drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Utilizator 04:30, 1 Iunie 2008

Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...

132 mesaje

26197 vizualizări

18 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 14:38, 20 Ianuarie 2010

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (3)

Pagina 24

Pagina 26

Alte discuții în legătură

Cum pot sa obtin incredintarea copilului sunt divortat de un an de zile copilul an varsta de 5 ani a fost ancredintat mamei care acum trei zile a parasit tara anpreuna cu copilul si concubinul ei an ... (vezi toată discuția)

Renuntare la pensia alimentara? 2 Multumesc tuturor celor care mi-au dat solutii la problema mea anterioara. Daca cei doi copii mi-au fost incredintati mie (tatal) in urma divortului, iar fiica ... (vezi toată discuția)

De ce, noi tatii, nu avem dreptul sa ne crestem copii? Recent, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, custodia fetitei in varsta de 4 ani i s-a acordat mamei. Aceasta locuieste din septembrie 2005 in ... (vezi toată discuția)

rarespopa Utilizator · Answer 1 · 2009-07-30 16:31:34

Mi-a fost trunchiat mesajul asa ca l-am sters ... o eroare de afisare presupun.

@avocat_lascoschi
Este intrebata mama datorita principiului consensualismului. In absenta acordului partilor ele nu pot deroga de la prevederile legale privind incredintarea. Ori pentru consens e nevoie si de acordul mamei.

CLAUDIU LASCOSCHI Avocat · Answer 2 · 2009-07-30 17:09:04

Eu stiu de principiul consensualismului dar problema probelor obiective nu trebuie inlaturata.
Pe minor daca este prea mic nu il intreaba cu cine doreste sa locuiasca.
In plus, am auzit de cazuri in care instanta decide impotriva vointei minorului.
Notiunea de parte in aceste procese trebuie regandita sau reanalizata.
Prin introducerea conceptului de interes suprem al minorului rolul mamei trebuia sa paleasca, dar iata ca nu este deloc asa.Minorul ce calitate are in proces?
Este obiect cumva? Nu are si el vointa si dorinte?
Cat de corect poate sa fie ca instanta sa decida impotriva vointei minorului care nu este ascultat datorita varstei sale?
De asemenea, cat de corect poate sa fie ca instanta sa decida impotriva vointei minorului ascultat de instanta?

Rolul instantei trebuie sa fie unul activ si nu inactiv si limitator in privinta probelor cerute de ...tata.
Aici e una din cele mai mari probleme din aceste procese, probatiunea.

E ca si cum intr-un proces de revendicare instanta respinge proba cu...inscrisuri, proba care e vitala in vederea justei solutionari a cauzei.Daca partea reclamanta nu are posibilitatea de a-si proba pretentiile cum poate castiga procesul?
A, scuze ar avea si proba cu interogatoriul dar oare va duce la ceva?:hm:

Probele obiective trebuie sa existe ori de cate ori tatal invoca un drept al sau si al minorului.
Un proces care nu se bazeaza pe toate probele propuse spre administrare nu poate fi un proces echitabil iar hotararea instantei nu poate fi justa daca procesul a fost inechitabil.

avocat Claudiu Lascoschi

custodie.comuna Utilizator · Answer 3 · 2009-07-30 17:58:44

rarespopa a scris:

Prezumtia privind incredintarea copilului mic mamei nu a fost inlocuita cu "interesul superior al copilului". Acesta este un rationament strict personal al dumneavoastra. Cum ati ajuns la aceasta concluzie?

Am ajuns la aceasta comcluzie dupa studierea a zeci de materiale si carti in limba engleza.
Nu este un rationament al meu, nu imi permit sa fac asemenea rationamente.
Repet pentru cine vrea sa se informeze , ca sa putem discuta contructiv si documentat, le pot pune la dispozitie zeci de materiale relativ la acest subiect.
Materialele care le-am postat pana acum au fost ignorate sau deformate in discutie. Vedeti si acele afirmatii relativ la atasament ale unei doamne psiholog.

Inteleg dificultatea deciziei de incredintare, din perspectiva discriminarii parintilor , dar sa o privim din perspectiva interesului superior al copilului.
Daca judecatorului ii este foarte dificil sa ia o decizie, ce face, inventeaza o prezumtie arbritara si se leaga de ea?
Daca criteriile de apreciere ale interesului superior al copilului ar fi legiferate, judecatorul ca este deacord ca nu, ca vrea ca nu vrea, ca a fost format cu prezumtii invechite, nu mai conteaza, aplica legea si gata.
Canada , Franta si alte state au aceste criterii legiferate .

