rolian_1 a scris:
parerea mea este ca daca vrei copilul sau un program de vizita rezonabil, trebuie sa incetezi sa te lamentezi si sa dai vina pe justitie pe mama sau pe tara si sa incepi sa te informezi sa-ti construiesti o strategie si sa incepi lupta pentru drepturile tale de tata.chiar daca va dura un an sau doi sau mai mult pana cand vei reusi , merita iar copilul tau cand va intelege va sti sa aprecieze acest lucru.
Vina pe "justitie , mama sau tara" , nu o dai inainte de a lupta (macar 2 ani), nu o dai pentru pentru ca vrei sa te victimizezi, si, nici pentru ca in interiorul tau cauti motive de resemanare.
Vina oricum ar fi apartine tatilor. Chiar daca justitia e limitata, mama e de rea-credinta, si tara alege un parlament care are cu totul alte prioritati decat legislatia in domeniul familiei.
Tatii , in proportie de 99% gresesc pentru ca nu sunt capabili sa inteleaga ce se intampla , in contradictoriu cu mamele care inteleg foarte bine sistemul si nu fac decat sa profite de el.
E greu sa ii explici unui tata ce inseamna interesul superior al copilului , cand insusi instantele il confunda cu prezumtia ca acesta este sa ii fie incredintat mamei.
Legile altor state care au depasit demult aceasta prezumtie, definesc clar criteriile de apreciere ale interesului superior al copilului , si mai ales judecatorii reusesc sa separe foarte bine aceste doua concepte.
Am citit decurand un sondaj efectuat printre judecatorii din statele unite care se judeca aseamenea cazuri.
Am ramas uimit de ce mentalitate au relativ la acest complicat si complex fenomen al incredintarii copiilor.
Suntem foarte departe.
Acolo insa, interesul superior al copilului este prezumat ca , ambii parinti sa aiba o prezenta activa in viata copilului .
Adica diferite forme de custodie comuna. Aceata se acorda aproape de fiecare data cand parintii sunt deacord (atentie nu cand intre parinti exista intelegere si respect reciproc....asa cu se crede pe la noi) . Daca unul dintre parinti nu este deacord cu custodia comuna, custodia comuna ramane prima optiune a judecatorului, care va analiza temeinicia motivelor din perspectiv interesului superior al copilului pentru care acel parinte se opune.
Iar unul din criteriile care stau la baza acestui interes il reprezinta si capacitatea unui parinte de a respecta drepturile celuilalt parinte.
La noi interesul superior al copilului este lasat la aprecierea instantelor.
Ar fi foarte interesanta o statistica din care sa rezulte care sunt toate criteriile de apreciere a interesului superior folosite in acest moment de instante. Sa nu credeti ca sunt multe. Ele se numara pe degete . Iar din toate criteriile, cu siguranta , exista unul singur care este cel mai des folosit si care face diferenta suprema.
Lupta pentru "drepturile de tata" , este dictata de lupta pentru binele copilului . Pentru ca , cine ar lupta pentru dreptul lui daca stie ca prin exerciatarea acestuia ii face rau propilului copil sau cine s-ar opune exercitarii dreptului unui tata daca stie ca aceasta exercitare ar face bine copilului?
Intr-adevar discutii sterile.....