avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 868 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... drept vizita minor, mentinere relatii personale cu ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Cel mai recent răspuns: lbanias , utilizator 14:38, 20 Ianuarie 2010
" ... pentru ca sunt convinsa ca incrancenarea si ura sunt reciproce... Copilul va veni singur la dumneavoastra... atunci cand va trebui... " Doua convingeri , una falsa , alta adevarata. De ce trebuie sa fiti convinsa ca fac astea doar ca sa lovesc mama? De ce e greu de crezut ca fac asta in primul rind pentru fiul meu si apoi pentru mine? Nu-mi urasc ex-sotia, cu mi-e mila de ea ca de un om bolnav, inconstient. Cum demonstrez eu ca copilul e arma ei, cind in justitie nu sint acceptate probe vidoe/audio/scrise, de ce trebuie sa fac eu treaba protectiei copilului, cum demomnstrez eu ca copilul e doar o gura de hranit si un corp de imbracat. II pasa instantei ca copilul imi este smuls din brate in plinsete sau ca mama ma balacareste de fata cu copilul (atunci ce sa mai zic de ce-o zice cind e singura cu el ...) ?
Asa stim noi in tara asta sa ne facem ca stim ce facem !
parerea mea este ca daca vrei copilul sau un program de vizita rezonabil, trebuie sa incetezi sa te lamentezi si sa dai vina pe justitie pe mama sau pe tara si sa incepi sa te informezi sa-ti construiesti o strategie si sa incepi lupta pentru drepturile tale de tata.chiar daca va dura un an sau doi sau mai mult pana cand vei reusi , merita iar copilul tau cand va intelege va sti sa aprecieze acest lucru.
Poate ca are si omul dreptate sa fie enervat si suparat.
In astfel de procese e foarte greu sa nu te enervezi din motive foarte variate si culmea, tatii se enerveaza si nu mamele.
De ce nu mamele?
Pentru ca se enerveaza tatii cand afla solutia instantei.
Nu intotdeauna este insa...
Aceste procese sunt precum ruleta pentru tati iar casa este ...mama si nu neaparat instanta...
@avocat_lascoschi
Nu intru in acceasta polemica din nou pentru ca nu am face altceva decat ne-am repeta.. In privinta acestui aspect mi-am exprimat parerea in alte topicuri din aceasta sectiune iar daca cineva doreste opinia mea o poate consulta la sectiunea "rarespopa a mai scris" de pe profilul meu.

In rest sustin opinia lui rolian_1 desi dasul s-a exprimat cam abrupt si ar putea fi gresit inteles din aceasta cauza. Vorba aceea "Nu toti cei ce sunt de acord cu tine iti vor binele si nu toti cei ce te contrazic iti vor raul".

@Ibanas
Nu trebuie sa incercati sa demonstrati ca sotia va uraste si foloseste copilul ca o arma impotriva dumneavoastra. Procesul de incredintare nu este despre rautatile pe care vi le face sotia dumneavoastra, mai precis despre dumneavoastra si fosta sotie. Procesul este despre copil.

Dupa prezentarea unei astfel de situatii conflictuale cu probele aferente instanta nu va lua la cunostinta nimic altceva decat faptul ca "raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate" iar acest argument nu este motiv de incredintare a minorului ci doar motiv de divort. Faptul ca un sot ii "scoate celuilalt ochii" folosind copilul nu demonstraza in mod echivoc ca primul nu este apt sa ingrijeasca copilul dar nici ca cel de-al doilea ar fi mai bun. In privinta incredintarii situatia este mult mai complicata si va sfatuiesc sa auziti mai multe opinii inainte sa trageti vre-o concluzie. Daca va intereseaza opinia mea va rog sa cititi posturile mele anterioare pe aceasta tema sau sa purtam o discutie pe privat. Nu reiau discutia aici pentru ca as genera din nou polemici sterile cu privire la subiect.
rolian_1 a scris:

parerea mea este ca daca vrei copilul sau un program de vizita rezonabil, trebuie sa incetezi sa te lamentezi si sa dai vina pe justitie pe mama sau pe tara si sa incepi sa te informezi sa-ti construiesti o strategie si sa incepi lupta pentru drepturile tale de tata.chiar daca va dura un an sau doi sau mai mult pana cand vei reusi , merita iar copilul tau cand va intelege va sti sa aprecieze acest lucru.


