Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...
Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.
Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Doamne, ce am facut noi aici... :happy:
Suntem pregatite sa incepem un topic Pro sau impotriva casatoriei? Argumentati! Iar daca vi se pare ca altii au gandit ca voi dar au spus-o mai bine, puneti sa citim si noi!
Insa pentru ca titlul ar fi prea lung, ce sa facem... Continuam aici. Nu neaparat pe tema asta, dar tare mi-a placut :yes:
Samuel Taylor Coleridge:Cea mai fericită căsătorie pe care mi-o pot imagina ar fi uniunea dintre un surd şi o oarbă.
As incheia cu citate din 2 autori (ni i-au pus in ochi, ca sa zic asa, @Gabrielle Monique si @Dori) care mi-au mers la inima:
Ana Maria Chivu:
In realitate, societatea ar trebui sa creeze toate barierele cu putinta pentru casatorie, si nici una pentru divort. Societatea n-ar trebui sa-i lase pe oameni sa se casatoreasca atat de usor. Tribunalul ar trebui sa impuna bariere- sa traiesti cu femeia cel putin doi ani, si abia dupa aceea sa-ti dea voie sa te casatoresti cu ea. Acum se face exact pe dos. Daca vrei sa te casatoresti, nimeni nu te intreaba daca esti pregatit sau e doar un capriciu,
Pentru casatorie, omul trebuie sa fie indeajuns de matur. Maturitatea inseamna ca omul nu mai este un prost romantic. Intelege viata , responsabilitatea vietii, intelege problemele care apar atunci cand esti cu o alta persoana. Accepta toate acele dificultati, si totusi se decide sa traiasca alaturi de persoana respectiva.
Cand ajungi sa fii constient de toate aceste probleme si totusi hotarasti ca merita riscul de a fi cu cineva decat sa fii singur, casatoreste-te. Atunci casatoria nu va ucide iubirea, pentru ca iubirea e realista. Casatoria ucide numai iubirea romantica.
Iar F. Beigbeder aseaza capacul:
Trebuie sa te hotarasti: ori traiesti cu cineva , ori il doresti.
Nu poti dori ceea ce ai, e impotriva naturii.
[…] Nu stiu daca sunt destul de clar, dar stiu eu ce spun: vreau sa zic ca mariajul amesteca niste chestii care nu merg bine impreuna.
@ Ares_3 nu am facut decat sa raspund la o postare de-a ta ... :Ai dreptate, am cam divagat...;) insa subiectul ramane deschis.
:vishenka:
Am gasit un aricol care subliniaza un mare adevar din viata mea...poate nu este nici ziua si nici momentul potrivit, insa am sa postez.
Relatie vs. cariera: ce alegi?
Relatie vs. cariera: ce alegi?Ni se poate intampla la un moment dat in viata sa avem de ales intre o relatie si succesul unei cariere. Sau in general suntem predispusi la a ne indrepta majoritatea eforturilor si a gandurilor spre una din cele doua elemente ale vietii noastre: cariera sau relatie. Tu ce alegi?
O cariera implinita cere de foarte multe ori sacrificii. Mai mult timp petrecut la birou, mai multa munca, mai multa dedicare. Daca ocupi o functie de conducere, timpul tau liber e cu atat mai limitat, iar nervii si oboseala isi spun cuvantul de foarte multe ori.
Daca ai deja un partener de viata, poate ti s-a intamplat sa ajungi acasa franta si sa nu te simti in stare sa iesi la un suc sau la un film. Chiar si acasa atipesti usor si abia daca ai timp si chef sa povestesti ce s-a mai intamplat.
Uneori te trezesti ridicand tonul fara motiv si suparandu-te pentru tot felul de nimicuri. Cu partenerul nu vorbesti decat aspecte legate de locul de munca si te miri de ce se plictiseste asa de repede...
Daca nu te intelege, ii reprosezi ca nu stie sa asculte, ca tu esti o persoana mai mult decat ocupata, si abia ai timp pentru tine, dar pentru el... Daca ajungi sa ii spui acest lucru, deja problema e una critica.
