avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 292 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... drept vizita minor, mentinere relatii personale cu ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul

Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Cel mai recent răspuns: lbanias , utilizator 14:38, 20 Ianuarie 2010
blue night a scris:

Nu stiu ce trebuie schimbat , dar ceva trebuie facut , sistemul oamenii , nu stiu . Pur si simplu nu pot intelege de ce nu pot comunica cu copilul meu , sa presupun ca inteleg ca ia fost incredintat ei , cu toate ca aproape din toate punctele de vedere situatia este cu mult mai buna la mine , dar sa trec peste asta , de ce o mama isi varsa frustrarile prin propriul copil , si daca este asa de ce nu putem sa facem nimic . legal .
Nu am nimic personal cu mama copilului nostru , precizez nostru , dar ma deranjeaza la culme ca toata educatia ei a fetitei in cazul meu , se duce pe apa simbetei si ura care i-o inoculeaza o va marca pe viata , si va ajunge in acelasi sistem pe care noi nu il acceptam acuma .



Sau poate ca fiica dumneavoastra va avea avea discernamantul necesar si vointa de a incerca sa evite greselile parintilor...
Sau poate ca fiica dumneavoastra va avea avea discernamantul necesar si vointa de a incerca sa evite greselile parintilor...



Da exact pentru asta voi lupta , pentru ca micuta sa poata sa aleaga singura in viata , pentru a simti ca are si un tata linga ea chiar daca mi se restring aproape toate drepturile ... .. , vointa sper sa fie mostenita , iar discenamintul sper sa il poata dobindi.

Eu sunt deabia la inceput de drum , dar mie ciuda de fiecare zi care trece .... si nu pot macar sa vorbesc la telefon cu ea , e greu dar asta e .
De obicei timpul lucreaza in favoarea parintelui care este marginalizat , indiferent ca e tata sau mama .
Cind oare vom deveni si noi o societate normala cu oameni normali , am impresia ca la noi au ramas numai extreme , aproape in toate domeniile .
Normalitate asta cer .
Legislatia in domeniu din alte tari de la "mijlocul anilor 1800" a fost preluata la noi in anul 1864 odata cu intrarea in vigoare a actualului cod civil roman si se regasea in titlul V "Despre casatorie" si titlul VI "Despre despartenie". Sursa de inspiratie a fost codul civil Francez de la 1807. Aceste prevederi au fost abrogate expres prin legea de aprobare a actualului Cod al Familiei din 1954. Deci prevederile actuale ale codului familiei sunt de sorginte comunista si nu burgheza.

Haideti sa va ofer si un exemplu de logica a actualului Cod al Familiei. Actualul cod al familiei permite pronuntarea divortului in conditiile in care exista copii minori doar daca "raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate". Pronuntarea divortului in sine este in fapt o recunoastere a incapacitatii sotilor de a putea coopera in absolut orice domeniu. Ori in acest caz, discutand strict teoretic pe logica formala, rezulta ca o eventuala exercitare a autoritatii parintesti in comun este imposibila. De aceea actualul cod al familiei permite doar incredintarea unilaterala. Fosti soti insa pot deroga de la aceste prevederi in fapt daca au capacitatea de a coopera in privinta minorului conform principiului consensualismului. Nu se poate spune deci ca oamenii acelor vremuri (1954) nu aveau logica.

Vrem custodie comuna? Haideti mai intai sa educam acest popor altfel ea va ramane o utopie publicata in Monitorul Oficial iar in final va degenera in incredintare unilaterala. Diferenta va fi ca ne vom judeca mai mult.

Custodia comuna nu poate fi mentinuta cu forta iar in incredintarea in sine a copilului nu poate fi retinuta culpa unuia dintre parinti privind refuzul de a coopera cu celalalt parinte. Atitudinea necooperanta a unui parinte este doar motiv pentru a constata ca "raporturile dintre cei doi sunt grav si iremediabil vatamate" si nu demonstreaza incapacitatea acestuia de a ingriji copilul. Copilul nu este un "premiu" de buna purtare pentru parintele cooperant, nu e un "cadou" de Mos Craciun pentru cine a fost "cuminte". Dreptul civil nu poate functiona asa pentru ca asta ar fi in contradictie cu principiul consensualismului. Este evident ca de regula copilul de 3 ani va fi incredintat mamei chiar daca aceasta este cea necooperanta si a sabotat custodia comuna.

SUA in general este un exemplu prost in ceea ce priveste orice comparatie nu numai cu Romania dar cu intreaga europa. Sistemul juridic este cu totul diferit, societatea si istoria nu sufera comparatie, educatia etc. Chestia cu dreptul de a avea arma are radacini istorice puternice si este acolo aproape un drept fundamental. Noi europenii nu avem cum sa intelegem acest lucru.

