Stiati ca...

Lasand la o parte discutiile de pe internet, extrem de interesante, de altfel, as vrea sa aduc in discutie un anumit articol care mi-a atras atentia si care, cred eu, a abordat intr-o maniera inedita aceasta problema. Christopher Beam publica pe 16 martie 2011 pe site-ul www.slate.com articolul 'Stop, Thief! Thank you. Why so little looting in Japan? It's not just about honesty'. Desi Beam este sustinatorul ideii ca japonezii au un simt al onestitatii si al corectitudinii mult mai bine conturat (decat occidentalii), autorul sustine ca onestitatea lor nu este rezultatul unor particularitati genetice, ci al educatiei impuse cu ajutorul legilor. Asadar, iata care sunt, conform autorului acestui articol, motivele pentru care japonezii nu fura:

- Sistemul judiciar al Japoniei recompenseaza onestitatea mai mult decat o face orice alt sistem judiciar din lume. Astfel, de exemplu, in Japonia exista un sistem foarte bine pus la punct de recuperare a bunurilor pierdute. De exemplu, daca cineva gaseste un obiect, il returneaza si proprietarul il ridica, gasitorul primeste un procent de 5 pana la 20% din valoarea lui. Daca proprietarul nu il ridica in maxim 6 luni, cel care l-a gasit intra in posesia lui. Pe de alta parte, nereturnarea unui obiect - cum ar fi un portofel, de exemplu - poate insemna, in cel mai bun caz, ore intregi de interogare la sectia de politie, iar in cel mai rau caz pana la 10 ani de inchisoare;
- Politia japoneza este foarte activa si vizibila. Politistii se plimba prin oras si poarta conversatii cu oamenii de pe strada, cu vanzatorii, etc. Intre ei se creaza o relatie de incredere si chiar prietenie. Exista chiar o mascota a politiei care se numeste Pipo-kun (insemnand 'oamenii+politia'). Politistii japonezi sunt foarte bine remunerati si foarte dedicati muncii lor;
- Potrivit lui Jake Adelstein (autorul cartii Tokyo Vice: An American Reporter on the Police Beat in Japan, citat de Christopher Beam in articolul mentionat mai sus, politistii au fost ajutati in munca lor - de la cutremur incoace - chiar de... gruparile de crima organizata. Toate cele 3 grupari majore de crima organizata - Yumaguchi-gumi, Sumiyoshi-kai si Inagawa-kai - care fac parte din sindicatul de crima organizata din Japonia - Yakuza - au intervenit pentru pastrarea ordinii in zonele calamitate, ba chiar au oferit si spatii pentru adapostirea sinistratilor, carora le-au furnizat alimente si apa. Chiar si in timp de 'pace', sustine Adelstein, cei din Yakuza incearca sa 'pastreze ordinea'. Ei fac bani din santaj, prostitutie sau trafic de droguri, insa considera furtul a fi... motiv de expulzare.
Membrii Yakuzei au organizat patrule pentru a veghea la liniştea şi ordinea de pe străzile japoneze. Organizaţia mafiotă a strâns zeci de tone de ajutoare pentru sinistraţi.
ad
Japonezii, chiar şi în vremuri foarte grele, se comportă în cel mai civilizat mod posibil. La acest lucru contribuie, pe de o parte, cultura cinstei care le este inculcată, dar şi faptul că sunt atent supravegheaţi, nu doar de către poliţie, ci şi de către membrii uneia dintre cele mai mari organizaţii mafiote din lume, Yakuza.
Pe lângă explicaţii sociologice, portalul american aminteşte şi că, dacă imobilele rămase pustii nu sunt jefuite, aşa cum s-a întâmplat în cazul inundaţiilor de la New Orleans sau a cutremurului din Haiti, este pentru că, pe lângă poliţie, pe străzi patrulează membrii uneia dintre cele mai mari organizaţii mafiote din lume: Yakuza.
Yakuza menţine ordinea chiar şi în perioade normale. Chiar dacă se ocupă de spălare de bani, administrarea unor reţele de prostituţie sau trafic de stupefiante, mafia japoneză nu tolerează un lucru: furtul.
Filosofia Yakuza se bazează pe valori precum umanitate, dreptate şi datorie şi nu permite ca o persoană să privească suferinţa celuilalt fără a interveni. O variantă simplificată a filosofiei spune că trebuie ajutaţi cei slabi şi luptat cu cei bogaţi, potrivit CBS NEWS.
Yamaguchi-gumi, Sumiyoshi-kai şi Inagawa-ka, ramuri ale Yakuza, au organizat centre de primire pentru sinistraţi şi au strâns zeci de tone de ajutoare, în lumea întreagă. "În vremuri de criză, nu sunt yakuza, civili sau străini. Sunt doar fiinţe umane şi trebuie să ne ajutăm unii pe alţii", a spus unul dintre liderii clanului Sumiyoshi-kai, citat de Slate.
În ciuda faptului că şi-ar fi dorit ca actele lor de caritate să rămână departe de ochii publicului, acest lucru nu a mai putut fi ascuns: "Vă rugăm, nu spuneţi mai mult decât că facem tot ceea ce putem ca să ajutăm. Nimeni nu vrea să fie asociat cu numele nostru şi n-am vrea ca donaţiile noastre să nu poată ajunge la cei care au nevoie", a declarat un membru Yamaguchi-gumi, citat de The Daily Beast. Ar fi, de fapt, un acord între mafioţi şi poliţie. Să se ajute în vrumuri de criză, dar acest lucru să fie făcut cu discreţie, pentru ca autorităţile să nu fie puse într-o lumină proastă.
Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu Yakuza, gestul ar fi surprinzător, dar nu este pentru prima oară când poporul japonez este ajutat de mafioţi. Yamaguchi-gumi au fost foarte activi şi în ajutorarea victimelor cutremurului de la Kobe, din 1995.

primit pe e-mail:)

[Editat cf. pct. 1.2 din Regulament: Scrierea nejustificata cu majuscule, litere îngrosate, italice, subliniate, sau cu alte artificii este greu de citit.]

24 martie 1905 decedeaza Jules Verne (nume complet Jules Gabriel Verne) (n. 8 februarie 1828, Nantes, Franta) scriitor francez si un precursor al literaturii stiintifico-fantastice.
Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spatiu, aer si călătoria în adâncurile mării. Autor printre numeroase volume, a celebrei călătorii ’’De la Pământ la Lună’’.
În 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria si compunea mai mult decât învăta pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar. În perioada aceasta s-a întâlnit cu autori de reputatie, cum ar fi Alexandre Dumas si Victor Hugo, care i-au dat niste sfaturi foarte bune. Însă cea mai mare realizare pe plan personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul si încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie si să caute activ un editor ce ar fi putut să-i publice cartea. In 1864 a publicat "Călătorie spre centrul Pământului". Au urmat:
"De la Pământ la Lună' (1865), '20.000 de leghe sub mări" (1869), "Ocolul Pământului în 80 de zile' (1873)

Prima traducere a autorului francez în română a avut loc în 1897. La acea dată, romanul "Castelul din Carpaţi" a apărut la Sibiu, la editura Cugetarea, în traducerea lui Victor Onişor.

Autor talentat, marea şansă a lui Jules Verne, după cum chiar el a recunoscut, a fost întâlnirea cu editorul Pierre-Jules Hetzel, cel care a publicat şi opere ale lui Victor Hugo sau ale scriitoarei feministe George Sand (pseudonim).
Vizionare online film documentar subtitrat Jules Verne. O călătorie incredibilă:
[ link extern ]


surse:
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ] /

primele gheise au fost barbati?

