Problema impreviziunii in noul Cod civil

u.b.i.k. a scris:
"Problema trebuie altfel pusa. X are un venit de 2000 u.m. (unitati monetare) si din cauza incompatibilitatilor functiei pe care o ocupa este singurul sau venit. Face un imprumut la o institutie de credit pentru a cumpara un imobil garantat cu ipoteca cu o rata de 500 u.m./luna. Peste catva timp venitul sau scade la 1200 de u.m. din cauze independente de vointa lui. Rata la institutia de credit si restul cheltuielilor de intretinere ii inghit absolut tot venitul, fara sa-i mai ramana aproape nimic pentru imbracaminte, carti, internet, etc (e intelectual iar cartile si internetul nu sunt un lux ci o necesitate profesionala).
Rata de 500 u.m. /luna a devenit excesiv de oneroasa din cauza a ceea ce la economisti poarta denumirea de "risc de sistem".
Intrebarile mele :
a) Daca la data cand a fost imprumutat nicio banca nu i-ar fi acordat un credit cu o rata de peste 25% din venit, nu e oare firesc sa se mentina acest procent cat timp scaderea venitului nu a fost cauzata de culpa lui X ci de sistem? Ca banca sa nu suferea lierderi perioada de creditare poate fi prelungita si se poate insera o clauza ca daca in viitor X va avea venituri mai mari de 2000 u.m. rata sa fie mentinuta la acelasi procent din venit.
b) De ce ar trebui sa suporte numai X pierderile suferite din cauza riscului de sistem?"




sigur ca problema este bine pusa si ar fi cat se poate de firesc sa se mentina procentul rata/venit si sa se distribuie echitabil eventualele pierderi.

numai ca, numai ca... se pare ca a aparut/e o problema (pai se putea altfel?!)...

prin Legea 71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod civil s-a decis ca textul relativ la impreviziune nu se aplica efectelor contractelor mai vechi de 1 oct 2011 (asa rezulta din art. 102):stunned:...

... cum imprumuturi bancare, practic, nu se mai dau... si vor mai trece ani buni pana se reia creditarea... si alti ani pana cand, sa zicem, apar dezechilibre majore in derularea contractelor incheiate (dupa 1 oct. 2011) care, sa zicem, ar trebui "reechilibrate"...

... cum contractele existente, de natura celor prezentate in "problema", SUNT DEJA CAT SE POATE DE DEZECHILIBRATE si mai au ani multi, multi de derulare (cele ipotecare, inca 20-30 de ani:stunned: de acum incolo)...

... se pare ca valoarea practica a textului din noul cod referitor la impreviziune, cu o posibila aplicabilitate creditelor bancare, tinde spreee... 0 (ZERO)!!!:stunned::stunned::stunned:

alvarolipo a scris:

Este ceva mai simplu: aplicarea clauza rebus sic stantibus a dreptului roman. Nu cred ca am inventat nimic nou.

Este intradevar vorba despre principiul rebus sic stantibus, pe care il gasim in orice curs de drept civil general.
Nu are nici o legatura "filosofie comunista".

In jurisprudenta occidentala (nu doar in cea anglo-saxona ci si in cea franceza) vom gasi destule cazuri in care se aplica acest principiu.

In fond este vorba de "consimtamantul partilor" care este dat la inchierea unui contract / conventie, cu luarea in considerare de catre acestea a anumitor conditii in care isi vor onora obligatiile. Daca aceste conditii se schimba (bineinteles independent de vointa partilor si peste anumite limite), se poate spune ca acel consimtamant nu mai este valabil, deci, instanta ar putea sa se pronunte asupra valabilitatii consimtamantului deci a actului respectiv (asemanator cazului erorii - viciu de consimtamant).

Probabil ca analogia cu eroarea - viciu de consimtamant este putin exagerata, dar dupa cum stim, au fost si in jurisprudenta noastra cazuri in care instantele au judecat pe baza acestui principiu, pana la aparitia acelei decizii a ICCJ si care a statuat in sens contrar.