Realizezi ca relatiile tale sunt de scurta durata si nu iti explici de ce. Si tu te plictisesti usor, dar si el.
Insa nu iti pasa, pentru ca o cariera e de o mie de ori mai importanta. Nu e vorba numai de bani, cat de a fi o femeie de succes.
Sau dimpotriva, preferi sa renunti la orice pentru persoana iubita, chiar si la cariera. De exemplu, daca ai un job mult prea solicitant, cauti altceva cu un program mai lejer, chiar daca esti mai prost platita.
Nu conteaza care sunt pierderile, materiale in special, iubirea cere sacrificii. Daca vrei sa fii iubita, trebuie sa iubesti. Mult... Si sa ii demonstrezi partenerului de viata ca ai fi in stare sa renunti la orice pentru el.
Relatie vs. cariera: ce alegi?Decat sa stai la birou ore suplimentare, preferi de o mie de ori sa le petreci cu el. Va puteti plimba, vorbi, va puteti iubi. Suna mai bine decat sa stai intr-un birou inchis, in fata unui calculator si sa te cocosezi pe un scaun.
Incearca sa te pui in ambele situatii. Daca esti mult prea dedicata muncii, tinzi sa uiti de tine si de fericirea ta. Si e posibil sa iti fuga jumatatea prin fata ochilor si tu nici sa nu observi...
De cealalta parte, tinzi sa iti neglijezi cariera de care depinde demnitatea si succesul tau. Ai fi in stare sa acorzi totul persoanei iubite, sa te lasi pe tine pe planul doi pentru a nu-l pierde...
Oare merita vreuna din aceste situatii? Ambele prezinta puncte in plus sau in minus. Tu unde te incadrezi?
Ce alegi? O relatie fericita sau o cariera de succes? Sau ai gasit reteta perfecta de a le imbina pe amandoua?
www.stilfeminin.ro
Ca sa raspund la ultima intrebare..nu...eu am gasit reteta perfecta de a le imbina pe amandoua. Eu am ales prima varianta...
@ Gabrielle Monique
Nu era deloc o observatie, imi place foarte mult turnura pe care a luat-o discutia, se pliaza perfect pe o convingere de-a mea: casatoria seamana mult cu un contract. Daca as putea, as face-o sa semene si mai mult, sa se identifice chiar cu un contract:
- sa aiba durata determinata: nu mai mult de 3 ani;
- sa poata fi prelungita cu acordul partilor, dar tot asa, nu mai mult de 3 ani;
- sa înceteze de plin drept, fara a mai fi necesara interventia unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale enumerate
b) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizata (macar verbal:) ) de catre cealalta parte, ca o noua nerespectare a acestora va duce la rezilierea contractului.
Asa mi s-ar parea cel mai corect. Si din 3 in 3 ani, daca merge bine, se mai pune de-un chef...
Superba pledoaria pentru familie, insa exista si tipul barbatului care e mandru de realizarile profesionale ale sotiei si o sprijina cat poate, fara a tanji sa fie mereu el numarul 1 in viata ei, centrul universului in casa. Care o intelege si isi mai sacrifica din confortul fizic pentru confortul ei spiritual. Ideal ar fi sa existe doua locuri pe podium, cate unul pentru fiecare, indiferent pe ce pozitie: prima, a doua... dar unul langa altul, si nu egoismul sa stabileasca ierarhia.
La multi ani, inca o data, Gabrielle Monique :vishenka:
8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte Autor: SUPEREVA.RO aprilie 2008
Iata adevarurile surprinzatoare, relevante si uneori cam dure cu care ne confruntam cu totii dupa casatorie, si cum putem invata din ele ce inseamna dragostea cu adevarat.
... Si au trait fericiti pana la adanci batraneti“.
