avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 514 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Ares_3 a scris:

Am fost nevoita sa tac si sa inghit conferinte intregi despre cat de fericita sunt eu, mi s-a explicat in repetate randuri ca plesnesc de noroc, fiindca n-am familie si fac tot ce-mi trece prin cap, n-am obligatii, urgente casnice, rapoarte de dat, constrangeri matrimoniale.

Sint mai prozaica si nu fac decit sa citez o doamna (cu adevarat doamna), cunstinta buna de a mea, cu familie de altfel, si care intreba: daca e asa de bine sa fii singura, ele (cele de mai sus) de ce nu divorteaza??!
Multa fericire, doamnelor!!
@ Ana-anituca

Poate nu divorteaza pentru ca pana si


Simona Catrina spune:

[...] Si-atunci, simt o dorinta incontrolabila sa-mi complic superb existenta.

[ link extern ] /


... si pentru ca fiecare stare (civila ;) ) are avantajele si dezavantajele ei...? Zic si eu:)
Si subscriu: multa fericire, doamnelor :vishenka:
Ultima modificare: Joi, 30 Iunie 2011
Ares-3, moderator
Casatoria ucide dragostea?

Casatoria ucide dragostea? O imbacseste cu damful blazarii, o pangareste cu sentimentul apartenentei si al posesiunii, preschimba omul de langa noi intr-un obiect de recuzita pe care il detinem cu acte in regula, iar certificatele de garantie arata, cel mai adesea, ca niste certificate de nastere? Sau, de fapt, dragostea se asaza mai tihnit odata ce primeste binecuvantarea lumii si a lui Dumnezeu, verighetele sfintite apara mainile de chemarea ispitelor, iar semenii pe care i-am chemat sa ne fie martori si nuntasi se vor aseza ca un zid viu intre dragostea noastra si rautatea lumii?

Unii spun ca dilema e doar o gaselnita a celor care fug de casatorie din alte motive decat acelea pe care le recunosc cu voce tare. Altii sustin ca e o ingrijorare de care s-ar cuveni sa tinem seama in fiecare zi si in fiecare noapte in care nu mai avem chef sau vlaga sa facem dragoste.

Eu insami am trait o casnicie in care am distrus totul din prea multa tinerete, nu din prea multe rigditate a regulilor. Dar poate ca tot casatoria a fost de vina, iar daca am fi asteptat sa ne inteleptim indeajuns si abia apoi sa ne luam, nu am fi deraiat pana la divortul dincolo de care am impartit casele, visele si copiii – pentru ca nici nu am fi ajuns sa avem toate astea vreodata.

Apoi am traversat o iubire in care partenerul meu s-a scuturat, ingrozit, auzind ca vreau sa ne casatorim. Am aflat cu putin timp inainte sa ne despartim unul dintre motivele care-l determinasera sa nu pretuiasca deloc casatoriile: fiindca, in timp ce concubina cu mine, traia si cu o femeie maritata bocna, care isi insela barbatul cu voluptate. (Mi-a luat ceva timp s-o iert pentru vizitele pe care le facea barbatului meu cand eu eram plecata de acasa, iar pe el nu l-am iertat niciodata pe de-a-ntregul.) Si, ca sa fiu cinstita, intre timp, am strabatut si o poveste de dragoste cu gust salciu, in care eu am refuzat cu obstinatie sa ma casatoresc, declarand raspicat si mincinos ca nu vreau sa fac copii fiindca ma tem sa nu-mi stric silueta.

Abia tarziu, la varsta la care alte femei isi trimit copiii la facultate in Anglia, mi-am gasit dragostea in care nu m-am mai temut nici de casatorie si nici de rusinea ca lumea ne va barfi daca nu ne vom lua cu acte si pirostrii in regula, nici macar dupa ce ni s-a nascut pruncul. Dragostea mare in care am stiut ca totul va fi asa cum trebuie sa fie, dragostea care a pogorat din cer ca un fulger mi-a luminat sufletul. Dragostea pe care o traiesc si azi, dragostea mea pentru totdeauna mi-a adus alt raspuns, cel mai drag, cel mai de pret.

Poate ca, uneori, daca nu stim sa o aparam cu toata duiosia de care suntem in stare, dragostea noastra se va sufoca sub conventii. Sau poate ca, totusi, adevarata dragoste nu izbuteste sa se adaposteasca de risipa decat intre peretii unui camin binecuvantat de Dumnezeu.

La intrebarea care te obliga sa alegi intre casatorie si dragoste, raspunsurile au venit in viata mea pe rand, fara sa semene unul cu altul. Astazi, sunt gata sa jur ca nu exista dragoste fara casatorie, asa cum stiu sigur ca nu ar trebui sa existe casatorii fara iubire. Dar poate ca gresesc. Poate ca voi aveti alte raspunsuri.

