avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 301 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... drept vizita minor, mentinere relatii personale cu ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Cel mai recent răspuns: lbanias , utilizator 14:38, 20 Ianuarie 2010
Buna seara , si eu sunt profund indicnat de aceasta situatie , martori mincinosi care in "indiferenta " lor pot schimba viata unui copil .

Si eu m-am confruntat cu aceeasi situatie , timp de trei luni fosta sotie nu mi-a dat voie sa am relatii cu fetita , a parasit domiciliu , etc . Cu doi martori mincinosi a obtinut incredintarea si asta e ..... dar nu ma voi da batut , astept sa se termine toate formalitatile dupa care nu voi mai avea decit sa ma lupt pentru micuta .... Daca ar exista o modalitate de a se afla " adevarul " ..... Dar asa cu sistemul nostru iti vine sa te urci pe pereti ....
Cu parere de rau , dar sunt vietile unor oameni , copii care se pot schimba dor din ambitiile unor oameni de rea credinta .
Intr-adevar, e regretabil caun copil poate ajunge obiect de "lupta", de dispute. Parintii se gandesc ca isi fac rau unul altora, ca il fac pe "celalalt" sa sufere, insa in final, copilul are cel mai mult de suferit.
Insa dreptul dumneavoastra de a avea legaturi personale cu copilul trebuie respectat. Le mai zic si eu mamelor ca daca tatal este bun sa plateasca pensia de intretinere, atunci este bun si sa-si vada copilul... adica ma revolta si pe mine faptul ca banii pot fi considerati mai buni decat un parinte, respectiv tatal copilului...
De acord cu tine, le-as pedepsi pe femeile astea. Numai mame nu sunt.

IN rest, unele abordari ale unor parinti sunt gresite din start si ei intra intr-un cerc vicios al unui inceput gresit si nu mai stiu nici cum sa iasa, nici cum ar fi bine... Asta nu e vina instantelor ori al timpilor...
Si in alte tari situatiile de fapt se dovedesc cu martori, problema este ca rareori parintele intelege logica sistemului. Daca nu-l intelegi si nu-l accepti, e greu sa-l tragi de partea ta.
Aici nu mai e vina sistemului.
Corect AVLIL ai punctat excelent principalele puncte nevralgice.

Pe de o parte mamele ar trebui sa renunte la egoismul asta feroce bazat pe ideea gresita ca sunt singurele indreptatite sa aiba relatii cu copilul lor si sa permita si tatalui sa-si exercite acest drept evident in limite rezonabile.

Pe de alta parte tatii orbiti de furie si revoltati pe buna dreptate ar trebui sa incerce sa inteleaga sistemul inainte sa faca demersurile necesare in a-si valorifica drepturile. Inainte sa facem gestul facil de a da vina pe justitie pentru neimplinirile noastre ar trbui sa ne intrebam daca nu cumva ne-a scapat ceva din modul cum au decurs lucrurile in fata instantei.

Partile trebuie se inteleaga si ele ca sunt coparticipanti la actul de justitie. Dreptatea nu sta numai in mainile judecatorului sau a legislativului ci si in mainile celor implicati. Depinde si de ei, de modul in care se prezinta, de demersurile lor, etc Daca demersul tau in fata judecatorului merge intr-o directie gresita chiar daca dreptatea in esenta este de partea ta pierzi. Este gresit sa crezi ca tu te prezinti in fata judecatorului inert asteptand ca acesta sa faca dreptate avand de partea ta doar constiinta faptului ca tu ai dreptate sau esti nevinovat. Partile trebuie sa inteleaga ca acea dreptate si corectitudine interna trebuie facute sa iasa la suprafata. Trebuie prezentate acestuia pentru ca el nu are de unde sa stie si asta respectand mecanismele actului de justitie.

In plus mama si tatal au datoria de a intelege ca in privinta copilului si a intereselor lui ei sunt "instanta" competenta.
avTodincaVeronica a scris:

Intr-adevar, e regretabil caun copil poate ajunge obiect de "lupta", de dispute. Parintii se gandesc ca isi fac rau unul altora, ca il fac pe "celalalt" sa sufere, insa in final, copilul are cel mai mult de suferit.
Insa dreptul dumneavoastra de a avea legaturi personale cu copilul trebuie respectat. Le mai zic si eu mamelor ca daca tatal este bun sa plateasca pensia de intretinere, atunci este bun si sa-si vada copilul... adica ma revolta si pe mine faptul ca banii pot fi considerati mai buni decat un parinte, respectiv tatal copilului...



Va dati seama ca sint unii pe care aceste "tertipuri' ii fac sa renunte la dreptul lor de a intretine relatii cu copilul ? Ma gindesc cu groaza si rusine ce as face daca m-as scirbi intr-o zi si m-as opri sa lupt. Si eu n-am cerut decit sa-mi vad copilul... N-am nimic cu mama lui, nu ma intereseaza razbunari sau sa o "aduc pe calea cea buna", ci faptul ca cineva trebuie sa-i spuna ca nu este patroana copilului daca de vorba buna nu intelege. Copilultrebuie lasat sa aleaga daca vrea sa-si vada tatal sau nu. Bineinteles ca as prefera sa obtin custodia lui, insa nu pot demonstra ca ceea ce sustin eu e mai adevarat decit elucubratiile ei, protectia copilului, statul, societatea ma pozitioneaza default sub ea ca tutore. Tot ce-mi ramine sa fac e sa astept ca la 10 ani copilul sa aleaga singur, asta daca intre timp ma mai poate vedea!

Alte discuții în legătură

Cum pot sa obtin incredintarea copilului petre liviu petre liviu sunt divortat de un an de zile copilul an varsta de 5 ani a fost ancredintat mamei care acum trei zile a parasit tara anpreuna cu copilul si concubinul ei an ... (vezi toată discuția)
Renuntare la pensia alimentara? 2 vasilache-florinache vasilache-florinache Multumesc tuturor celor care mi-au dat solutii la problema mea anterioara. Daca cei doi copii mi-au fost incredintati mie (tatal) in urma divortului, iar fiica ... (vezi toată discuția)
De ce, noi tatii, nu avem dreptul sa ne crestem copii? cristian.dumitru cristian.dumitru Recent, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, custodia fetitei in varsta de 4 ani i s-a acordat mamei. Aceasta locuieste din septembrie 2005 in ... (vezi toată discuția)