Ca femei inteligente ce suntem, stim ca viata nu este o poveste cu zane. Dar trebuie sa recunoastem: undeva in subconstientul fiecareia se ascund viziuni romantice cu Cenusareasa, sau poate cu Julia Roberts. Imaginile pot fi vagi si putin cam depasite, dar printre ele putem distinge silueta miresei si a lui Fat-Frumos indepartandu-se impreuna pe calul alb catre apus.
In viata reala, se poate intampla ca povestea ta desprinsa din filmele lui Disney sa aiba un final mai degraba desprins din filmele de groaza ale lui Wes Craven – in care tu sa fii tanara care cade si tipa sa-i fie crutata viata.
Am trecut cu totii prin asa ceva. Sa recunoastem, casatoria nu este pentru cei slabi de inger. Ne place sa credem ca dragostea curata pe care o impartasim ne va face sa mergem inainte. Da, este adevarat ca ne impinge inainte. Dar nu toate lucrurile cu care ne confruntam in casnicie sunt asa placute.
Asta poate suna cumplit. Dar iata care este secretul: uneori partile cele mai putin romantice ale casniciei sunt cele care te pot invata cele mai multe lucruri despre tine, despre partenerul tau si despre natura iubirii dintre voi. Iata niste adevaruri simple care iti deschid calea catre comorile si placerile surprinzatoare ale adevaratei vieti amoroase pe care o ai: imperfecta si diferita de povestile cu zane.
1. Te vei uita la cel de langa tine si te vei intreba: „Asta-i tot? Pentru totdeauna?“
Cand te casatoresti, crezi ca fiindca ai facut alegerea potrivita – sufletul tau pereche – veti fi fericiti impreuna pana la moarte. Apoi te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca oricat de grozav este el, nu te face fericita in orice moment al fiecarei zile. De fapt, in unele zile te vei intreba chiar de ce te-ai grabit asa de tare sa te mariti. Si probabil te gandesti ca nu asta cautai, de fapt.
De fapt, chiar pe el l-ai vrut. Insa, in acea zi minunata in care tu si iubitul tau taiati impreuna tortul, ciocneati pahare de sampanie si dansati valsul miresei, nu ti-ai dat seama ca „la bine si la rau“ nu se aplica numai atunci cand in viata apare o tragedie.
Puterea relatiei voastre este de fapt pusa la incercare zi de zi, cand monotonia ingrozitoare a convietuirii te poate face sa vrei sa-ti iei campii. Atunci se strecoara dezamagirea in sufletul tau, poate impreuna cu un sentiment foarte palpabil de siguratate si suferinta. NU ESTE VINA LUI. Este vorba despre tine, despre faptul ca reunti la fanteziile edulcorate legate de casnicie care dansau in ochii tai in ziua in care voi doi ati pozat pentru albumul de nunta. Abia acum afli ca mariajul nu este o destinatie; este o calatorie plina de exaltare si plictiseala in egala masura.
A te trezi dintr-un vis frumos si a vedea lumina cruda a diminetii poate sa nu-ti para motiv de sarbatoare. Dar este. Fiindca dupa ce ai renuntat la acele povesti ale extazului etern, vei vedea ca realitatea casatoriei este mult mai bogata si mai plina de satisfactii decat ti-ai imaginat vreodata. Este greu, da. Este si frustrant. Dar aceasta realitate este in egala masura plina de farmec placut si intens si este mult mai buna decat toate povestile cu zane.
2. Vei munci mai mult decat ti-ai imaginat vreodata
La inceput, cand oamenii spuneau „Casnicia inseamna munca“, credeai ca munca se refera la a avea rabdare cu sotul atunci cand uita sa coboare capacul toaletei. In naivitatea ta, crezi ca te vei lupta sa te obisnuiesti cu vreun obicei suparator, ca faptul ca el isi pocneste incheieturile sau cu ragaielile.