Barbatii "gheisa" erau cunoscuti sub numele de Honko si dansau pentru clientii lor in baruri si restaurante sau in camerele unde se servea ceaiul.
În decursul istoriei termenul a suferit diferite interpretări. La început se numea taikomochi sau hōkan şi rolul era jucat de bărbaţi. Abia în secolul XVII rolul a fost numit "onna geisha" (Geisha feminin) şi a fost preluat de femei. Perioada Geisha a cunoscut o înflorire în secolele XVIII şi XIX.

”Lumea florilor şi a sălciilor“ e traducerea societatii gheişelor, din limba japoneză.
(Gheisele, de Liza Dalby)


Termenul "gheisha" se traduce prin "persoana care iubeste arta". Multi sunt de parere ca gheishele sunt de fapt prostituate. Definitia este: "o femeie de nationalitate japoneza care obisnuieste sa distreze barbatii prin conversatie, cantec si dans."
Există şi aşa-numitele onsen geisha (gheişă de băi, onsen însemnând băi termale) care sunt de fapt prostituate, neavând nici pregătirea artistică şi nici nivelul de rafinament al unei gheişe adevărate.
Unul dintre lucruile pe care gheisele le invatau la cursuri era acela de a-si pastra intotdeauna anonimatul. Se pare ca acest fapt adauga un tip de mister gheiselor.
Ceea ce le face pe gheise speciale este faptul ca ele te determina sa-ti lasi imaginatia sa zboare, fapt esential al acestei culturi.
Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheise, acesta fiind creat sub propriile lor indrumari. Aspectul kimonourilor este diferit in functie de anotimp dar sunt absolut toate kimonourile sunt realizate din matase. Gheisele petrec aprozimativ 2 ore pentru a se machia, a-si aranja parul si a se imbraca in kimono
Gheisele muncesc in Okyva, unde si locuiesc pana cand patrund in aceasta lume, alaturi de Okasan (matroana lor) si surorile (celelalte gheise). Desi sunt platite pentru treburile de menaj realizate in diferite case, mare parte din banii adusi de ele ajung la Okyva. Banii sunt utilizati pentru a costurile intretinerii Okiva
In afara naturii sexuale a stilului de viata al gheiselor, nu numai ca ele nu pot fi considerate prostituate, dar nici nu au voie sa aiba relatii de lunga durata, cat timp decid sa devina gheise. Daca se casatoresc trebuie sa renunte la aceasta meserie.
Astazi numarul gheiselor este de aproximativ 1000-2000, pe cand in anul 1920 erau peste 80.000

**
”Vocea lor opreste norii, cantecele lor zguduie apele”
Astfel, un text de la sfârşitul secolului al X-lea constată existenţa acestor femei, subliniind caracterul cvasi-intelectual, inerent naturii umane, a plăcerii frecventării lor. Departe de orice reprobare morală, e admis că această prezenţă feminină este o sursă de plăcere, gustată atât de simpli călători cât şi de aristocraţi.
De atunci, concepţia generală asupra acestei practici, împreună cu o frecventă compasiune faţă de condiţia acestor artiste, explică toleranţa, dar şi respectul de care acestea s-au bucurat. Se conturează aşadar, în epcoa medievală, portretul literar al curtezanelor atrăgătoare prin cântecul şi farmecul căruia era atât de greu să i te sustragi. „Vocea lor opreşte norii, cântecele lor zguduie apele şi vânturile. Nu există călător care să uite casa lor.”, scria în secolul al XI-lea Ôe no Masafusa (1041-1111).

Experte în arta dansului şi cântecului, în practica muzicală, ele sunt formate şi în caligrafie, compoziţie opetică şi arta conversaţiei, explorează căile misterioase ale ceaiului, esenţelor şi aranjamentelor florale.
Dincolo de aceste performanţe, educaţia intransigentă şi foarte bogată explică faptul că prezenţa lor, departe de a fi pur şi simplu ornamentală, a contribuit în Yoshiwara la apariţia unei sensibilităţi estetice şi unor filosofii existenţiale inedite, de un rafinament extrem.
(historia.ro)

