avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1107 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Blogul lui Manole

joi, 4 aprilie 2013

Eu sunt fericit..

Acum doua zile am jucat la National „Livada de visini„... un spectacol greu de trei ore si un autor greu, e adevarat extrem de frumos.. Inainte de spectacol ni s-a spus ca sala e plina, 800 de locuri!!!!.. Normal ca ne-am bucurat .. Dupa care am aflat ca va fi plina cu elevi.. E saptamana ”Altfel”.. daca am inteles eu bine.. ok. imi plac tinerii .. dar la Livada .. trei ore.. nu e comedie.. o sa fie jale .. telefoane, or sa plece din sala, or sa vorbesca, or sa rada.. offff , numai asta nu-mi trebuia.. Sunt terminat de oboseala, am avut repetitie, eveniment la Nescafe.. ( care a fost foarte haios , intre noi fie vorba, vreau sa-mi cumpar un robotel, pentru ca e excelenta cafeaua..... de ala de avem in Napasta)... numai o sala plina de elevi nu-mi trebuia..

Bun incepe spectacolul.. liniste in sala .. intru, eu incep spectacolul.... prima scena .. liniste , nu rade nimeni... a doua , nu rade nimeni.. ma uit in sala sa vad poate au plecat toti, prea e liniste.. nu, e ok.. sunt inca in scaune.. Actul intai .. bine pana aici.. e adevarat ca si noi de frica .. jucam parca mult mai bine.. Actul doi.. in culise discutii.. Ce public bun , ce energie fantastica , ce frumos asculta.. V-am zis ca energia se simte.. si ca spectacolul depinde de public.. e si vorba .. ”spectatorii au spectacolul pe care-l merita”.. Toti ne minunam.. Actul patru... se vinde livada, in sfarsit, da-i cu drama, da-i cu plans, liniste in sala.. Finalul spectacolului..

Aici la fianal e o poveste. Stiti , sau poate nu, ca dupa ce Lopahin inchide casa , Firs servitorul ramane incuiat in casa.. si mai are un monolog ( era sa scriu, de unul singur :)) , m-am tampit) in care se plange ca a trecut viata pe langa el si nu si-a dat seama.. Altfel, adevarat pentru noi toti.. de fiecare data , la fiecare spectacol se aplauda inainte de intrarea lui First, toti cred ca s-a terminat spectacolul sau poate abia asteptau sa se termine sau poate nu au citit ”Livada de visini”.. ceea ce e imposibil, zic eu :)))))))).

De data asta cum va fi?? ..... stateam in culise cu sufletul la gura .. ne doream ca tinerii sa fie mai destepti decat adultii.. Pana aici fusesera impecabili .. A iesit doamna Maia, am intarat eu, am inchis usile... si stateam atenti, sa vedem cand incep aplauzele.. 1, 2, 3, secunde.. nimic..4,5, 6, nimic.. si...... a intrat domnul Albulescu pe o liniste cum nu mai fusese niciodata pana atunci.. In culise eram cu lacrimi in ochi .... Nu stiti ce mare ne-a fost bucuria. Acesti tineri au fost un public minunat, cum rar am avut intr-o sala de teatru.. fara sa sune un telefon.. fara sa auzim o vorba.. Bravoooooo voua celor care ati fost in sala in acea seara, poate ca nici nu v-a placut... habar n-am .. dar ati transmis o energie nemaipomenita, felicitari domnilor profesorilor care au veni cu voi... La final cineva spunea ca astia sunt cei care se pregatesc sa plece din tara.. Poate ca nu, imi doresc din toata inima sa nu se intample asta.

In seara aia noi am avut sens, am stiut pentru ce am muncit, am inteles ca merita, ca nu e in zadar.... ca mai avem sperante.... ca tinerii sunt educati ... si ca asteptam de la ei salvarea .. Cine spune ca nu mai vine nimic din urma se inseala amarnic....


Publicat de Marius Manole la 07:31


[ link extern ]
Ultima modificare: Duminică, 12 Mai 2013
Alyi, utilizator
Bogatii nu pot fi prieteni cu saracii

Saracii nu-si pot permite sa fie prieteni cu bogatii. Desigur, prin asta inteleg inclusiv faptul ca, fie si daca apartii clasei de mijloc, un imbuibat va fi greu de asimilat in cercul tau de prieteni.

Sa presupunem ca va imprieteniti cu vreun fost coleg care acum are vreo patru firme prospere si dividende mai mari ca IQ-ul lui. N-aveti cum sa faceti calatorii si vacante impreuna, el vrea sa-si puna fundul la cinci stele, in Bali, voi vreti sa va puneti sacosica de rafie la trei stele, la Varna.