Ce bine era sa fi fost asa simplu! Insa dupa cum ai observat, oamenii nu sunt deloc simpli. Barbatul tau are profunzimi misterioase si intortocheate – iar din punctul lui de vedere si tu pari destul de complicata. Trebuie sa invatati sa va cunoasteti unul pe altul la fel cum ati invatat la scoala geografia sau fizica. Iar daca v-ati casatorit nu inseamna ca s-a terminat, ci ca ati promovat la studii aprofundate. Asta se intampla fiindca de fiecare data cand crezi ca stapanesti bine materia, aceasta se schimba. Si la fel se intampla si cu tine.
Pe masura ce doi oameni cresc si evolueaza, adevarata munca din casnicie este gasirea unui mod de a comunica unul cu altul si de a va educa unul pe altul in acest proces.
Andreea, 45 de ani: Este ca atunci cand tii un regim de slabire. Vrei sa faci asta numai o data. Crezi ca ai slabit, apoi iti vezi de viata. Dar iti dai seama ca este vorba de un stil de viata. Asa e si in casnicie. Efortul pe care il faci trebuie sa fie permanent.
Deci, nu fii prea dura cu tine – nici cu el – in acele zile in care ai impresia ca te lupti sa iei corigenta la matematica.
3. Uneori te vei duce la culcare furioasa (si te vei trezi si mai furioasa)
Cine a inventat sfatul dat tinerelor cupluri „Sa nu va duceti la culcare suparati“ nu stie cum se desfasoara lucrurile in dormitor, cand lacrimile si acuzele zboara de colo-colo intre sotii nauci de somn, pana in zori. Daca scenariul ti se pare cunoscut, tine minte trei cuvinte: intai dormiti, apoi luati o decizie – sunt mai mult de trei cuvinte, dar ai prins ideea.
Trebuie sa va calmati amandoi. Trebuie sa priviti lucrurile mai in perspectiva. Trebuie pur si simplu sa luati o pauza. O disputa de orice fel, ca si un vin bun, are nevoie de timp ca sa respire. O pauza te va ajuta sa-ti dai seama daca esti furioasa, daca ti-au fost ranite sentimentele sau ambele, apoi sa identifici cauza precisa. Poate ca cearta care sta sa izbucneasca – despre gunoiul care da pe dinafara si nu-l duce nimeni – se refera de fapt la sentimentul tau ca te simti subapreciata.
Poate ca de fapt sunteti amandoi foarte stresati la serviciu si simtiti nevoia sa va descarcati pe cineva. Luand o pauza aveti ocazia sa intelegeti astfel de lucruri si sa treceti mai departe. Sau poate sa va dati seama ca aveti o neintelegere reala pe care trebuie sa o lamuriti. Fara o astfel de pauza, uneori o disputa cu un subiect precis si concret se poate transforma intr-un cerc fara sfarsit de certuri, in care sunt repuse pe tapet greseli vechi si irelevante ale fiecaruia dintre voi, pe masura ce spiritele se incing.
Chiar daca reusiti sa mentineti discutia la obiect, sunt unele certuri care se incapataneaza sa nu se termine la culcare. Si daca va inabusiti sentimentele pentru a respecta un termen arbitrar (ora de culcare, in acest caz), casnicia voastra sigur nu se va imbunatati.
Andreea: A fost o lectie imensa pentru mine. Femeile sunt in general educate sa se poarte frumos si sa fie dragute cu sotii lor. Dar teoria cu „hai sa ne sarutam si sa ne impacam“ numai pentru a mentine pacea ma macina pe dinauntru. Am lasat lucrurile sa se acumuleze in sufletul meu pana cand am explodat. Acum astept un timp ca sa-mi recapat controlul asupra propriei persoane – las emotiile sa se aseze un pic – apoi imi exprim parerea. Chiar daca asta inseamna sa reincep cearta in ziua urmatoare.
