Imi place acest blog...

@ ursul :bow:
Ce ati impartasit cu noi mi-a adus aminte de ''vremea lui Ceausescu'', generatia noastra nu o sa poata ignora niciodata acea perioada - nu conteaza motivele. Ca injuram sau ca suntem nostalgici tine de fiecare. De unele trairi, insa, recunosc ca mi-este dor. Iar cel mai bine le-a scris pentru mine Un Român Înfuriat care se prezinta astfel:
Celor de nu mă cunosc - dar mă mai citesc - aş dori să le spun câteva lucruri care se leagă de "dezbaterea" de azi. Am terminat Filologia, Română-Franceză, făcut prim curs de Jurnalistică sub mâna lui "Moţu" Pittiş în 1994 la Costineşti - unde m-am şi apucat de fumat (în tren cu Dana Paul, fostă Bala), făcut altă şcoală de Jurnalistică în Statele Unite la Missouri School of Journalism - alături de Mircea Radu, Ciprian Bălţoiu şi mai sunt - mă lasă memoria.
Oh, şi încă o paranteză. Sunt Român şi sunt mândru că sunt Român. Dacă americanii îşi scriu cu literă mare numele de popor, de limbă, nu văd vreun motiv pentru care noi n-am face aşa ceva. Nu suntem mai prejos decât ei şi de altfel decât niciun popor de pe lumea asta.


Nostalgia dupa Ceausescu

Sa fim seriosi o clipa. Mi-am petrecut anii copilariei si ai adolescentei in regimul Ceausescu, anii tineretii si ai maturitatii (e o figura de stil, tot am gargauni in cap) in diverse alte regime ce au urmat. Poa' sa vina sa imi spuna cine ce-o vrea, puteti sa scoateti trambitele de argint si sa stati in fata ferestrelor mele sa trambitati cat vreti. Scoateti carpele din lighean si periile de dusumea si n-aveti decat sa le folositi pe pielea mea. Culoarea regimului Ceausescu nu iese. Dar trebuie sa treci de o varsta, sa ti se ia valul de pe ochi, sa stai cu talerele in maini si sa cantaresti "ce-am avut si ce-am pierdut".


Ce n-am avut

N-am avut preturi ridicate pana la cer. E drept, de cele mai multe ori nu aveai ce sa cumperi de banii romanesti. E drept, eram copil si ieseam la coada la doua dimineata pentru lapte, unt si smantana. E drept, am vrut sa cumpar "Shogun" de la libraria de pe Sincai si a trebuit sa iau si doua kile de peste. Merlucius, spaima Marii Negre.
Dar am supravietuit.

N-am avut atata nesimtire. N-am avut atat tupeu. Nu stiam foarte bine ce e un tigan si nu auzisem de "romi". Nici de "rromi". Stiam doar ca bateau din usa in usa, cumparand sticle si borcane. Stiam doar ca erau copii mai tuciurii si mai saraci decat mine, care umblau prin gunoaie. Iar cand mama voia sa ma sperie imi spunea "te dau tiganului". "Nu deschide usa tiganilor". "Nu da cheia de la gat nimanui". Nu m-a invatat nimeni ca Pisti e ungur si nici nu mi-a spus nimeni sa nu ma joc cu el. Era doar amuzant ca Pisti are accent si zice "sio".

N-am avut atatea scandaluri legate de distributia apartamentelor, pentru ca se construia. Pentru ca orice familie tanara primea un apartament si-un loc de munca. Da, la Tarnovenii din Vale daca nu erai cap de promotie. Sau medic de comuna daca nu aveai pile la partid sau daca nu erai membru PCR.

N-am avut emisiuni "din dragoste" si nici "reality-show". N-am avut cantece despre/cu bagabonzi si fatze. Si parca...doar parca nu am avut atatea figuri in cap. Lumea canta ce putea si mai strecura si-un cantec de dragoste intre doua magistrale. Dar erau si cantece despre Mama, Eminescu, Inima.

Ce-am avut?

Am avut copilarie. Am avut copilaria aia cruda, cu miros de menta intinsa pe genunchi si cu aroma de fructe nespalate, banane verzi mancate necoapte. Si nu dau pe nimic in lume amintirea portocalei de sub pomul de Craciun. Sau gustul bomboanelor de doi bani atarnate in brad. Am avut pufuleti cumparati calzi, cu un leu, de la chioscul din cartierul Sasar, zahar candel si coji de portocale trase-n zahar si ciocolata.