Anul trecut, niste fosti prieteni din trecutul meu zgomotos au vrut sa ne reintalnim, sa reluam relatia. Eu si sotul meu am negociat zile intregi cu ei, fiindca spuneau mereu “hai sa ne intalnim la Loft”, iar eu stiam ca nu-mi permit nici macar o cafea acolo, si nu pricepeam daca ne-au invitat (in sensul ca vor insfaca ei nota de plata) sau vom achita nemteste, ceea ce pentru noi ar fi fost seismic. Pana la urma, i-am momit in Centrul Vechi, macar acolo ne permiteam cat de cat sa ne platim partea de consum. Am petrecut o seara agreabila, dar de atunci nu ne-au mai cautat niciodata, desi se jurau ca asta or sa faca de luni, or sa ne bata la cap cu telefoanele. Ha, ha!

Bogatii dispretuiesc saracii si oamenii cu venituri medii, ii considera niste ratati. Niciun bogat nu-si aminteste ca are bani fiindca a avut noroc sau a furat ca un nesimtit sau a mostenit de la mamuca averi pentru care n-a muncit o zi. Sigur, sunt si oameni care au facut bani in mod cinstit (prea putini, dar exista), insa nici macar ei nu inteleg oamenii care traiesc din salariu, care suna la compania de electricitate si il implora pe operator sa-i acorde trei zile de amanare, sa nu-i taie lumina.

Am renuntat de mult timp sa fiu prietena cu oamenii bogati, fiindca astia te trag dupa ei in medii unde cheltuiesti mai mult decat iti poti permite. La randul lor, bogatii nu suporta sarantocii, fiindca ii tin pe loc, nu pot sa-si mute catrafusele dupa ei, in Tenerife, sa inchirieze yacht-uri si sa se distreze in Dubai, de la cinci stele in sus.

Saracii sunt niste neplaceri pentru bogati, sunt enervanti ca niste constipatii, ca niste urticarii. Si cand spun bogati sau saraci, nu ma refer neaparat la miliardari versus muritori de foame. E suficient sa ai niste prieteni de familie cu venituri mai mari decat ale tale ca sa realizezi ca viata, lumea si vacantele nu sunt drepte.

Cu ani in urma, am fost intr-o vacanta in strainatate cu niste prieteni mai instariti decat eram eu si iubitul meu de-atunci. A fost un cosmar. Ne-au tarat pe la cele mai scumpe restaurante, unde a achitat fiecare ceea ce a ingurgitat. Deci noi ne luam salate de broccoli si ei luau cei mai sofisticati rechini la protap, dar asta era ultima dintre probleme. Au vrut minicroaziere, am mers si noi, desi ne durea ficatul de cate ori scoteam atatia euro din buzunar. Daca nu mergeam, paream zgarciti sau ii puneam pe ei in postura penibila de a zice “hai, treaca de la noi, va platim croaziera”.

Nu exista cu adevarat prietenii intre bogati si saraci. Saracii intra des in colaps financiar si disperarea ii face sa le ceara bani imprumut prietenilor mai burtosi. Greseala fatala. Fie si daca ii imprumuta, sclavia, reprosurile si condescendenta sunt garantate. Saracii vor fi umiliti, bogatii vor fi scarbiti de saracia amicilor. De ambele parti, se produc scene stanjenitoare.

De aici a rasarit expresia “Banul la ban trage” sau “Bogatul nu-i crede saracului”. Mereu m-am intrebat cum m-as schimba daca as castiga la loto o avere (ca altfel, din munca cinstita, n-am cum sa traiesc decent, desi incerc de 20 de ani). Am jucat la loto in acest weekend, desi stiu ca e o prostie. Dar mi-am pierdut increderea in veniturile muncite. Muncesc de ma ia dracu si aproape nimeni nu pricepe asta, cred ca am o mutra care seamana cu Statuia Lenei, altfel nu-mi explic.

Va promit ca, daca intr-o zi cineva se trezeste din blegeala si din criza si investeste in noi, in ziaristii care au potential, dar nu au bani, am sa ofer zilnic oamenilor texte care sa merita a fi citite. Care sa amuze, sa binedispuna, sa ridice moralul, sa scada tensiunea arteriala, sa usuie grijile. Macar atat.

[ link extern ] /
GENIUL român care a cucerit America UIMEªTE din nou.