**
Izabela Onou este probabil singura româncă acceptată să intre în cultul gheişelor din Japonia. Ea a fost descoperită de Japantimes iar povestea sa a ajuns pe paginile publicaţiilor internaţionale. Acum 15 luni, Izabela a fost invitată să intre într-o "frăţie" a gheişelor de către Kumi Miyamoto, o femeie care are în gestiune o "casă de gheişe" (Okyva)
În luna Aprilie 2011 românca a absolvit testul final şi a primit numele de Fukutaro.
Izabela era croitoreasă în România. Tatăl ei lucra într-un hotel iar mama ei într-o croitorie care exporta ţesături, inclusiv în Japonia. În 1999 a avut ocazia să viziteze Japonia şi s-a îndrăgostit imediat de această ţară şi de locuitorii ei. Pasionata de kimono-uri şi de gheişe a fost foarte fericită când a descoperit că gheişele nu sunt de fapt prostituate, aşa cum se crede în cultura occidentală. Izabela s-a întors în România dar a rămas cu speranţa că va putea reveni în Japonia.
Patru ani mai târziu, românca s-a întors în Japonia şi a început să lucreze în restaurantul unui prieten. Acolo a cunoscut-o pe Miyamoto care s-a convins că românca are stofă de gheişă.
"Sunt o gheişă! Uneori mă surprinde şi pe mine acest lucru. Îmi trăiesc visul, deşi uneori, datorită disciplinei, am de suferit fizic" a declarat Izabela Onou Fukutaro.
(v. si click.ro)

10 picturi celebre

Exista cateva picturi care au obtinut o faima si recunoastere internationala. Poarta semnatura unor pictori celebri si apartin celor mai importante stiluri si curente din istoria artei.
Acest clasament nu include picturi abstracte, nici picturi celebre romanesti.
O confirmare a valorii inestimabile a acestor capodopere o constituie si preturile la care acestea s-au vandut sau la care au fost estimate, ele aflandu-se printre cele mai scumpe picturi din lume.

1. Mona Lisa (Gioconda), de Leonardo da Vinci
Mona Lisa – cunoscuta si sub numele de “Gioconda” – este o pictura celebra a artistului italian Leonardo da Vinci, realizata intre anii 1503 – 1506, in timpul Renasterii, la Florenta (Italia). Aceasta pictura reprezinta o femeie cu expresie ganditoare si un suras enigmatic, abia schitat.
Ambiguitatea expresiei faciale, monumentalitatea compozitiei, modelarea subtila a formelor si atmosfera iluzorie sunt calitati inedite ce au contribuit la fascinatia si studierea continua a acestei lucrari. Mona Lisa este cea mai renumita opera din istoria picturii si este si cea mai recognoscibila (cel mai usor de recunoscut) pictura din lume. Putine alte tablouri celebre au fost atat de mult reproduse, discutate si caricaturizate ca Mona Lisa. In prezent, tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atractia principala pentru orice vizitator.
Mona Lisa este o pictura in ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 cm x 53 cm. Caracteristica principala a portretului este surasul enigmatic. O alta caracteristica interesanta este ca fundalul nu este uniform, partea din stanga este evident la un nivel mai jos decat in dreapta.

2. Cina cea de Taina, de Leonardo da Vinci
“Cina cea de Taina” este o pictura murala a lui Leonardo da Vinci, realizata in secolul al 15-lea. Aceasta opera este una din cele mai celebre picturi din istoria universala a artelor si se gaseste in biserica dominicana “Santa Maria delle Grazie” din Milano. Opera masoara 460 cm x 880 cm si a fost executata in tempera si ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos.
Pictura reprezinta scena biblica a Ultimei Cine a Domnului Iisus Hristos, asa cum este descrisa in Evanghelia dupa Ioan (13:21), redand reactiile diferite ale Apostolilor Sai, dupa ce Iisus anuntase ca unul dintre discipolii Sai Il va trada. Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atat de precis si complet construite, incat ar putea fi desprinse pentru a figura ca niste portrete independente, desi integrarea lor in ansamblu este perfecta.

3. Pictura Capelei Sixtine din Vatican, de Michelangelo – cu cele mai celebre scene: Crearea lui Adam (din Cupola Capelei Sixtine) si Hristos Judecator (din Judecata de Apoi)
Datorita talentelor extraordinare ale geniului italian Michelangelo Buonarroti, Capela Sixtina din Vatican a devenit una dintre cele mai faimoase galerii de arta din intreaga lume. Cupola Capelei Sixtine a fost pictata de artist in 4 ani (1508 – 1512). Desi ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 Apostoli, cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 300 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati.
Fasia centrala (si cea mai inalta) a cupolei cuprinde 9 cadre in care sunt pictate in fresca scene din Geneza. Cea mai cunoscuta scena este “Crearea lui Adam“, care reprezinta relatarea biblica in care Dumnezeu ii da viata primului om, Adam.
Crearea lui Adam - detaliu din Cupola Capelei Sixtine (Vatican) - Michelangelo Buonarroti
In cadrele laterale din jurul fasiei mediane sunt reprezentati 7 profeti si 5 sibile (sibilele au anuntat venirea lui Hristos, chiar daca erau pagane). Pe panzele si deschizaturile in forma de arc de deasupra ferestrelor, Michelangelo a pictat “Strabunii lui Hristos” de Abramo a Giuseppe. Pe coloanele laterale, deasupra nudurilor pictate cu bronz in fresca sunt ilustrate 4 scene din Vechiul Testament, care fac aluzie la promisiunea mesianica: “Sarpele de bronz”, “Pedepsirea lui Adam”, “David si Goliat”, “Judith si Holofernes”.
Artistul a folosit culori vii care, dupa renovarea Capelei intre 1981 si 1994, si-au recapatat in intregime stralucirea.
O alta pictura celebra din Capela Sixtina o reprezinta tot o opera a maestrului Michelangelo: “Judecata de Apoi” – pictura de pe peretele altarului -, in care actul final al istoriei omenirii este infatisat ca o inspaimantatoare tragedie cosmica, umanitatea apare disperata si indurerata, cutremurata de perspectiva condamnarii vesnice. Partea centrala a acestei picturi – detaliul numit “Hristos Judecator” – este cea mai renumita scena din acest tablou, care Il infatiseaza pe Domnul Iisus cu mana dreapta ridicata in semn de amenintare.

4. Fata cu un cercel de perla, de Johannes Vermeer
“Fata cu un cercel de perla” este o capodopera absoluta a pictorului olandez Johannes Vermeer, care mai este numita si “Mona Lisa Nordului” sau “Mona Lisa olandeza“. Aceasta opera – pastrata azi in Galeria Mauritshuis din Haga – este un portret al unei fete, care are un cercel dintr-o perla in forma de strop de lacrima. Lipsa background-ului (aceasta opera are un fundal foarte intunecat, apropiat de negru) ii creeaza acestei picturi un puternic efect tridimensional si ii stabileste puncul de focalizare in cercelul de perla. Acest portret este realizat in stil baroc, folosind lumina in mod uimitor.
Aceasta pictura foarte celebra apare in unele filme, nuvele, intr-o opera, in jocuri video si in spectacolul de televiziune “Total Drama World Tour”.

5. Nasterea lui Venus, de Sandro Botticelli
Pictura “Nasterea lui Venus” a artistului italian Sandro Botticelli este una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria artei. Aceasta opera – realizata prin 1486 cu tempera pe panza – are dimensiunile 172,5 cm x 278,5 cm si este pastrata azi in Galeria Uffizi din Florenta.
Opera infatiseaza pe Venus – zeita romana a dragostei, frumusetii si fertilitatii – iesind din mare ca o femeie matura si sosind la mal, asa dupa cum este infatisata nasterea ei in mitologia clasica. Aceasta este o imagine fantastica, intrucat greutatea zeitei este deplasata prea departe fata de piciorul stang pentru a putea fi sustinuta.