Am avut blugii prespalati si ideea inconfundabila ca dincolo de geamurile "SHOP"-urilor e o lume magica a cergilor si Kent-ului pe dolari. Am avut guma-bila cersita si uneori cumparata de la autocarele maghiare/poloneze. Pe care o mestecam doua ore si-o imparteam, cand nu mai avea nici un gust, cu cel mai bun prieten, fara teama sa ia vreun virus. Am avut pateticul "Orasel al Copiilor" construit in Centrul Nou, casute pentru pitici din melacart putred, imputit. Am avut perioada in care macelarul era Dumnezeu si doctorul ii spunea "Tovarase Carnat...tine-mi si mie te rog un kilogram de tacam".

Am avut padurile neingradite si toate dealurile din jurul Baii Mari, cete de copii mirosind tril de mierla, privelistea de pe Tolvoi Denesh si pungi de plastic alunecand frenetic in concursuri pe derdelus.

Am avut educatie. Mergeam la scoala si tremuram de frica invatatoarei, mergeam acasa si tremuram de frica parintilor. Peste tot, tremuram sa nu iau o nota proasta. Am fost educat de parinti si dascali cum sa nu-mi suflu nasul pe strada, cum sa nu arunc hartii pe jos, si nu de frica vreunei amenzi, ce stiam atunci de amenzi! Ba chiar am fost invatat sa mananc cu gura inchisa si sa tin corect furculita in mana.

Am avut carti si am avut acces la carti. Am crescut cu Ciresarii, care n-a fost o carte politica. Am visat sa fiu Winnetou si Old Shatterhand in acelasi timp, pentru ca amandoi erau "misto". Citeam Vlad Musatescu sub patura, la lumina lanternei si desertul preferat era cacao cu zahar. Imi placea mirosul cartilor vechi; undeva, pe Nicolae Iorga era o biblioteca a copiilor si eram acolo zilnic sa adulmec.

Am avut excursii! Tabere! Navodari era intr-adevar statiunea copiilor si Gradina Botanica din Oradea arata mai bine decat arata azi.. Si, indiferent ce au sa-mi auda urechile, am fost pionier. Si-a fost ceva imens in viata mea, era o mandrie atunci sa fii pionier. Nu stiu, poate ca fusesem atat de bine inoculati, dar tot simt ziua cand mi s-a pus cravata si inelusul acela de plastic. Zambeam, eram clasa a doua, eram pionieri. Pionierul nu avea nimic politic...politichia comunista a inceput mult mai tarziu.

Am avut dascali neintinati. Am avut dascali neinfricati. Chiar daca trebuia sa cantam "Trei culori cunosc pe lume" la inceputul fiecarei zi de scoala, chiar daca aveam fotografia lui Ceausescu in sala de clasa. Mi-am iubit invatatoarea claselor I-IV. Doamna Stan Ileana. A fost a doua mama, jumatate din tot ce stiu, ea m-a invatat in patru ani. Au fost oameni adevarati care au pus bazele adultilor de azi.

Am avut Cenaclul Flacara si asta nu mi-o puteti lua. L-am avut pe Pittis si pe Dem Radulescu, pe Toma Caragiu si pe Amza Pellea. Am avut filme pentru copii, cu copii - Maria Mirabela, Mama, Veronica. Am avut "Toate Panzele Sus" si "Gala Desenului Animat". Arata-mi un film romanesc pentru copii facut dupa '89. Am auzit de Gopo si de Margelatu, iar Sergiu Nicolaescu era erou. N-am avut Emo, am trait fara manele si cantece de prost gust, am invatat sa caligrafiem, am invatat ruseste, dar si engleza si franceza.

Am avut timp sa crestem si sa apreciem fiecare lucrusor care ne intra in viata.

[ link extern ]

Si un link de la mine: genericul de la Telecinemateca
[ link extern ]

Nu am ce sa comentez la asta :D
Si pentru ca e vorba de Vlad Petreanu, o sa ma intelegeti...


Crăcinoza – pentru un efect lifting durabil (de nu te vezi)

Ca tot bucureşteanul scăpat de la muncă, m-am oprit şi eu ieri după-amiază într-un mall, să iau o chiftea, ceva, de-ale gurii. La ieşirea din parcare, dintr-un cubicul fancy, o domnişară în halat alb vindea o cremă în cutii cu alură extraterestră. Imprimate pe pereţii din jurul ei, poze cu expresii de fericită surpriză feminină, priviri în ceruri, galaxii răsucite pe fundal marin-turcoaz, sloganuri cu subtext sportiv, ştiinţifico-tehnic, sănătos, optimist, misterios, iniţiatic.

