Magda Staicu a scris:
Oi fi neîndemînatic, nătîng, expirat, lipsit de imaginaţie. Dar nici nu mi se poate cere să fiu un monument de inteligenţă ca să mă spăl sau să mănînc conţinutul unei cutii de conserve.
Nu mi-l inchipuiam pe Andrei Plesu complexat de ceva, dar daca si lui i s-a intamplat m-am linistit...
Mi-am adus aminte ca am pe undeva o descriere foarte tare a tehnologiei japoneze in domeniul igienei intime, asa nu m-am lasat pana nu am gasit-o. Daca accesati linkul, o sa vedeti si poze. Spun si eu ca Magda :vishenka: cred ca merita citit...
Mituri in disectie: WC-ul japonez
Unul dintre miturile japoneze care mi-au locuit mintea inainte sa ajung in Japonia era ca la ei usuratul e cu procedura speciala din cauza WC-urilor sofisticate. Nu aveam nimic concret in cap, dar parerea pe care mi-o facusem din ce citisem prin reviste si pe net era ca trebuie sa stii ceva detalii esentiale inainte sa poti merge acolo unde si imparatul lor merge singur. Si aveam si o teama majora: ca o sa intru in vreo procopsita de cuseta si nu o sa mai stiu pe ce sa apas sa ies afara.
Drept care printre treburile pregatitoare de dinainte de plecare le-am convocat impreuna cu Liviu pe colegele mele japoneze de la facultate pentru un interviu despre ce e altfel acolo fata de ce se intampla aici, inclusiv despre mersul la WC. Interviu la propriu, pentru ca l-am si filmat pentru a-l folosi in proiectul lui Liviu (doar ca era pe hard-ul cu toate amintirile pe care l-am stricat eu dupa vacanta si caruia i-am pus si cruce, cu interviu cu tot). Discutia cu ele a fost prima incercare de a diseca mitul WC-ului japonez.
Ni s-a explicat, ni s-a desenat la propriu (si la tabla, pentru ca interviul a fost intr-o sala de clasa la mine la universitate) cum este, cum trebuie sa te asezi si ce trebuie sa faci ca sa-ti fie bine. Am aflat cum sta treaba cu WC-urile „western style” si „japanese style”, ca in unele din ele nu trebuie sa te asezi cum ai fi tentat ci invers, etc., dar adevaratul botez (inclusiv la propriu) l-am trait la fata locului.
Prima intalnire cu sofisticata instalatie a fost in aeroport la coborare, dupa 16 ore continue de zbor si cu doar niste WC-uri de avion meschine si incomode la dispozitie (pe care eu le evit cat pot indiferent cat dureaza drumul). Asadar, minunea vazuta cu ochii in aeroport arata cumva altfel fata de instalatiile sanitare cu acelasi scop stiute.
Elementul cu totul diferit era ca WC-ul din aeroport (ca si cele din Japonia in general) avea un panou de comanda pe un brat lateral (care in alte cazuri e undeva pe perete sau pe o telecomanda detasabila). Si nu e vorba de senzorii care trag apa singuri si care aici, in State, sunt mai peste tot. Panoul de comanda al WC-ului japonez te ajuta in diferite moduri sa iti faci sederea pe „tron” mai placuta decat e prin menirea ei principala. Astfel butoanele iti incalzesc colacul la o temperatura comparabila cu a corpului, produc, la apasare, un sunet permanent asemanator cu cel pe care il auzi cand tragi apa, astfel incat orice alt zgomot sa fie anihilat, te spala la punct ochit – punct lovit intr-un loc sau altul in functie de necesitate si sex iar altele sunt mai complexe de atat dar nu am putut sa le patrund in totalitate complexitatea din cauza explicatiilor in japoneza care insoteau butoanele.
Fara sa faca parte din scopul propriu-zis al excursiei, explorarea WC-ului japonez a fost o provocare la care am reactionat cum ne-a dus capul, intreband in stanga si dreapta sau bazandu-ne pe propriile noastre observatii care veneau ca raspuns la intrebari firesti aparute de cate ori aveam in fata un WC inteligent (iar asta s-a intamplat cam in fiecare hotel unde am stat, plus in majoritatea locurilor pe unde am calcat, institutii publice, mall-uri sau case in care am fost invitati).