6. Crini de apa, de Claude Monet
“Crini de apa” (“Water Lilies” sau “Nympheas“) este o serie de aprox. 250 de picturi in ulei ale impresionistului francez Claude Monet. Aceste opere infatiseaza gradina de flori a artistului de la Giverny si au fost centrul productiei sale artistice in ultimii sai 30 de ani de viata. Multe dintre aceste opere au fost pictate in timp ce Monet suferea de cataracta.
Aceste picturi sunt afisate in muzee din intreaga lume: Muzeul Marmottan Monet din Paris, Muzeul Metropolitan de Arta din New York, Muzeul National din Wales, etc. Picturile din seria “Crini de apa” sunt foarte apreciate – “Bazinul cu nimfe” s-a vandut pentru 41 milioane de lire sterline.

7. Bal la Moara de la Galette, de Pierre-Auguste Renoir
“Bal la moara de la Galette” este o pictura impresionista in ulei pe panza din 1876 a artisului francez Pierre-Auguste Renoir. Aceasta se gaseste in Muzeul d’Orsay din Paris.
Pictura infatiseaza o dupa-amiaza de duminica obisnuita la Moara de la Galette din districtul Montmartre din Paris. La sfarsitul secolului 19, muncitori parizieni se gateau si isi petreceau timpul acolo dansand, band si mancand prajituri frantuzesti numite “galette“.
“Bal la moara de la Galette” este a 5-a pe lista celor mai scumpe picturi vandute vreodata.

8. Noaptea instelata, de Vincent van Gogh
O alta pictura faimoasa in intreaga lume este “Noaptea instelata” – cea mai buna opera a artistului olandez post-impresionist Vincent van Gogh. Pictata in 1889 in ulei pe panza, aceasta pictura este una dintre cele mai usor de recunoscut si cele mai replicate si mai cautate din lume. In prezent se afla in Muzeul de Arta Moderna din New York City.
Pictura infatiseaza privelistea vazuta noaptea de la fereastra camerei artistului din sanatoriul in care era internat, desi a fost pictata din memorie in timpul zilei. Partea centrala arata satul Saint-Remy sub un cer involburat, privit din azilul de la nord.

9. Persistenta memoriei, de Salvador Dali
Una dintre cele mai renumite picturi din lume este “Persistenta memoriei” – cea mai faimoasa creatie a pictorului spaniol Salvador Dali si una dintre cele mai recognoscibile picturi ale sale. Realizata in 1931 in ulei pe panza, pictura se gaseste la Muzeul de Arta Moderna din New York. Este foarte larg recunoscuta si este frecvent referita in cultura populara.
“Persistenta memoriei” este o binecunoscuta pictura suprarealista, ce a introdus imaginea ceasului de buzunar “moale, care se topeste”, intr-un peisaj foarte sever. Aceasta imagine condenseaza teoria lui Dali de “moliciune” si “duritate”. Unii au presupus ca ceasurile moi simbolizeaza relativitatea spatiului si a timpului, dar Dali a afirmat ca aceste ceasuri nu sunt inspirate de Teoria Relativitatii a lui Albert Einstein, ci de perceptia suprarealista a branzei Camembert care se topeste la soare.

10. Rondul de noapte, de Rembrandt
“Rondul de noapte” este numele obisnuit al celei mai faimoase opere a pictorului olandez Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Pictata intre anii 1640 – 1642, in ulei pe panza, aceasta pictura (decupata pentru a incapea in noua pozitie) se gaseste in Rijksmuseum din Amsterdam.
Titlul original al picturii este “Compania militieneasca a capitanului Frans Banning Cocq si locotenentului Willem van Ruytenburch” (denumita gresit “Rondul de noapte” intrucat lacul protector s-a intunecat in timp). Opera infatiseaza un grup de militieni (archebuzieri) iesind dintr-o curte intunecoasa in lumina orbitoare a soarelui.
Pictura “Rondul de noapte” este renumita pentru 3 elemente: dimensiunile sale colosale (363 cm x 437 cm), utilizarea eficienta a luminii si a umbrei, si senzatia de miscare a ceea ce trebuia sa fie, in mod traditional, un portret militar static.
In Occident, “Rondul de noapte” este a 4-a cea mai renumita pictura, dupa “Mona Lisa”, “Cina cea de Taina” si “Cupola Capelei Sixtine”. Aceasta pictura celebra este reprodusa frecvent in picturile in ulei si a inspirat melodii clasice si rock, temele a doua filme.