Daca "judecatorii supremi" sunt parintii , si nu li se poate reprosa nimic, niciunuia, ca sa nu il discriminam pe unul dintre parinti ce facem, il lasam sa incalce drepturile celuilalt parinte si implicit si ale copilului?
Am obosit sa arat ca unul din criteriile de baza de care ar trebui sa se tina cont in procesele de incredintare , este capacitatea unui parinte de a respecta drepturile celuilalt parinte. Daca s-ar fi procedat asa, zeci si sute conflicte inutile ar fi fost evitate intr-o forma eleganta.
Pentru ca , niciun parinte nu se mai simtea "protejat" de interesul superior al copilului , percepea altfel acest interes, iar atitudinea cooperanta venea de la sine. Dar de ce sa fii cooperant si sa te gandesti si la drepturile altora inclusiv ale propilului tau copil, cand stii ca poti sa te gandesti numai la drepturile tale si sa mai si obtii exlusiv exercitarea acestor drepturi prin hotarare judecatoreasca intr-o maniera extrem de usoara.....

rarespopa Utilizator · Answer 4 · 2009-07-31 13:49:56

In ce priveste prezumtia cred ca nu ati inteles totusi mecanismul dincolo de faptul ca o contestati si nediscutand acest aspect. Ea nu are cum sa fie inlocuita de interesul superior al copilului pentru ca e folosita in faze si in scopuri procesuale diferite.

Astfel prezumtia respectiva este utilizata exclusiv pentru a pozitiona mama pe locul paratului in procesul de incredintare (a nu se face confuzie cu pozitia partilor din actiunea de divort). Tatal in acest proces este reclamantul si contesta in consecinta oportunitatea incredintarii catre mama solicitand a-i fi incredintat lui minorul. Mama fiind parat ea nu trebuie sa demonstreze nimic in principiu fiind aparata de buna credinta. De aceea majoritatea motivarilor privind respingerea solicitarii tatalui contin sintagma "Mama prezinta suficiente garantii morale si materiale pentru a i se incredinta minorul" neinsemnand prin asta ca tatal nu le poseda ci ca tatal nu a reusit sa demonstreze ca mama nu le poseda. Asta arata ca tatal nu a reusit sa demonstreze ca mama nu este potrivita pentru a exercita autoritatea parinteasca.

Conceptul de "interes superior al copilului" a fost introdus tocmai pentru a ghida desfasurarea procesului si probatoriul administrat. El nu intra in coliziune cu prezumtia deoarece ea odata ce a inceput procesul ea nu mai este utilizata. Pe linga acest concept pe toata durata actiunii trebuie respectate drepturile fundamentale ale omului asa cum sunt exprimate in Constitutie si in Conventie (CEDO) care este lege interna cu forta juridica superioara oricarei legi nationale. Daca una din probele administrate tinde sa aduca atingere substantei unuia din drepturile fundamentale ea este respinsa sau ignorata.

Nu pot fi retinute probele care au un caracter discriminatoriu in sensul art. 14 al Conventiei. Exemple: tatal e mai bun decat mama pentru ca este mai calm mama fiind colerica, tatal are o situatie materiala mai buna mama mai precara, tatal are posibilitatea sa-l creasca pe copil la oras mama numai in mediul rural, tatal este mai intelegator mama mai intransigenta, tatal este ortodox mama este adventista, tatal are o functie de conducere si un statut social pe masura mama este femeie de servici, etc
Nu pot fi retinute probele care demonstreaza atasamentul copilului fata de tata daca ele nu sunt exprimate in fata instantei de insusi copilul si asta sub rezerva discernamantului. Sub 10 ani se prezuma ca acesta nu are deloc discernamant in a aprecia corect atitudinea parintilor fata de el exceptand cazurile speciale. Probele indirecte care pot atesta acest atasament (inregistrari video, audio, marturii asupra unei intamplari) sunt respinse in general sub rezerva ca ar putea fi obtinute prin siretenie, regizate sau prin atitudinea subiectiva a copilului fata de contextul momentului. Exemplu: copilului i s-a promis o bicicleta, i s-a spus ca tatal il va duce la Paris, etc.
Si lista poate continua.

Din acest motiv majoritatea tatilor dar si unii avocati pierd din start procesele de incredintare pentru ca nu inteleg pozitia partilor si ce se cere a se demonstra aducand probe ce sunt irelevante. Judecatorul are dreptul sa respinga administrarea unui probatoriu irelevant sau care ar leza drepturile fundamentale ale celor implicati neinsemnand prin asta ca incalca art. 6 din Conventie.

