Partea cu teoria impreviziunii chiar ca am sarit-o. Nus ce sa zic decat ca merita incercat orice, la ce decizii de dau pe la noi. Si apoi am observat ca instantele sunt inclinate sa dea castig de cauza reclamantilor persoane fizice in astfel de cauze si nu bancilor dar nu stiu ce sa zic.:hm:
mi-ar place mie ... in civilul general al lui boroi la exceptii de la principiul caracterului obligatoriu al actului juridic prezinta si teoria impreviziunii ... si ca toti de altfel am credit la banca si mi-ar place sa gasesc o soluie ceva ... pe de alta parte explica-mi mie cum poate un judecator sa scrie in condica respinge cererile si atat, in conditia in care toate partile (banca OPC si noi intervenienti )am solicitat cat ceva? :O
Edit: de fapt acum am deschis portalul just.ro - onor instanta respins cererea mea si a anulat procesul verbal al OPC - sunt foarte curioasa ce motivare baga pt ca e aiurea de tot ce s-a intamplat ... pregatim recursul ....
Mitrache,ed. VII, 2009, pag. 266
"Forma de vinovatie pentru infractiunea complexa tip, este intentia deoarece prevede rezultatul actiunilor sale si urmareste ori accepta rezultatul acestora.Spre deosebire de forma tip, in cazul infr/ complexe varianta calificata, vinovatia poate fi si praeterintentia, dar si culpa."
Acelasi lucru scrie Mitrica si in editia a VIII revizuita si adaugita - 2010 - la pag. 267.
Ah, sunt un catel nepoliticos: un ham-ham prietenesc!
stiu ca inainte de examen am mai discutat ... dar acum repetand exceptiile de la principul relativitatii efectelor a j, sa retineti ca ICCJ intr-o decizia din anul acesta a introdus simulatia ca exceptie de la relativitatea efectelor - cu toate ca Boroi si majoritatea greilor nu o includ in exceptii reale ...
Simulaţia este una dintre excepţiile de la principiul relativităţii actelor juridice şi presupune operaţiunea juridică prin care, printr-un act juridic public, aparent, se creează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat.
Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 434 din 27 ianuarie 2010.