avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 310 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... drept vizita minor, mentinere relatii personale cu ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Cel mai recent răspuns: lbanias , utilizator 14:38, 20 Ianuarie 2010
Problema incredintarii minorilor cu varste foarte mici este complicata, disputata si controversata peste tot in lume. Si acolo unde a fost reglementata custodia comuna exista voci puternice care o contesta. In plus implementarea aceasta necesita o anume educatie la nivelul societatii si reglementari legale complementare. Ex. SUA are o legislatie mult mai dura privitoare la violenta in familie, la hartuire, neglijenta parintilor, abuzurile asupra minorilor, etc. In SUA educatia privitoare la familie, relatiile de familie si rolul familiei in societate este complet diferita de cea romaneasca unde ea "e sublima dar lipseste cu desavarsire".

Problematica "interesul superior al copilului" va ramane intotdeauna la aprecierea instantelor deoarece legea nu poate acoperii intinderea mare a cazurilor, a particularitatilor si a problemelor ce alcatuiesc continutul acestui concept. Este mult prea vast si plin de nuante. Ori legea trebuie sa fie abstracta, generala, tipica, impersonala, de aplicabilitate repetata si aplicabila intr-un numar nelimitat de cazuri cel putin asa zice orice lucrare de teoria generala a dreptului. O lege care sa reglementeze strict ce se intelege prin interesul superior al copilului nu ar putea niciodata sa respecte toate aceste criterii. Ca sa fiu mai plastic ar suferi de prea multi de "daca" si "in cazul ca".

Nu intru in detalii pentru a nu repeta ce am scris si in alte posturi.
Nu stiu ce trebuie schimbat , dar ceva trebuie facut , sistemul oamenii , nu stiu . Pur si simplu nu pot intelege de ce nu pot comunica cu copilul meu , sa presupun ca inteleg ca ia fost incredintat ei , cu toate ca aproape din toate punctele de vedere situatia este cu mult mai buna la mine , dar sa trec peste asta , de ce o mama isi varsa frustrarile prin propriul copil , si daca este asa de ce nu putem sa facem nimic . legal .
Nu am nimic personal cu mama copilului nostru , precizez nostru , dar ma deranjeaza la culme ca toata educatia ei a fetitei in cazul meu , se duce pe apa simbetei si ura care i-o inoculeaza o va marca pe viata , si va ajunge in acelasi sistem pe care noi nu il acceptam acuma .

rarespopa a scris:
Problematica "interesul superior al copilului" va ramane intotdeauna la aprecierea instantelor deoarece legea nu poate acoperii intinderea mare a cazurilor, a particularitatilor si a problemelor ce alcatuiesc continutul acestui concept. Este mult prea vast si plin de nuante.


Sa nu va suparati, dar asta inseamna ca legea este inlocuita cu arbitrariul vointei judecatorului - ceea ce din foarte multe puncte de vedere nu pare deloc in regula.
Cu legi mai bune sau nu in domeniul violentei in familie, societatea americana la modul general este mult mai violenta decat cea de la noi. Cu barbatii in rolul principal. Si totusi custodia comuna a castigat din ce in ce mai mult teren in fata incredintarii unice.

De-alungul istoriei , conceptele care au guvernat acest tip de procese in Romania , au fost imprumutate de la alte state, chiar daca societatea noastra era pregatita sau nu.

Nu la noi s-a inventat prezumtia incredintarii catre mama la mijlocul anilor 1800, ci in statete mult mai puternic industrializate la acea vreme, dar in care , femeile nu aveau drept de munca sau de vot. Prin "natura" lor erau "predestinate" sa se ocupe de copii.

Nu la noi s-a inventat "interesul superior al copilului" . El a fost "transplatat" de curand din zonele in care studiile si mai ales criticile aduse deficientelor existente in procesele de incredintare au determinat schimari semnificative in acest domeniu. Cred ca stiti mai bine ca mine cand a aparut pentru prima data in legislatia de la noi conceptul de "interes superior". Insa numai la noi acest concept de "interes superior" este confundat cu prezumtia de incredintare catre mama, si in loc sa inlocuiasca aceasta prezumtie, a fost tranformata in stalpul interesului superior. Adaptare tipic romaneasca.

Nu la noi s-a pus problema custodiei comune privita din prisma interesului copilului . Noi o privim din prisma protejarii societatii de elementele rele, si mai ales a "descurajarii" acestor elemente , ceva de genul unei legi penale de care se "sperie" infractorili.

Dar la noi exista o vorba populara : "omul 'neinformat' fura incalcand legea, desteptul fura ajutat de legi ".

Ultima modificare: Miercuri, 29 Iulie 2009
custodie.comuna, utilizator
E clar ca legea trebuie modificata in asa fel incat sa fie inlaturat arbitrariul.
Ceea ce se intampla astazi in procesele de dreptul familiei cu incredintare de minori depaseste si procesele penale din timpul comunismului unde un acuzat era deja vinovat fara sanse daca era trimis in judecata.
Este nedemn sa se intample asa ceva intr-o societate care se vrea democratica.
Iti trebuie cca 5-6 luni de incidente procedurale intr-un astfel de proces ( dupa estimarea mea) ca sa arati ca de fapt ai dreptate si trebuie sa fi luat in seama...atunci cand reprezinti un tata...
E prea de tot.

Cu dedicatie pt Rarespora

avocat Claudiu Lascoschi

Alte discuții în legătură

Cum pot sa obtin incredintarea copilului petre liviu petre liviu sunt divortat de un an de zile copilul an varsta de 5 ani a fost ancredintat mamei care acum trei zile a parasit tara anpreuna cu copilul si concubinul ei an ... (vezi toată discuția)
Renuntare la pensia alimentara? 2 vasilache-florinache vasilache-florinache Multumesc tuturor celor care mi-au dat solutii la problema mea anterioara. Daca cei doi copii mi-au fost incredintati mie (tatal) in urma divortului, iar fiica ... (vezi toată discuția)
De ce, noi tatii, nu avem dreptul sa ne crestem copii? cristian.dumitru cristian.dumitru Recent, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, custodia fetitei in varsta de 4 ani i s-a acordat mamei. Aceasta locuieste din septembrie 2005 in ... (vezi toată discuția)