Liftactiv. Sursa Dermului. Ramnoza.

Nu m-am putut abţine.
- Care e, domnişară, “sursa dermului”? De unde vine dermul?
Domnişoara, pregătită.
- Pe lângă cele trei straturi ale pielii – adică dermul, epidermul şi hipodermul, mai este unul, al patrulea, de unde vine restul.
- Restul dermului?
- Sursa pielii, da. Adică de unde se regenerează pielea.
- ªi cum îi zice?
- Păi… am uitat – a recunoscut domnişoara, doar o clipă descumpănită. Dar acest strat a fost descoperit de comapania V., care vă oferă o cremă cu efect profund de regenerare la sursă.

Uite-aşa se duc pe apa sâmbetei marile descoperiri ştiinţifice. Le uită lumea taman când nu e cazul.
- Păi şi ce vine din stratul ăsta numărul 4? am insistat.
- De aici pornesc fibrele de colagen care ajută la piele. Umplu ridurile. ªi crema stimulează colagenul.
Minunat. Colagen, fibre, al 4-lea strat cu nume uitat. Ca-n Indiana Jones.
- ªi ramnoza asta ce e?
- Este substanţa activă din cremă, mi-a transmis tânăra lecţia învăţată la training.
- Aşa, şi ce e ea, din ce se face?
- Păi din coaja unor copaci din Africa de Sud.

Corect, de-aia îi şi zice ramnoză, că de la copaci vine, copaci, ramuri, ramurinoză, ramnoză, dăăăă, cum de nu m-am gândit?

De fapt, e simplu să ghicim discuţia între laboranţi, marketeri şi accounţi.
- Et pour le marché roumain, quel nom proposez-vous?
- Quelque chose lié aux arbres, naturellement, parce-que on l’extrait des arbres.
- Sacrebleu, vous êtes brillant.
- Merci.
- Alors?
- On va lui dire “crăcinoză”.
- Qu’est-ce que ça veut dire, kratchinoza?
- En roumain, les branches des arbres s’apellent des “crăci”.
- Oui?
- Absolutament. Depuis longtemps. Et leur plus grand poète, un tipe qui s’apelle le Lutchafaire, comme en Lucifer mais avec du “tch”, a écrit un chose trés trés fameuse en Roumanie.
- De quoi s’agit-il?
- Des amis et des ennemis – le tipe disait “Tot ce mişcă-n ţara asta/Râul, crăcile/Mi-e prieten numai mie…”
- Ça ne fait pas du sense…
- Tout à fait. Mais ça n’a aucune importance, ils sont roumains.
- Ah bon.
- Et nous allons être les amis, donc leur amis – les “crăci” – d’où vient, naturellement, “crăcinoză”.
- Excellent.
- L’effet Liftactiv avec du Crăcinoză. La source du derm. Crăcinoză, et vous avez vaincu. Crăcinoză, şi pielea radiază de tinereţe.
- C’est quoi, ça?
- En roumain, chef. Pas important.*)

Crăcinoză ar fi fost mult mai bun – părerea mea – dar sigur că pe undeva s-a trezit vreun şef cu idei care a schimbat numele în chestia asta non-sexy, “ramnoză”. O mizerie.

Când, după 10 minute, am trecut din nou prin faţa standului, m-a oprit domnişoara:
- Am aflat. Derm papilar.
- Al 4-lea strat?
- Da, a făcut, triumfătoare.
- ªi cum, l-a descoperit fabrica asta de creme?
- Nooo, a intervenit un coleg. Era ştiut de mult.
Al naibii deştept, s-o facă pe fata aia drăguţă să se simtă prost.
Mi-au dat un pliant. Înăuntru, o explicaţie care dezumflă tot: “ramnoza este un zahăr ce se găseşte în mod natural în anumite plante braziliene…”

Cum, braziliene? Nu din Africa de Sud? Păi asta schimbă totul! Ori suntem din coajă de copac din Africa de Sud, ori nu mai suntem, da?

Te pomeneşti că nici omega-ceramidele nu sunt tocmai ce ne-nchipuiam noi!

[ link extern ] /

Sa nu ziceti ca nu-i asa...


Nou! S-a scos mâncarea din alimentară
Ovidiu Eftimie

În urmă cu vreo 10 ani, raftul de la supermarket cu uleiuri de gătit era plin cu ulei de floarea soarelui. Din cei 15 metri de raft, doar unul era rezervat uleiului de măsline. ªi atât.