Cand faceti referire la un drept fundamental in sensul Conventiei trebuie sa aveti in vedere ca acestea sunt declaratii de principiu care pentru a fi aplicate concret trebuesc privite intr-un context mai larg incluzand aici limitele exercitarii lor, corelarea lor cu alte dreturi, jurisprudenta CEDO. Exemplu: diferenta de tratament legal privind incredintarea dintre copii sub 10 ani si peste 10 ani ar fi teoretic discriminare pe criteriul varstei, complet interzisa de Conventie. Practic insa criteriul real este discernamantul, varsta nefiind decat un criteriu derivat din acesta. Nici unul din drepturi nu este superior celuilalt ele sunt interdependente au impreuna acea calitate a universalitatii. De aceea nu poate fi invocat "interesul superior al copilului" in incalcarea principiului nondiscriminarii privind parintii. Conventia si afirma acest lucru ca exercitarea unui drept fundamental nu poate fi un motiv pentru incalcarea unui alt drept fundamental.

De aceea am spus si sustin in continuare ca problema incredintarii nu este asa simpla cum o privesc unii iar ce se intampla in SUA nu se aplica in Europa si cu atat mai putin in Romania. SUA nu a ratificat Conventia si are un sistem juridic complet diferit de cel european.

PS Era o intrebare privitoare la calitatea minorului in proces. Minorul nu este parte in proces el este o terta parte iar in proces nu se disputa minorul insusi, ca obiect asa cu s-a sugerat. Disputa procesului de incredintare este dreptul de a exercita drepturile parintesti impreuna cu obligariile ce decurg de aici evident. El este audiat sub rezerva discernamantului pentru ca nu este un tert oarecare ci unul interesat. Un lucru e clar toate instantele ar fi fericite ca acest "cartof fierbinte" sa se afle doar in mana copilului din nefericire mai exista si problema discernamantului ea fiind si motivul pentru care a fost introdus conceptul de "interes superior al copilului". Daca discernamantul nu reprezenta un obstacol atunci conceptul ar fi fost inutil.
Rolul activ al judecatorului este si el limitat iar in privinta acestui aspect exista o intrega teorie extrem de stufoasa. In orice caz judecatorul nu-si poate exercita rolul activ in orice situate si in nici un caz favorizand una dintre parti.

custodie.comuna Utilizator · Answer 5 · 2009-07-31 16:26:07

Personal am inteles mecanismul prezumtiei , si trebuie sa recunosc ca ati avut un rol important in aceasta privinta.
Este intr-adevar o prezumtie care se foloseste la nivel global in procesele de incredintare.
Aceasta prezumtie insa nu a guvernat tot timpul procesele de incredintare , iar in unele zone goegrafice prezumtia era in favoarea tatalui.
"Pasul inainte" a fost considerat interesul superior al copilului , menit sa inlocuiasca aceasta prezumtie.
Nu este un rationament personal, este o afirmatie documentata.

Va citez dintr-o carte publicata in america:
"Desi prezumtia de incredintare catre mama (regula care a precedat interesul superior) a fost eliminata , traditia pare a continua sa influenteze in mod discret practica judiciara in detrimentul intresului superior.
Conform acestei vechi doctrine, copii de varsta relativ mica erau incredintati mamei in caz de divort. Rationamentul acestei doctrine era foarte simpu: se credea ca relatia mama-copil este una considerabil mai importanta decat relatia tata-copil , pentru asigurarea unui mediu de dezvoltare sanatos din punct de vedere emotional pentru copil. Insa probleme precum discriminarea din punct de vedere al sexului parintilor, alaturi de alte probleme, au dus la eliminarea acestei prezumtii , ca politica legislativa, dar influenta istorica a acestei prezumtii continua in practica.Curtea suprema a aratat ca exista in continuare o preferitna pentru mama chiar si dupa adopatrea politici de neutralitate in ceea ce priveste sexul parintilor, procentul de incredintare catre mama dupa adopatarea acestei politici fiind incontinuare destul de mare (81%)....."

Toate materialele pe care le-am lecturat vizavi de acest aspect converg cu fermitate catre aceiasi idee.
Nu am spatiu suficient pentru a posta toate aceste materiale si nici timpul necesar pentru transcrierea traducerii.

Acesta este contextul in care am sustinut ca prezumtia de incredintare catre mama a fost inlocuita cu interesul superior al copilului , si cred ca nu gresesc.

De asemeni nu gresec cand sustin ca, cei care pun aceasta prezumtie la baza interesului superior, se afla intr-o erorare relativa din punctul de vedere al rationamentului interesului superior.
Precum vedeti probleme de mentalitate au si altii , dar acolo, dorinta de perfectionare si mai ales de recunoastere a greselilor are cu totul alte semnificatii.
Observati ca, cea care a atras atentia asupra faptului ca exista o problema de mentalitate la nivelul judecatorilor (problema considerata in mod diplomatic "istorica") , a fostr chiar curtea suprema de justitie, int timp ce la noi, toata lumea considera ca nu exista nici o problema si e foarte bine cum e acum. Sistemul isi face treaba in contextul restrictiilor si limitarilor impuse de acest tip de procese.
O diferenta colosala de abordare , cred eu....