Geniul informaticii din Râmnicu Vâlcea, Ionuţ Budişteanu, cucereşte din nou America. Elevul a obţinut marele premiu şi medalia de aur la cea mai mare competiţie preuniversitară de ştiinţă şi inginerie din lume. Invenţia sa: o maşină care ar putea fi condusă de un nevăzător.

Elev în clasa a XII-a, Ionuţ a uimit lumea academică la competiţia desfăşurată în Houston şi Arizona, informează România TV.

Proiectul său poate revoluţiona lumea: o maşină care să folosească un radar minimalist şi camere video, montate pentru a recunoaşte imagini, marcaje, semne de circulaţie şi posibile obstacole.

O astfel de maşină ar putea fi condusă de un nevăzător sau de o persoană cu handicap locomotor.

Ionuţ este pasionat de inteligenţa artificială şi munceşte 14 ore pe zi. El este singurul elev din lume care deţine un premiu Turing, echivalentul Premiului Nobel în domeniul calculatoarelor.

[ link extern ] /
B.T.E. {Boli cu Transmitere Emotionala}

mai grave poate decât cele transmise sexual
sînt bolile de cuplu din plan emoţional
care se transmit şi dor la fel de tare
ca cele, mă scuzaţi, dintre picioare

tristeţea, de pildă, ai văzut? se ia imediat
indiferent de precauţii, chiar din aerul expirat:
e suficient ca el să vină c-o mină trist-acasă
şi simţi deja cum ţi se scurge zâmbetul sub masă

lenea e o altă maladie al naibii de contagioasă:
o sâmbătă fără vreun plan şi umple-ntreaga casă
din living, prin debara, până hăt! în dormitor
particule de lene plutesc în aer leneş şi se lasă pe covor

apatia e şi ea perfidă, nu ştii când te-a cuprins
fiind favorizată, ca şi lenea, de-un televizor aprins
mai e bacteria rutinei pe care o purtăm în noi cu toţii
şi la un moment dat erupe, şmirgheluind orice emoţii

dulcegăria, manifestată prin exces de hi hi hi, sufleţel
mi, mi, mi, pusy, ursuleţ, ciorbiţă… ca orice zăhărel
te amăgeşte cu noi diminutive prinse în al iubirii buchet
până-ntr-o zi, când aflaţi că relaţia suferă de diabet

dar cea mai cumplită, indiferent de anotimp,
e perfida, nedreapta, incurabila lipsă de timp.

[ link extern ] /
Insomnii-Fluturi ( trebuie sa gasesc si volumul 2)

"Fluturi" reprezintă o poveste de viată, cu întâmplări si personaje reale. Este o poveste despre dragoste, despre secrete, despre greseli, despre alegeri, despre pierderi si despre deziluzii. Este o poveste de tip jurnal, în care mi-am exhibat toată fragilitatea sufletească în cea mai sinceră manieră. Povestea cuprinde un rezumat al tuturor jurnalelor mele personale, în care scriu încă din copilărie.
Am publicat această poveste pentru că mi-am făcut o promisiune mie dar si unor oameni dragi. Am publicat-o pentru că este o poveste de viată care merită spusă...


Capitolul 1

Viata nu te întreabă niciodată dacă esti pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îti dă niciun preaviz si niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îti prăbusească întreg universul.
Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.
Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă esti pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.
Nu te întreabă cât de mult iubesti pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni, atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătătii.
Nu te întreabă dacă esti copil sau încă prea tânăr ca să îti pierzi părintii.
Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă esti sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o deceptie.
Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.
Nu te întreabă dacă meriti sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.
Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău si, de multe ori, te răsplăteste cu rău pentru faptele tale bune.
Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.
Nu te întreabă câte ai si câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubeste de tot ce ai agonisit.
Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te coplesi cu nefericire.
Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiesti şi dacă ti-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îti va arăta cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi sfârşitul. Sfârşitul planurilor tale, viselor tale, gândurilor tale, iar într-un final, sfârşitul tău.
Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu tine cont de cine esti si de ce ai făcut bun sau rău. Ea doar îti dă un test de supravietuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. ªi aici apar opţiunile... toate sub formă de lecţii, unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până la a nu te mai recunoaste pe tine.
Toate aceste lovituri îti dau ocazia să îti testezi limitele si să fortezi depăsirea acestora. Îti dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat si cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îti vor da ocazia să vezi cine esti, ce poti si ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însăţi.
Cu toate acestea, oricât de multe experiente vei trăi, nu vei sti niciodată câte poti îndura. Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei sti unde vei ajunge si nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care te pot înrăi sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.


[ link extern ]
Ultima modificare: Vineri, 14 Iunie 2013
Admin, administrator

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)