4. Vei sta fara sex – uneori chiar perioade indelungate – dar e in regula
Sunt putini barbati in tot orasul mai minunati decat sotul meu. Si nu spun asta fiindca stiu ca-mi va citi articolul. Am vazut ce bine se intelege cu toate femeile cu care are de a face si ca unele chiar trag cu ochiul cand cred el ca eu nu vad. (Serios, doamnelor, nu trebuie sa trageti cu ochiul. Nu ma deranjeaza daca va holbati chiar.) Si cu toate acestea, sunt situatii in care nu am chef de sex – adesea din motive care nu au legatura cu el. As minti sa spun ca el accepta usor situatiile respective. Dar realitatea este ca sunt si multe nopti in care nici el nu are chef. Asa ca pot trece cateva zile fara sa facem nimic. Apoi alte cateva. Apoi ...
Perioadele fara sex sunt o parte naturala a casniciei. „Seceta“ nu este un semn ca ti-ai pierdut nurii sau ca nu veti mai face sex din nou. Poate insemna numai ca, de exemplu, saptamana asta somnul este mai important decat sexul. (Nu stiu ce credeti voi, dar intre serviciu, alaptatul de la 3 dimineata, sedinta cu parintii, meciurile de fotbal de la televizor si toate celelalte, uneori tanjim dupa somn la fel de mult.
Si nu te lasa amagita; nimeni nu face sex asa de des cum cultura populara ar vrea sa ne faca sa credem. In loc de a-ti face griji despre cat de mult sex ar „trebui“ sa faci, concentreaza-te asupra scopului de a va regasi ritmul.
Cristina, 35 de ani, casatorita de 5 ani: Intodeauna ma intrebam oare ce s-a intamplat cu noi? Intotdeauna aveam chef de sex. Acum stiu raspunsul. Viata ni s-a intamplat. Sotul meu si-a schimbat serviciul. El face naveta la o distanta destul de mare si avem si doi copii mici. Dar cred ca ne este bine.
Cheia este sa aveti grija ca, chiar daca nu aceti sex, sa faceti totusi ceva – sa va atingeti, sarutati, imbratisati. Eu pot spune ca ma topesc toata cand sotul imi maseaza picioarele dupa o zi stresanta. Poate ca talpile mele sunt foarte departe de punctul G, dar acele momente de atingere si atentie ne mentin conectati unul la altul chiar daca nu avem acea activitate sexuala care iti da fiori pe spinare.
5. Faptul ca obtii ce vrei nu mai este atat de important ca gasirea unei cai sa va intelegeti
Eu cred ca le cam stiu pe toate. Iata, recunosc asta. Nu am deloc intentia sa-i ranesc sau sa-i chiuiesc pe cei dragi. Insa experienta mea de o viata m-a invatat ca in cele mai multe subiecte, de cele mai multe ori, am dreptate. Insa ceea ce m-a socat de-a lungul mai multor ani de casnicie, a fost descoperirea ca, pe masura ce aveam tot mai multa dreptate, eu si sotul meu ne distantam tot mai mult ca si cuplu. Vezi, oricat de ciudat pare, de-a lungul vietii, sotul meu a trait cu impresia gresita ca are dreptate de cele mai multe ori (ca sa vezi!). Asa ca am ajuns sa ne certam – foarte des. Asta pana cand am invatat niste lucruri.
Mai precis, cand este vorba de anumite neintelegeri, nu mai exista corect si incorect – ci doar modul tau de a privi lucrurile si cel al sotului.
Laura, 38 de ani: La inceputul casniciei noastre vedeam lucrurile numai in alb si negru. Acum nu mai cred mereu ca eu am dreptate si sotul meu nu are. In viata, intre alb si negru exista mult mai multe griuri decat credeam, iar acest lucru m-a invatat sa am rabdare si sa recunosc valoarea compromisurilor.