Concluzia: Nu tot ce e vechi sau comunist este prost aprioric si nu tot ce este modern si occidental este bun aprioric. In plus mai trebuie sa fie oportun si potrivit cu oamenii locului si trecutul lor.
Daca s-ar incredinta copii tinand cont de interesul lor superior, atunci nu ar mai exista un parinte favorizat, si atitudine a cooperanta ar veni de la sine in multe cazuri. Este si aceasta o forma de educatie.
Ori cata vreme se incredinteaza copilul direct mamei , in afara de propria constiinta nu vad de ce aceasta ar coopera.
Parerea mea "transanta" cum zicei dumneavostra este ca , daca vom continua protejarea un parinte ascunzandu-ne in spatele intersului superior al copilului , nu este departe momentul in care o mama in sala de judecata va fi foarte categorica si directa cu afirmatii de genul "dati-mi copilul, va spun din start ca nu ma intereseaza nici un fel de intelegere ma opun oricarei forme de custodie comuna, nu ma intereseaza absolut nimic , dati-mi copilul ca stiu ca eu sunt Dumnezeul lui si nu aveti ce face..." , in timp ce tatal se roaga in genunchi de ea sa fie cooperanta inspre binele copilului.
Daca vi se pare aberant, ei bine nu suntem departe.

Ca tata care am avut custodia comuna a unui copil de 2 ani, si care am stat in concediul post-natal , nu ma puteti convinge sub nici o forma ca numai si numai mamei trebuie sa ii se incredinteze un copil asa de mic. Cu exceptia cazului in care acesta alapteaza. In rest daca ar fi sa ne referim strict la interesul superior al copilului nu la prezumtii inventate fara nici un suport, nu exista nicio diferenta intre parinti.
Aspectul practic al acestei afirmatii tine de experienta mea , iar despre aspectele teoretice m-am informat si voi continua sa ma informez, dar fara sa mai consum nici un minut in cautarea "dependentelor naturale" iluzorii. Prezumtia de incredintare catre mama intr-adevar a fost DAR a fost inlocuita cu intersul superior al copilului . Mai mult decat atat in state mult mai dezvoltate (din Asia) pana nu demult a existat si prezumtia de incredintare catre tata.


Revenind la americani, cel putin mie imi este greu sa inteleg cum intr-o societate in care ," aproximativ una din patru tinere fete sufera un abuz sexual, fiind victima unei molestari, unui viol sau incest... " , custodia comuna a devenit o prezumtia generalizata.

O simpla cautare pe google mai ales cu termenii in engleza , va poate demonstra cat de "merituosi" sunt barbatii din america fata de cei din europa, astfel incat copii lor sa beneficieze de custodia comuna.....




Custodia comuna ar putea fi data de instanta si printr-o mentinere a ralatiilor personale cu minorul de catre parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul.
Chiar de nu ar fi in cote de 50% adica egale, o proportie de 70% cu 30% tot ar fi rezonabila pe parcurul unei luni.
Problema este ca instantele, pana una alta, nu par a fi deloc de acord cu aceasta modalitate care este cat se poate de legala.
Prin urmare, un tata care s-a ocupat de copil asa cum arata Custodie Comuna ar trebui sa obtina acest drept pentru ca dreptul sau este exercitat in primul rand in...interesul suprem al minorului.

Doar daca minorul s-ar opune la un asemenea program de custodie comuna s-ar putea discuta despre imposibilitatea acordarii de drepturi egale in ceea ce priveste timpul.

Parte foarte aiurea este ca instanta intraba mamele:stunned:
Iar ele nu vor.Adica sa integem ca instanta face ce vrea mama sau cum?

Nu ar trebui sa faca si cum vrea minorul?
Aici iarasi apar probleme.

De ce stie mama mai bine decat tatal ce e mai bine pentru copil cand si ea e parte in proces?
Sa fie mai desteapta decat tatal ?:confused:
Sau care sa fie motivul?
Poate ma lamureste si pe mine cineva cu privire la acest aspect.

Oricum pana ma lamureste si pe mine cineva ( daca ma va lamuri) consider ca instanta trebuie sa administreze probe obiective si nu sa se ia dupa vorbe...

avocat Claudiu Lascoschi

Alte discuții în legătură

Cum pot sa obtin incredintarea copilului petre liviu petre liviu sunt divortat de un an de zile copilul an varsta de 5 ani a fost ancredintat mamei care acum trei zile a parasit tara anpreuna cu copilul si concubinul ei an ... (vezi toată discuția)
Renuntare la pensia alimentara? 2 vasilache-florinache vasilache-florinache Multumesc tuturor celor care mi-au dat solutii la problema mea anterioara. Daca cei doi copii mi-au fost incredintati mie (tatal) in urma divortului, iar fiica ... (vezi toată discuția)
De ce, noi tatii, nu avem dreptul sa ne crestem copii? cristian.dumitru cristian.dumitru Recent, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, custodia fetitei in varsta de 4 ani i s-a acordat mamei. Aceasta locuieste din septembrie 2005 in ... (vezi toată discuția)