sursa: [ link extern ]

Taiatul sub limba



Ultimul taietor sub limba

Într-un orăşel din judetul Hunedoara, un vraci taie sub limbă la foc continuu oameni bolnavi din ţară şi din străinătate.
Cu o lamă şi două mişcări scurte, dar sigure, susţine că a lecuit 50.000 de oameni din ţară şi din străinătate de
bolile pământului. De la colesterol şi tensiune până la diabet, hepatite şi ciroză, pe principiul că toate relele se trag de la sângele intoxicat. E văzut drept ultimul tăietor sub limbă din România şi din Europa. Nu umblă cu dovezi ştiinţifice, spune că îl recomandă practica. I s-a dus vestea din gură în gură şi s-a trezit la uşă cu munci-tori, măturători, manageri de top şi parlamentari deopotrivă.
A trăit şocul vieţii când s-a pomenit cu un cârd de doctori şi asistente veniţi de la Bucureşti. Cornel Ciobanu, 42 de ani, e vraci cu acte în regule: are blog şi cabinet la Lupeni, în Hunedoara, totul pe firmă.Vinişoarele de sub limbă, canal de deversare pentru toxine În era injecţiilor fără ac şi a operaţiilor fără bisturiu, pare utopie că, într-un colţ al ţării, cineva mai vindecă bolnavii pe capete într-un fel atât de rudimentar. Tăiatul sub limbă este o practică la fel de veche ca folosirea ventuzelor, "trasul" picioarelor lovite şi descântecul care scapă de deochi. Aceste practici ţărăneşti îşi trăiesc ultimele zile, odată cu stingerea ultimilor vraci populari, dar Cornel Ciobanu, tăietor din tată în fiu, ţine tradiţia vie. Secretul vindecărilor miraculoase pare simplu: sub limbă sunt două vinişoare care comunică cu ficatul şi fierea, pe partea dreaptă şi cu inima, splina şi pancreasul, pe partea stângă. Vinişoarele acestea sunt ca un canal de deversare, unde se acumulează toxine. Când vasele sunt suprasaturate, toxinele ajung în sânge şi de 2-3 ori pe an, trebuie tăiate ca să se scurgă sângele rău. "Dacă sângele e toxic, scade imunitatea şi întregul organism se poate îmbolnăvi. Mai întâi ficatul, apoi bila, splina, pancreasul şi tot aşa", încearcă o comparaţie vraciul.

"N-am nevoie de analize, văd bolile-n sânge"Tăiatul sub limbă nu e la îndemâna oricui: îţi trebuie har şi dexte-ritate. "S-a umplut pământul de tăietori sub limbă, dar nu toţi respectă procedurile: igienă şi unghi de incizie, ca să nu îi provoci omului o ditamai hemoragia şi să se cicatrizeze bine", precizează tămăduitorul. La 14 ani, Cornel Ciobanu a testat metoda pe propria-i piele. Cei mai mulţi "pacienţi" vin cu inima strânsă şi îngheţaţi de frică, dar pleacă uşuraţi, văzând că s-au stresat degeaba, şi regeneraţi din cap până-n picioare. Procedura rudimentară se execută modern, cu instrumente de unică folosinţă, care se desigilează în faţa omului. Cu o lamă fină se crestează uşor vasele de sânge de sub limbă. "Durează o jumătate de secundă, iar pacienţii nici nu simt mai mult de o pişcătură. Cam un minut durează scurgerea sângelui, iar în zece minute pot să mănânce ce vor", ne linişteşte tăietorul. Pentru 70 de lei, cât costă procedura, scapi de colesterol, tensiune mare, hepatite de toate tipurile, acnee severe, psoriazis şi varice. Cornel Ciobanu nici n-are nevoie de analize de laborator ca să citească bolile omului, le vede direct în sângele scurs. "Dacă are nişte aţişoare prin el, acelea sunt depuneri de grăsime, ateroame cum spune medicii, adică trigliceride şi colesterol mare. Dacă e foarte închis la culoare, înseamnă că omul are o afecţiune hepatică, dacă are o spumă roşiatică-suferă de diabet sau de HIV. Previziunile s-au adeverit întotdea-una", spune mândru tămăduitorul. Nu taie sub limbă doar bolnavi, ci şi oameni sănătoşi, preventiv. "Eu m-am tăiat a 41-a oară acum trei săptămâni. Pentru detoxifiere, este bine să facem asta de 2-3 ori pe an", recomandă "doftorul".