Dupa parerea mea este bine ca legiuitorul a creat un cadru legal pentru aplicarea acestui principiu si a clarificat o problema confuza si controversata.

Pe de alta parte, distinctia intre caz fortuit, forta majora si rebus sic stantibus e clara si nu cred ca e locul aici sa definim aceste notiuni.

ce inseamna "termen rezonabil si cu buna credinta". la ce interval de timp si mai ales cum se masoara buna credinta...."onorata instanta eu am incercat, am vrut, dar am fost impiedicat sa-mi indeplinesc obligatiile contractuale de criza (motivatie universala si la moda in acest moment, chiar daca PE ALOCURI viabila, ) frica atentatelor , de dragostea pentru umanitate, vine sfarsitul lumii, etc.poate o sa vi se para exagerat, stiu, acesti termeni trebuie sau ar fi trebuit fi definiti intr-o manierea juridica si nu generica. in dreptul italian de ex. consimtamantul partilor este tratat nu ca o simpla formalitate, mai ales ca, normal acest consimtamant este baza contractului. un ex care-mi vine acum ar fi comisionul datorat unei agentii imobiliare pentru intermediere vanzare cumparare sau inchiriere. e un contract, imprevizibilitatea ar fi ca acel ap s-ar vinde/inchiria la un pret inferior celui stabilit initial. ei bine, comisionul agentiei este perceput oricum, nu exista clauza legala si nici ca si consimtamant al partilor ca plata sa fie inferioara sau inexistenta. si ex ar putea continua... si da sunt de acord cu teoria impreviziunii a lui Toma d'Aquino, dar aceea era o notiune filozofica noua pentru acele timpuri, o dezbatere filozofica, acum asa cum se vede, noul cod va suscita la randul lui multa dezbatere filozofica si ZERO aplicabilitate pentru client. Cred ca imprevizibila va fi si solutia data de judecator, in sensul "nestiute sunt caile Domnului".....

eclair a scris:

ZERO aplicabilitate pentru client.

"zero" aplicabilitate pentru ca textul relativ la impreviziune nu se aplica efectelor contractelor mai vechi de 1 oct 2011.

textu' e necesar, exista... dar n-are/nu va avea cui sa se aplice (nr. "clienti"= zero).

pare ca e numai o "bifa", "un simplu exercitiu de stil", din pacate.

u.b.i.k. a scris:

albertokurtyan a scris:

Avem forță majoră, avem caz fortuit... să lăsăm teoria impreviziunii în sertarul prăfuit al filozofiilor socialiste defuncte.

Problema trebuie altfel pusa. X are un venit de 2000 u.m. (unitati monetare) si din cauza incompatibilitatilor functiei pe care o ocupa este singurul sau venit. Face un imprumut la o institutie de credit pentru a cumpara un imobil garantat cu ipoteca cu o rata de 500 u.m./luna. Peste catva timp venitul sau scade la 1200 de u.m. din cauze independente de vointa lui. Rata la institutia de credit si restul cheltuielilor de intretinere ii inghit absolut tot venitul, fara sa-i mai ramana aproape nimic pentru imbracaminte, carti, internet, etc (e intelectual iar cartile si internetul nu sunt un lux ci o necesitate profesionala).
Rata de 500 u.m. /luna a devenit excesiv de oneroasa din cauza a ceea ce la economisti poarta denumirea de "risc de sistem".
Intrebarile mele :
a) Daca la data cand a fost imprumutat nicio banca nu i-ar fi acordat un credit cu o rata de peste 25% din venit, nu e oare firesc sa se mentina acest procent cat timp scaderea venitului nu a fost cauzata de culpa lui X ci de sistem? Ca banca sa nu suferea lierderi perioada de creditare poate fi prelungita si se poate insera o clauza ca daca in viitor X va avea venituri mai mari de 2000 u.m. rata sa fie mentinuta la acelasi procent din venit.
b) De ce ar trebui sa suporte numai X pierderile suferite din cauza riscului de sistem?

:rofl::rofl:

:bow:

impreviziunea vizeaza mereu pretatia/contrapretsatia si nu posibilitatea/incapacitatea de ...plata:rofl: