Ce va place sa gatiti?

Salata de bureti iuti.

Buretii curatati de paie si pamant, se spala in cateva ape reci. Daca sunt mai mari, se curata cu varful cutitului pe dos, de lamele, care dau iuteala.
Buretii se fierb in apa cu sare 30 de minute, de cand da in clocot. Se pun intr-o strecuratoare, la scurs de apa. Se taie felii subtiri de 1-1,5 cm grosime.
Intr-un castron, se amesteca buretii cu usturoi pisat/ feliat, sare grunjoasa, ulei de masline, otet din mere si miere. Se presara patrunjel verde si marar verde.
Se serveste ca salata la fripturi de porc, ceva mai grase, de preferat pregatite la tigaie.
Detalii, numai pentru gurmanzii adevarati si gurmetii pofticiosi pe blogul unde imi exercit acest hoby - placerea de a gati [ link extern ]

Anghinare

Se curata anghinarea de frunze, primele 2-3 straturi le indepartam ( pentru ca sunt foarte dure) .
Taiem varful, aproape chiar pe jumatate , apoi le lasam in apa + otet sau lamaie ( sa-si pastreze culoarea, sa nu oxideze) pana pregatim amestecul .
Separat, dam cateva felii de paine dura pe razatoare ( in functie de cate bucati - anghinare avem), apoi adaugam patrunjel tocat marunt, menta verde tocata marunt, usturoi verde tocat marunt , sare, piper si ulei de masline pana ce amestecul se omogenizeaza .
Acest amestec il introducem in mijlocul anghinarei, apoi asezam anghinarea intr-o craticioara micuta in asa fel incat sa stea "in picioare" ( nu trebuie sa cada) . Adaugam ulei de masline si apa pana aproape se umple vasul . Lasam sa fiarba cam 2 ore la foc mic .

Unu. De finibus in genere. Adica \"despre granite, in general\". In lumea aceasta mare si plina de mister exista tot felul de granite. Pe tema granitelor s-au scris mii de carti, tratate, compendii si studii si au fost analizate (ce cuvant urat!) tot felul de linii pe harta lumii, de la linia Jirecek care desparte zona de influenta a limbii latine de zona de influenta a limbii greaca si linia La Spezia-Rimini care desparte limbile latine care formeaza pluralul cu "s" de cele care-l formeaza cu "i" sau cu "e" pana la linia dintre posesiunile spaniole si cele portugheze trasata de papa Alexandru al VI-lea prin bula "inter caetera" care a dus la tratatul de la Tordesillas din 1494 sau meridianul Grenwich. Nimeni n-a scris insa pana acum despre o granita care are o deosebit de incomensurabila importanta pentru papilele gustative, linia care desparte doua tabere aflate intr-un crancen razboi culinar.

Este vorba despre razboiul dintre leustean si tarhon sau, mai degraba, despre razboiul dintre credinciosii Prearomatului Leusteanie Cel-Bun si cei ai zeului Tarhon . Sunt primul istoric al acestui razboi si primul geograf care a identificat granita pe care se duc luptele.
Doi. De bellum. Priviti harta Romaniei si urmariti curbura Carpatilor. La sud si la est de aceasta linie traiesc adoratorii zeului Leustean iar la nord si la vest fanaticii aparatori ai credintei in zeul Tarhon. Fiecare parte arunca in lupta ciorbe greu incercate si borsuri calite incercand sa-i convinga pe inamici ca zeitatea careia i se inchina ei este cea adevarata, si doar ei sunt pastratorii adevaratei credinte.
Trei. De pacis et tranquillitatis Razboiul acesta care se duce de mult timp parea sa nu aiba sfarsit pana cand prietenul meu Mordechai a infiintat o noua secta - intruchiparea ecumenismului culinar - care se inchina unei zeitati bicefale, adica atat Prearomatului Leusteanie Cel-Bun cat si zeului Tarhon. Secta, la inceput mica si urata de ambele tabere beligerante, a castigat din ce in ce mai multi adepti. Scopul acestei postari este convertirea tuturor la dreapta credinta in sfanta dublime, astfel ca voi posta mai intai o reteta cu tarhon iar apoi, alta data, una cu leustean.

Ciorba de cartofi cu tarhon si smantana

2 cepe mici, o jumatate de lingutita de boia, 4-5 cartofi mari, smantana, doua oua, tarhon marinat in otet, trei linguri de unt (se poate adauga si costita afumata taiata cubulete dar acum, ca-i primavara, merge parca mai bine fara ea).

Caliti ceapa tocata marunt in unt iar cand devine sticloasa puneti si boiaua, fara a lasa boiaua sa se arda (ca-i amara) puneti imediat cartofii si apa cat sa-i acopere bine, dar nu prea multa (ciorba nu trebuie sa fie prea rara). Adaugati sare si lasati sa fiarba la foc mic pana s-au fiert cartofii, adaugati din belsug tarhonul tocat mai marisor si otet din tarhon cat doriti sa fie de acra ciorba apoi bateti ouale cu smantana si dati drumul amestecului acesta in ciorba pe care ati luat-o de pe foc in timp ce amestecati vartos.

Ooooo, marite zeu Tarhon, tie ne inchinam!

[ link extern ]

P.S. Cei care nu mananca unt, smanta si ou din motive legate de sanatate pot inlocui untul cu ulei (de masline sau mai bine, de seminte de dovleac) iar smantana si oul cu faina pe care o vor cali putin in ulei (pana devine usor galbuie, pentru ca gustul de faina cruda e naspa). Cei care tin post din motive religioase pot inlocui intreaga reteta cu un pahar cu apa. :innocent:

Doamne, asta-i o ciorba binecuvantata si deosebit de gustoasa. Asa o facea si bunica mea candva, mi-aduc aminte din copilarie. Atata doara ca ea era munteanca get-beget. Pesemne o invatase pe ea vreo vecina...
Voi trece la treaba!

hanselline a scris:

:D Pun un iaurt, un ou, faina cat cuprinde (la ochi), ca sa iasa compozitia un pic mai groasa ca la clatite (daca vreau, pot sa fac si clatite cu aluatul mai subtirel), un praf de sare; iau cu lingurita din compozitie, pun cu grija in uleiul incins (e buna lingurita cu coada lunga), le-ntorc si pe partea cealalta (ca sa nu se bronzeze prea tare), le pun apoi pe un servetel absorbant pana le prajesc pe toate si cand am terminat, pudrez zahar sau pun dulceata...Sunt bune, bune!

Cineva, v-a citat: [ link extern ]