[ link extern ] /

:vishenka:
"Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau." (Gabriel José García Márquez)

Iubirea si casatoria...
Ana Maria Chivu

Casatoria, dupa parerea mea, ar trebui sa aiba loc dupa luna de miere, nu inainte. Ea ar trebui sa se faca numai daca totul merge bine.
Luna de miere dupa casatorie este foarte periculoasa. Din cate stiu, nouazeci si noua la suta din casnicii sfarsesc cand sfarseste luna de miere. Numai ca atunci nu mai ai scapare, eprea tarziu sa desfaci ce-ai facut. Intreaga societate te condamna daca iti lasi sotia, sau daca sotia te lasa pee tine. Toti sunt impotriva ta, de la lege pana la religie.
In realitate, societatea ar trebui sa creeze toate barierele cu putinta pentru casatorie, si nici una pentru divort. Societatea n-ar trebui sa-i lase pe oameni sa se casatoreasca atat de usor. Tribunalul ar trebui sa impuna bariere- sa traiesti cu femeia cel putin doi ani, si abia dupa aceea sa-ti dea voie sa te casatoresti cu ea. Acum se face exact pe dos. Daca vrei sa te casatoresti, nimeni nu te intreaba daca esti pregatit sau e doar un capriciu, daca o faci doar pentru ca iti plaace nasul femeii. Ce prostie! Nu poti sa traiesti doar cu un nas frumos. Dupa doua zile ai sa uiti de nas- cine se uita la nasul nevestei? O data ce l-ai cunoscut pe celalalt, frumusetea dispare, nu o mai vezi.
Ar trebui ca doua persoane sa fie lasate sa traiasca impreuna indeajuns de mult pentru a se cunoaste, pentru a se familiariza una cu cealalta. Daca ar vrea sa se casatoreascaa inainte de asta, n-ar trebui sa li se permita. Atunci divortul ar disparea din lume. Cum insa casatoriile se fac din romantism, divortul exista.
Romantismul e bun daca esti poet- si se stie ca poetii nu sunt soti buni sau sortii bune.De fapt, poetii sunt in majoritate burlaci, isi fac de cap dar nu se lasa prinsi, si de aceea romantismul lor ramane viu. La incheiere unei casatorii nu poezia trebuie sa primeze. Lasa poezia sa se duca, sa vina proza, si pe urma asaza-te la casa ta. Pentru ca viata de zi cu zi e mult mai proza decat poezie.
Pentru casatorie, omul trebuie sa fie indeajuns de matur. Maturitatea inseamna ca omul nu mai este un prost romantic. Intelege viata , responsabilitatea vietii, intelege problemele care apar atunci cand esti cu o alta persoana. Accepta toate acele dificultati, si totusi se decide sa traiasca alaturi de persoana respectiva. Nu spera ca viata in doi o sa fie raiul pe pamant, numai lapte si miere si trandafiri; stie ca realitatea e dura. Trandafirii sunt putini si au multi spini.
Cand ajungi sa fii constient de toate aceste probleme si totusi hotarasti ca merita riscul de a fi cu cineva decat sa fii singur, casatoreste-te. Atunci casatoria nu va ucide iubirea, pentru ca iubirea e realista. Casatoria ucide numai iubirea romantica. Iar iubirea romantica este ceea ce oamenii numesc iubire de licean. Nu trebuie sa te bazezi pe ea. Trebuie sa privesti mai realist viata, mai prozaic.

[ link extern ]
Uau !!! Ce discutie s-a infiripat aici !

Asta imi aminteste de cartea lui F. Beigbeder ..."Dragostea dureaza trei ani" si de fragmentul, care mi s-a parut interesant si pe care il postasem eu, in urma citirii cartii, pe alt blog, pe alt site...


FUGIND DE FERICIRE DE FRICA SA N-O PIERZI !...F. Beigbeder.
"Trebuie sa te hotarasti : ori traiesti cu cineva , ori il doresti.
Nu poti dori ceea ce ai, e impotriva naturii.
De aia casniciile frumoase sunt facute tandari de orice necunoscuta care se infiinteaza.
Chiar daca te-ai insurat cu cea mai draguta fata cu putinta, va exista intotdeauna o necunoscuta noua, care va intra in viata ta fara sa bata la usa si va avea efectul unui afrodisiac superputernic.(...)
Toate grijile mi se trag de la incapacitatea mea de a renunta la o noutate, de la o nevoie bolnavicioasa de a ceda in fata atractiei miilor de posibilitati incredibile ce ti le rezerva viitorul. E ceva de speriat cat de mult ma excita ceea ce nu cunosc, in comparatie cu ceea ce-mi este deja cunoscut. Si ce, sunt anormal ? Voi nu preferati sa cititi o carte pe care n-ati citit-o niciodata, sa vedeti o piesa de teatru pe care n-o stiti pe dinafara, sa alegeti orice Presedinte in locul celui care era inainte ?
Cele mai frumoase amintiri despre Anne dateaza dinaintea casatoriei noastre.
Casatoria este ceva criminal, fiindca ucide misterul.
Intalnesti o creatura fermecatoare, te insori cu ea si, brusc, creatura fermecatoare s-a evaporat: a devenit nevasta ta. Nevasta TA ! Ce insulta, ce decadere pentru ea ! De fapt, ceea ce ar trebui sa cauti toata viata, fara incetare, este o femeie care sa nu-ti apartina niciodata ! (.....)
Toata problema dragostei mi se pare a fi aceasta : pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranta, in timp ce, pentru a fi indragostit ai nevoie de nesiguranta.
Fericirea se bazeaza pe incredere, pe cand dragostea cere indoiala si neliniste.
Pe scurt, casatoria a fost -in mare- creata ca sa te faca fericit, nu ca sa ramai indragostit.
Si a te indragosti nu e cea mai buna cale de a-ti gasi fericirea ; daca lucrurile ar fi stat asa, s-ar fi aflat, de atata amar de vreme.
Nu stiu daca sunt destul de clar, dar stiu eu ce spun : vreau sa zic ca mariajul amesteca niste chestii care nu merg bine impreuna.
NU EXISTA DRAGOSTE FERICITA ! "


O vara minunata va doresc, plina de fericire, dragoste, implinire !

:vishenka: :vishenka: :vishenka:
Ultima modificare: Marți, 5 Iulie 2011
Dori_, utilizator

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)