Cu cat ajung sa-l cunosc si sa-l apreciez mai bine pe sotul meu, cu atat ii respect mai mult parerile. Asta nu inseamna ca sunt mereu de acord cu el. Dar pot vedea valoarea unui compromis satisfacator pentru amandoi. Si, in loc sa-l bat tot timpul la cap ca nu are dreptate, de obicei imi inghit vorbele usturatoare si spun doar ceva de genul „inteleg ce vrei sa spui“ sau „nu ma gandisem la asta“. Dupa ce recunosc cu sinceritate valoarea punctului lui de vedere, si lui i se pare mai usor sa asculte ce am de spus. Si fiindca stiu ca el ma asculta cu atentie, de cele mai multe ori nu mai doresc asa de tare sa-i arat cata dreptate am. Ce ciudat functioneaza lucrurile astea, nu-i asa?
6. O casnicie grozava nu inseamna lipsa conflictelor, ci doar ca sotii incearca in permanenta sa faca ce este bine
Poate credeti ca, gratie intelepciunii pe care am acumulat-o, eu si sotul meu nu ne mai certam deloc. Gresit! Pe cat este de important sa faceti compromisuri, este important si sa aveti cate o mare cearta din cand in cand. Fiindca atunci cand va certati nu se intampla numai sa ridicati vocea, ci si sa ridicati probleme reale – uneori ingropate – iar discutarea lor va provoaca sa va intelegeti mai bine ca persoane, unul pe altul si relatia voastra. Nu as renunta la certuri pentru nimic in lume, caci stiu ca ele nu ne vor desparti, ci ne vor face mai puternici.
7. Iti vei da seama ca singura persoana pe care o poti schimba esti tu
Ai vazut cumva filmul stiintifico-fantastic din anii 1980 numit Making Mr. Right? Cand eroina eleganta, jucata de Ann Magnuson, este angajata sa invete un robot cum sa se poarte ca o fiinta umana, ea are posibilitatea de a crea un barbat perfect. Foarte priceputa la afaceri, ea isi foloseste cunostintele de marketing pentru a forma personajul android creat de John Malkovich conform versiunii ei personale a barbatului ideal – sensibil, dornic de a face placere si foarte dispus sa asculte.
Exista un pic de fantezie creatoare in fiecare dintre noi – ceva ce ne face sa credem ca putem schimba persoana iubita, pentru a o aduce mai aproape de perfectiune. Putem folosi suportul si empatia sau strigatele si ultimatumurile, dar ne asumam aceasta responsabilitate cu convingere perseverenta, crezand ca facem ceea ce trebuie.
Oricare ne sunt motivele, efortul este epuizant. Transformarea unui barbat adult – dezbarandu-l de niste obiceiuri, convingeri si idiosincrazii vechi de decenii, este intr-adevar o misiune imposibila. Si vei ajunge sa-ti dai seama, relativ devreme daca ai noroc, ca este mult mai usor sa schimbi modul in care reactionezi la comportamentul lui.
Iata un exemplu perfect, cel al Alinei, de 36 de ani: Obisnuiam sa ma enervez cand sotul meu spala vasele dar nu le si punea la loc. Dar nu obtineam nimic astfel; reprosurile mele nu faceau decat sa-l umple de nemultumire. Acum, cand ajung acasa si bucataria este curata, spun numai „Minunat, acum nu mai trebuie decat sa pun vasele la loc.
8. Confruntandu-te cu temerile si lipsa ta de siguranta, te vei cunoaste mai bine
Am probleme. Legate de incredere. Probleme legate de obsesia controlului.
Si desigur, mai am si alte probleme, pe care le voi voi descoperi candva. Cred ca am stiut dintotdeauna ca nu sunt perfecta. Dar in peste zece ani de casnicie, m-am confruntat cu realitatea dura a problemelor pe care le am.
Semne ale acestor probleme existau inca de cand eu si sotul meu am inceput sa iesim impreuna, mai ales in privinta increderii. Inca de la inceput am fost foarte suspicioasa fata de el.