Acum, raftul din supermaket are tot 15 metri, dar numai trei sunt cu ulei de floarea soarelui. Restul spaţiului e ocupat de ulei de măsline, de palmier, de soia, de brusture, de aloe vera (pentru că aloe vera e peste tot). La raionul lapte pierd minute întregi în căutarea laptelui, majoritatea chestiilor de-acolo fiind lapte degresat, lapte superdegresat şi apă chioară în cutii de lapte.

Iaurt nu mai există deloc, fiind înlocuit cu tot felul de cremoşenii care-ţi pun tranzitul intestinal pe TurboSistem*. Raftul cu cereale a pornit de la doi metri şi s-a transformat în cinci rafturi a câte 15 metri fiecare, toate buruienile sunt acolo, care cu ciocolată, care cu miere, care cu bucăţi uscate de măr, ananas sau prună.

Cum lumea nu mai mănâncă cerealele în mod clasic, nici pâine reală nu prea mai există. Câteva franzele stau înghesuite într-o mare de chestii “integrale”, pâini de mei cu măsline, cu ceapă, cu gogoşari. Au ajuns ţăranii prin secuime pe la noi să vândă pâine la poartă, vin orăşenii buluc să ia, că e penurie pe piaţă.

Eu ştiu de ce se întâmplă treaba asta: lumea vrea să slăbească. De-aia s-a inventat Cola cu zero calorii, să poţi bea cu găleata. De-aia a apărut uleiul de palmier, să poţi crăpa în tine un lighean de cartofi prăjiţi cu un pui întreg fript într-o frapieră de ulei de agave.

În ritmul ăsta o să ajungem exact ca înainte de ’89, o să stăm de şase în faţă la supermaket să aflăm când se bagă pâine normală, lapte de vacă sau, de ce nu, Coca Cola nedietetică.

[ link extern ] /

*n.m.h.: asta mi-a pus capac :D
(adica nota mea, havera)

Pamflet adevărat

Am renunţat voit la libertate,
M-am coborât din peşteră sau pom,
M-am asumat cu numele de OM
ªi-am hotărât să construiesc cetate.

Am plâns, am râs şi-am inventat cuvântul.
Am inventat dorinţa şi speranţa,
Iubirea pentru om şi cutezanţa
ªi am crezut că voi schimba pământul.

Am vrut apoi un loc pentru câmpie,
O casă cu balcoane şi cerdac,
O curte cu piscină şi hamac
ªi-am transformat dorinţa-n lăcomie...
..............

Copiat de pe blogul...
[ link extern ] /

Multumim, Diana :bow:

E dureroasa si continuarea, completeaza imaginea lui Ghita, prietenul meu imaginar (nu am avut cand eram mica, mi-am facut acum unul :) )

Din lăcomie s-a născut şi ura.
În ură s-a pierdut uşor iubirea.
Speranţa mi-a adus dezamăgirea
ªi cutezanţa stresul şi tortura.

Azi nu mai ştiu şi nici n-am înţeles
La ce mi-a folosit să ştiu cuvântul,
Când am stricat şi-am otrăvit pământul
Cătând o picătură de progres ?

Mi-e scârbă de progres şi de cetate.
M-am săturat de numele de OM.
Mă vreau din nou în peşteră sau pom,
În picătura mea de libertate.

Mi-a placut si poezia asta:

Sondajul

Am pus spre "licitare"
Trei cuvinte,
Alese, dupa reguli bine studiate.
Si toate trei, de mare trebuinta.
Bani, fericire, sanatate.

De-ai fi putut sa iei
Din toate trei,
Problema ar fi fost ca rezolvata.
Dar am lasat, doar una ca sa iei.
Vazandu-ti astfel, dreapta judecata.

De vei lua bani, la gandul
Caci cu ei,
Vei lua si sanatate, vei lua si fericire,
Avindu-le astfel pe toate trei,
Este deja, greseala de gandire.

Caci sanatatea vine de la
Dumnezeu.
Iar fericirea, nu este de vanzare.
Vei da pe sanatate, leu cu leu.
Oricat ar fi averea ta de mare.

Vor avea grija vracii
Sa ti-o scoata,
Ca de-aia sunt trecuti prin multe scoli.
Si dupa ce-ti v-or lua averea toata,
Tu n-ai decat in liniste sa mori.

Si fericire de vei lua
Nu-i rau.
Dar fericit, sarac, si fara sanatate,
O spun, si sa ma ierte Dumnezeu,
Parca nu-i judecata cu dreptate.

Ramane sanatatea
Sa-ti alegi.
Caci sanatos de esti, le faci pe toate.
Poti face bani, poti fi si fericit.
Aceasta-i judecata cu dreptate.