Vina pe "justitie , mama sau tara" , nu o dai inainte de a lupta (macar 2 ani), nu o dai pentru pentru ca vrei sa te victimizezi, si, nici pentru ca in interiorul tau cauti motive de resemanare.
Vina oricum ar fi apartine tatilor. Chiar daca justitia e limitata, mama e de rea-credinta, si tara alege un parlament care are cu totul alte prioritati decat legislatia in domeniul familiei.
Tatii , in proportie de 99% gresesc pentru ca nu sunt capabili sa inteleaga ce se intampla , in contradictoriu cu mamele care inteleg foarte bine sistemul si nu fac decat sa profite de el.

E greu sa ii explici unui tata ce inseamna interesul superior al copilului , cand insusi instantele il confunda cu prezumtia ca acesta este sa ii fie incredintat mamei.

Legile altor state care au depasit demult aceasta prezumtie, definesc clar criteriile de apreciere ale interesului superior al copilului , si mai ales judecatorii reusesc sa separe foarte bine aceste doua concepte.

Am citit decurand un sondaj efectuat printre judecatorii din statele unite care se judeca aseamenea cazuri.
Am ramas uimit de ce mentalitate au relativ la acest complicat si complex fenomen al incredintarii copiilor.
Suntem foarte departe.
Acolo insa, interesul superior al copilului este prezumat ca , ambii parinti sa aiba o prezenta activa in viata copilului .
Adica diferite forme de custodie comuna. Aceata se acorda aproape de fiecare data cand parintii sunt deacord (atentie nu cand intre parinti exista intelegere si respect reciproc....asa cu se crede pe la noi) . Daca unul dintre parinti nu este deacord cu custodia comuna, custodia comuna ramane prima optiune a judecatorului, care va analiza temeinicia motivelor din perspectiv interesului superior al copilului pentru care acel parinte se opune.
Iar unul din criteriile care stau la baza acestui interes il reprezinta si capacitatea unui parinte de a respecta drepturile celuilalt parinte.

La noi interesul superior al copilului este lasat la aprecierea instantelor.
Ar fi foarte interesanta o statistica din care sa rezulte care sunt toate criteriile de apreciere a interesului superior folosite in acest moment de instante. Sa nu credeti ca sunt multe. Ele se numara pe degete . Iar din toate criteriile, cu siguranta , exista unul singur care este cel mai des folosit si care face diferenta suprema.

Lupta pentru "drepturile de tata" , este dictata de lupta pentru binele copilului . Pentru ca , cine ar lupta pentru dreptul lui daca stie ca prin exerciatarea acestuia ii face rau propilului copil sau cine s-ar opune exercitarii dreptului unui tata daca stie ca aceasta exercitare ar face bine copilului?
Intr-adevar discutii sterile.....





Alte discuții în legătură

Cum pot sa obtin incredintarea copilului petre liviu petre liviu sunt divortat de un an de zile copilul an varsta de 5 ani a fost ancredintat mamei care acum trei zile a parasit tara anpreuna cu copilul si concubinul ei an ... (vezi toată discuția)
Renuntare la pensia alimentara? 2 vasilache-florinache vasilache-florinache Multumesc tuturor celor care mi-au dat solutii la problema mea anterioara. Daca cei doi copii mi-au fost incredintati mie (tatal) in urma divortului, iar fiica ... (vezi toată discuția)
De ce, noi tatii, nu avem dreptul sa ne crestem copii? cristian.dumitru cristian.dumitru Recent, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, custodia fetitei in varsta de 4 ani i s-a acordat mamei. Aceasta locuieste din septembrie 2005 in ... (vezi toată discuția)