ca obiect indispensabil de igiena personala.

Hidroxid de sodiu (soda caustica cum e cunoscuta de altii)

Asta este intrebarea pe care am primit-o cel mai des de cand am inceput sa ma ocup de sapun. Daca ai idee cum se face sapunul (sau daca ai citit despre :ingredientele necesare realizarii sapunului natural , stii ca principalele ingrediente sunt: 1 – grasimi, 2 – apa distilata si 3 – soda caustica. Si stii ca soda caustica este o substanta periculoasa, foarte alcalina, care arde tesutul uman daca vine in contact cu el. Si atunci, poate te intrebi cum ne putem spala cu ceva ce contine soda caustica. Ei bine, de fapt NU ne spalam cu ceva ce contine soda!

Soda caustica reactioneaza chimic cu grasimile (celalalt ingredient de baza al sapunului), formand sapunul. Dupa ce reactia de saponificare a luat sfarsit, toate moleculele de soda caustica au fost saponificate, iar in sapunul final nu mai exista nici un miligram de soda caustica!

sursa: [ link extern ]

Heidelberg este o bijuterie a destinatiilor Germaniei si un simbol al romanticismului in lume. Orasul se afla in valea raului Neckar, chiar in locul in care padurea Odenwald se deschide spre campiile vaii Rinului. Mai presus de toate insa, Heidelberg este un oras universitar, inca din 1386. Studentii alcatuiesc majoritatea populatiei orasului, iar universitatea imparte atmosfera colorata in tot orasul si mai ales in strazile inguste ale centrului istoric.

Numele oficial al acestei universitati este Ruprecht-Karl, in onoarea fondatorului Electorul Ruprecht I al Palatinate si a omului care in 1803 a transformat aceasta universitate in cea mai importanta din statul Baden, Margrave Karl Friedrich. Universitatea a fost intemeiata dupa Marea Schisma din 1378, cand revendicarea papalitatii a creat neliniste in Germania, iar profesorii si studentii au plecat la Sorbona in Paris.

Heidelberg este un oras care nu a fost dustrus de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial, astfel incat astazi mai exista multe cladiri originale din Evul Mediu si inceputul Renascentismului. Orasul modern se centreaza in jurul Bismarckplatz. In aceasta parte a orasului veti gasi cele mai bune hoteluri si restaurante. Cladirile inalte de aici si centrele de cumparaturi contrasteaza cu orasul vechi din apropiere. Peste raul Neckar se afla terenuri de sport, o gradina zoologica si o mare gradina botanica.