Daca pe WC-ul din aeroport l-am tratat, din cauza oboselii si a lipsei de timp pentru observatie, ca pe orice WC banal in ciuda butonaraiei de pe bratul lateral de la nivelul colacului, odata cu prima vizita intr-o casa de japonez in Tokyo am incercat sa intelegem de ce mersul la toaleta la ei este ceva mai altfel.
Si am aflat parerea consumatorului casnic de WC japonez, care isi lasa de fiecare data dosul incalzit, spalat de relativ sofisticata masinarie si in voia zgomotelor naturale. Care zgomote, acoperite sunetul „muzicii” comandate de la butonul special, nu il pun niciodata in situatia jenanta de a da ochii cu ceilalti la iesirea din baie dupa deranjamentele la stomac, spre exemplu, mai ales ca ei sunt pudici peste masura cand vine vorba de orice zgomot specific care vine dinspre WC, fie el si al jetului de pipi lovind apa sau peretii vasului de toaleta.
Problema mea si a lui Liviu a fost sa intelegem cum poate functiona asta intr-un loc public, sau chiar la hotel unde, in ciuda curateniei desavarsite si a faptului ca sunt dezinfectate de la o zi la alta chiar daca stai tot tu acolo (in toata excursia am dat gres doar de doua ori cu hotelul, in rest am avut mana buna) pana la urma sunt folosite de mai multa lume. Drept care am incercat sa pricepem la rece, adica fara a-l folosi direct, mai ales mecanismul prin care WC-ul te spala in locurile intime (cu scopul declarat de a vedea daca la intoarcerea de la zona spalata a corpului tau spre vasul WC-ului apa folosita nu atinge cumva in cadere sursa de unde vine, lasand posibilitatea ca respectiva sursa sa puna in contact mai multi oameni intr-un mod care trimite la spital).
Am facut astfel un plan intr-o seara la unul din hoteluri sa verificam cum merge mecanismul. Iar pentru ca de mers merge numai cand senzorii din capac simt greutate pe WC, Liviu s-a urcat in picioare pe el, urmand ca eu sa actionez butoanele si sa ma uit ce se intampla. Decizia nu a fost cea mai inspirata dar am vazut amandoi asta abia cand jetul de apa din WC care spala de obicei posteriorul dupa treaba numarul 2 s-a oprit, in lipsa unui fund care trebuia sa se afle in imediata apropiere, in fata mea. Desi ce s-a intamplat nu ar fi fost imprevizibil daca ne-am fi gandit putin inainte, tot ne-a luat prin surprindere si am bajbait ceva timp cu apa calda din WC in ochi pana sa apas butonul stop.
Frustranta dar pana la urma educativa experienta ne-a ajutat totusi sa vedem ca jetul de apa curatator vine dintr-o teava de diametru mic care, in momentul cand apesi butonul dorit (cel de dupa treaba nr 2 la toata lumea sau cel pentru numarul 1 la femei), inainteaza din zona posterioara a WC-ului eliberand un jet de apa calduta sub un anumit unghi, astfel ca teoretic apa murdara nu se intoarce spre capatul tevii de unde vine curata. Practic insa, pentru ca zona la dispozitie pentru toate aceste operatiuni in vasul de toaleta e prea mica sa nu existe riscul contaminarii, a ramas pentru mine ca spalatul ala pe fata sa fie singurul spalat pentru care am apelat la un WC japonez si pentru amandoi sa apelam in continuare la toaleta sub dus a tuturor zonelor corpului in toate circumstantele.
Prin urmare, singura afacere pentru tipul asta de WC inteligent, ne-am zis noi, ar fi sa il ai acasa, pentru a-l folosi intr-un mediu controlat. Insa in America nu am vazut (instalarea lui e destul de complexa, cred ca trebuie facuta de la constructia casei, pentru ca presupune legaturi electrice speciale). Si daca ar fi, nu mi se pare suficient de motivant sa dai momentelor petrecute pe el chiar atata valoare daca nu te cheama Bill Gates (la japonezi am vazut ca unul din cele cu panoul de comanda pe perete, intr-un magazin anonim pe o strada dintr-o zona oarecare din Tokyo, costa echivalentul a 2.170 de dolari pret de lista si 1.630 in reducere).
[ link extern ] /
avocatnet.ro explicăm legislația
Magda Staicu, Consultant fiscal
ContSters240593 
MobilierCafenele 
justitiarul3