ORDIN DE RESTRICTIE

d-nax a scris:

din cate am auzit de la o fosta colega careia i s-a intamplat ca fostul sot sa o agreseze in spatii publice, a facut plangere la politie si a primit un ordin de restrictie.nu cunosc detalii amanuntite.

aflati dvs detaliile si mai vorbim dupa aceea... pana atunci se considera un zvon nefondat

in rest partea cu sunatul la 112.....e singurul adevar momentan

r.gabi a scris:

Nu exista in legea romana nicio astfel de prevedere , cum de altfel arata si distinsa d-na avocat Mihai .
Pentru a nu exista discutii cu privire la continutul prevederii invocate de dl.avocat C.Lascoschi , redau mai jos un fragment dintr-un comentariu al judecatorului C.Danilet,

4.3. Cu privire la durata msurii preventive a obligrii de a nu prsi localitatea de domiciliu, n spe msura a fost luat pentru 5 zile conform art. 145 Cod procedur penal, text care nu prevede n mod expres vreo durat a msurii obligrii de a nu prsi localitatea.
n literatura de specialitate s-a afirmat c, odat dispus de ctre instan, msura limitativ de drepturi a obligrii de a nu prsi localitatea dureaz pn la sfritul judecii. S-a argumentat c, ntruct legea (art. 145 alin. 2 C.pr.pen.) nu precizeaz durata obligrii de a nu prsi localitatea dect pentru faza de urmrire penal, se deduce c, n faza de judecat, aceast msur poate fi luat pn la soluionarea cauzei, fiind deci nelimitat n timp.
Exist ns i opinia potrivit creia instana nu este obligat s determine cu anticipaie durata msurii, putnd fixa prin ncheiere i o limitare n timp. n acest sens, s-a afirmat c, durata msurii nefiind limitat, instana poate fixa un termen, pe care dac e cazul l poate chiar prelungi sau scurta.
Dei o mprtim pe cea de-a doua, constatm c nici una din cele dou opinii exprimate nu este puternic argumentat. ncercnd noi o astfel de fundamentare, am identificat trei argumente n favoarea celei susinute de noi:
a) Primul ar fi acela c tcerea legii - care prevede doar maximul duratei cnd msura este dispus de procuror - nu poate fi interpretat de practician astfel nct s creeze o situaie mai grea pentru inculpatul trimis n judecat n raport cu cel aflat n faza de urmrire penal. Astfel, din dispoziiile art. 145 alin. 1 C.pr.pen. rezult c procurorul, respectiv instana poate lua aceast msur. Nefiind obligat n acest sens, nseamn c organul judiciar este cel care va aprecia n funcie de mprejurrile de fapt i de drept, n fiecare caz n parte. Tocmai aceast putere de apreciere a oportunitii lurii msurii preventive la un moment dat l ndrituiete ca, n cazul n care opteaz totui pentru luarea ei, s dispun asupra ntinderii n timp a restrngerii libertii inculpatului: pe o durat care s nu depeasc 30 zile - n cazul n care msura este luat de ctre procuror (art. 145 alin.2 C.pr.pen.); respectiv pe toat durata judecii sau pe durata unui termen fix - n cazul n care msura este luat de ctre instana sesizat cu soluionarea fondului, cum este situaia n spea analizat.
b) Un al doilea argument rezult din interpretarea gramatical a dispoziiilor art. 140 alin. 1 C.pr.pen. Astfel, potrivit acestora, msurile preventive nceteaz de drept la expirarea termenelor prevzute de lege sau (s.n.-C.V.D.) stabilite de organele judiciare (lit.a), respectiv n caz de scoatere de sub urmrire, de ncetare a urmririi penale sau de ncetare a procesului penal ori de achitare (lit. b). Modul n care legiuitorul a utilizat conjuncia cu funcie disjunctiv ”sau”, ne face s nelegem c cele dou posibiliti se exclud reciproc, n sensul c: fie durata este prevzut de lege, fie durata este stabilit de organul judiciar. Cum legea nu prevede obligaia instanei de a dispune luarea msurii obligrii de a nu prsi localitatea pe o anumit durat, eventual indicnd o limitare a maximului ei, nseamn c e obligatoriu ca nsi instana de judecat s prevad un atare termen, n ncheiere. Acesta va fi unul determinat prin indicaii cronometrice (de exemplu, timp de 15 zile sau timp de dou luni) ori prin anumite formule (de exemplu, pn la sfritul judecii n prim instan sau pn la soluionarea definitiv a cauzei).

In rest , cred ca este vorba despre simple opinii ma mult sau mai putin justificate.
Poate dl.avocat ne justifica pe textul de lege opinia sa

V-am indicat textul de lege.
Este adevarat ca nu se numeste ordin de restrictie dar are aceeasi valoare juridica.
In SUA exista verdictul iar in Romania hotarare judecatoreasca dar efectele sunt aceleasi...

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Exista posibilitatea de a se ajunge la o asemenea masura preventiva daca depuneti plangere penala si exista probe sau indicii temeinice ca persoana este cea care v-a atacat.
In penal se poate fara probleme.

Adevarat, dar pentru acest lucru trebuie inceputa urmarirea penala. In plus, trebuie sa existe motive temeinice ca instanta sa dispuna o astfel de masura preventiva.

In dreptul anglo-saxon, este mult mai usor de obtinut un astfel de ordin, intrucat nu este o procedura atat de greoaie ca la noi.

r.gabi a scris:

Nu exista in legea romana nicio astfel de prevedere , cum de altfel arata si distinsa d-na avocat Mihai .
Pentru a nu exista discutii cu privire la continutul prevederii invocate de dl.avocat C.Lascoschi , redau mai jos un fragment dintr-un comentariu al judecatorului C.Danilet,
[...]
In rest , cred ca este vorba despre simple opinii ma mult sau mai putin justificate.
Poate dl.avocat ne justifica pe textul de lege opinia sa

Din pacate pentru dv., exista asemenea prevedere in normele juridice romane, si nu ar strica daca, distinsi colegi, ar mai pune mana si pe Codul Penal, macar din pura curiozitate inainte de a comenta spusele argumentate in drept ale altui coleg.

Redau mai jos un citat din Codul de procedura penala.

Obligarea de a nu parasi localitatea ART. 145*)
[...]

(1^2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite;
c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;
f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

V-am indicat textul de lege.
Este adevarat ca nu se numeste ordin de restrictie dar are aceeasi valoare juridica.
In SUA exista verdictul iar in Romania hotarare judecatoreasca dar efectele sunt aceleasi...

Diferenta intre cele doua ar mai fi ca, in dreptul nostru, acesta masura se aplica in cursul urmaririi penale si nu poate depasi 30 de zile, ea putand fi prelungita pana la 1 an, si ca exceptie pana la 2 ani, daca vizeaza infractiuni ca detentiunea pe viata, sau pedepse de 10 ani sau mai mari.

Iar in dreptul anglo-saxon este permanenta, sau, atata timp cat doreste partea vatamata.

Si art. 145c este ordinul de restrictie la care s-a referit autorul topicului? :D
Sau vizeaza o masura care se aplica numai in anumite conditii?