El zicea de exemplu: Te sun diseara la ora 8. Apoi, numai ca sa ma duca de nas, ma suna exact la ora 8. Stiam eu ca pune ceva la cale, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce. Acelasi tip de experiente au urmat dupa ce ne-am casatorit. Cu exceptia unor rare situatii cand o dadea in bara. Iar eu nu aveam deloc simtul masurii cand ii evaluam greselile; oricare dintre ele era un pacat capital. Fie ca glumea pe seama noii mele coafuri ori venea acasa tarziu, fierbeam saptamani intregi si chiar ma lasam cuprinsa de ganduri legate de divort. Ma gandeam ca daca m-ar iubi – mult de tot – nu ar face asa ceva.
M-as bucura sa va marturisesc ca acest comportament irational a durat numai cateva luni si ca am scapat de el. Dupa ani de zile de auto-examinare si discutii cu prietenii cei mai buni din lume pe care ii poate avea o femeie, am ajuns sa inteleg niste lucruri despre mine insami. Fara a intra in prea multe detalii, pot spune ca mi-am examinat povestea vietii, cu un tata distant din punct de vedere emotional si o mama cu vointa puternica si m-am gandit la toate modurile, bune si rele, in care relatiile respective mi-au afectat modul in care am abordat casnicia.
Inca ma lupt cu toate aceste lucruri. Dar imi este foarte clar ca multe dintre frustrarile noastre cele mai profunde din relatie sunt o oportunitate de a ne confrunta cu propria persoana. Este un lucru ce poate fi dificil de acceptat – pana la urma, este mult mai usor sa tii socoteala slabiciunilor sotului si sa-ti spui ca esecurile lui sunt singurul lucru care te impiedica sa ai un mariaj mai bun. Dar daca vrei sa-l parcurgi, acest drum anevoios catre cunoasterea de sine poate fi una dintre cele mai satisfacatoare recompense a unei relatii de lunga durata – fiindca vei invata sa-ti indragesti ciudateniile si sa fii intelegatoare cu tine insati, la fel cum vei face si cu sotul tau.
Aceasta este frumusetea ciudata a casatoriei: este plina de momente dificile si de lectii dure, pentru care nu te pregateste nimeni. Dar pana la urma, tocmai acestea sunt lucrurile care imbogatesc viata voastra impreuna – facand ca dragostea voastra sa devina mai profunda si mai puternica decat la inceput.
Frumos si rupt din realitate =D>
Just for fun, o stire de anul trecut care mi-a placut atunci foarte mult pentru mesajul pe care il transmite: lasati in pace fetele / femeile nemaritate, sau cu alte cuvinte nu e treaba magarului de unde beau oile apa :foottap:
Ati puteti avea surprize de genul:
O taiwaneza s-a casatorit cu ea insasi!
Satula de presiunile familiei si ale prietenilor pentru a se casatori, o tanara de 30 de ani din Taiwan s-a hotarat: Meet Chen Wei-yih s-a casatorit cu ea insasi pe data de 6 noiembrie 2010, intr-o ceremonie speciala, care a costat-o 5,675 $.
Din momentul in care a optat pentru acest act neconventional, tanara se afla in centrul atentiei, atat in mass-media, cat si in randul miilor de femei aflate in situatii similare, transmite www.weirdasianews.com.
Problema in Taiwan este aceea ca tot mai multe femei se casatoresc din ce in ce mai tarziu, sau chiar deloc. Acest lucru ingrijoreaza atat guvernul, cat si generatiile mai in varsta, ceea ce ii determina pe parinti sa isi preseze fiicele sa se casatoreasca si sa faca copii.
Chen spera ca prin actul ei sa schimbe acest comportament iritant si sa ii faca pe parintii taiwanezi sa se gandeasca mai bine cand exercita asemenea presiuni.
“Cariera mea merge bine, insa nu am reusit pana acum sa imi gasesc un partener, ce pot sa fac? Nu sunt anti-casatorie. Sper doar sa exprim o alta opinie fata de traditie”, a declarat Chen.
Mai mult, Chen are de gand sa plece in luna de miere, bineinteles, cu ea insasi, in Australia.
avocatnet.ro explicăm legislația
Ares-3, moderator
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
ContSters240593 
MobilierCafenele 
rodica_post