"Rudele îi ţineau lumânarea, eu am vindecat-o"
Cornel Ciobanu a avut mulţi pacienţi, de la ţărani săraci şi ţigani, până la manageri şi guvernanaţi. Din ţară şi din străinătate, din Siria, Germania, Ungaria, Polonia, Cehia, Serbia, Israel şi Angola. Ambasadoarea Angolei şi un medic din Israel i-au propus să rămână acolo, dar n-a vrut. La cerere, se deplasează la client. Nu reţine nume, dar cazurile spectaculoase îi rămân în suflet. Cel mai tânăr a fost un băiat de 4 ani, pe care l-a vindecat de diabet, iar cel mai bătrân - o femeie de 92 de ani "Am avut o pacientă din Roşiorii de Vede, bolnavă de ciroză în ultima fază. Avea sicriul şi crucea în casă, îi ţineau rudele lumânarea. Am tăiat-o sub limbă şi în două luni s-a pus pe picioare", uimeşte vraciul.

CONFLICT

Halatele albe care-i trec pragul cer discreţie Hepatitele sunt specialitatea lui. "Eu m-am declarat mereu împotriva interferonului, pentru că doar stagnează virusul. Dacă nu mai iei, mori. Am avut mari conflicte cu Streinu- Cercel pe tema asta", e curajos tăietorul. Conflictele cu medicii par să fie doar la televizor, pentru că, în realitate, spune că a avut mulţi pacienţi din breasla halatelor albe. "M-am pomenit cu un cârd de doctori şi asistenţi de la un spital din Bucureşti, credeam că nu se mai termină. M-au rugat să nu suflu un cuvânt despre ei. De parcă eu le mai ştiam numele", se amuză vindecătorul. A mai vindecat un bărbat de 55 de ani, bolnav de ciroză în stadiu avansat. "Din cauza lichidului avea o burtă imensă, îi dădeau lacrimile de durere. A venit la mine cu medicul lui curant, care nu-i mai dădea nicio şansă. L-am tăiat sub limbă şi a picurat sânge negru smoală, o jumătate de oră. După ce i s-a oprit sângerearea, şi-a apăsat singur pe ficat, fără să mai aibă durere. Nu-i venea să creadă", spune Ciobanu.
Cornel Ciobanu e asistent medical generalist cu acte în regulă. "În timpul practicii, directoarea spitalului mi-a zis să nu mai dau sfaturi băbeşti la oameni. I-am promis că nu, dar, după câţiva ani, m-a sunat să-l tai pe bărbatu-său. Cică, ştiţi, aşa era politica spitalului", râde bărbatul.
"Odată scurs sângele rău, ai scăpat de boală. Nu se poate demonstra. E ca atunci când îţi suceşti piciorul şi te duci la o babă, care te trage.“CORNEL CIOBANU, ultimul tăietor sub limbă din România în picioare. "Vinişoarele acelea de sub limbă nu comunică direct cu organele interne. E drept că toate vasele de sânge din corp comunică între ele.

Citiţi

[ link extern ] /