Santaj, mita sau despagubire - intrunirea elementelor constitutive ale unei infractiuni

Imi, pare rau dar, eu tot SANTAJ vad in continuare!

Este adevarat ca dreptul la despagubire, se poate stabili si de comun acord, fara interventia justitiei.

Dar, utilizatorul spune ca: "seful de magazin scoate din buzunar" banii ...

Despagubirea din punct de vedere juridic trebuie sa fie proportionala cu paguba produsa.

Din punct de vedere contabil, suma de bani data ca despagubire trebuie sa se regaseasca in actele contabile.

Nu cred ca este cazul de fata!

Despagubirea pentru "3 plulpe de pui gatite" chiar face 200 de euro??????????

:stunned:

Unde este proportionalitatea ????

Este clar ca a fost un santaj: seful de magazin, de frica controalelor, a scos suma de bani solicitata fara sa comenteze! Cred ca in conditiile astea si 500 de euro daca i s-ar fi cerut ar fi dat!

Totusi vorbim de "3 pulpe gatite" .... probabil sunt de pui... mai mult de 1 kg nu pot avea... deci: cumparatorul a platit pe ele un pret, iar ulterior au fost restituite magagazinului (sau poate nici nu au fost restituite!!!!) contra unei sume de 200 euro (aprox.800 lei!!!) drept "despagubire" ... in schimbul tacerii consumatorului ... e aberant!!!

Este clar ca este santaj!


Protectia consumatorului este obligatoriu sa fie anuntata, chiar daca se incaseaza despagubirea.

In acest caz, este evident ca, consumatorul a luat banii in schimbul tacerii sale. Magazinul a contiunuat, probabil, sa vanda in continuare marfa mai mult sau mai putin alterata, pana se prinde alt fraier!!!!

Amenintarea cu presa nu este neaparat o amenintare cu un rau, ci exercitarea unui drept precum dreptul de a sesiza instanta sau OPC dar in Romania orice se poate...
De aceea nu vreau sa comentez chiar daca nu este santaj ci este vorba de exercitarea unui drept.

Curtea de Apel Brașov a hotărât că ameninţarea cu formularea unei plângeri penale şi toate consecinţele care decurg din această ameninţare, nu constituie o ameninţare în sensul art. 193 Cod penal.

În speță, Curtea a reținut că doctrina şi practica judiciară sunt constante în a statua că răul cu care se ameninţă trebuie să fie injust. De aceea, nu constituie infracţiune ameninţarea cu formularea unei plângeri penale, aceasta nereprezentând altceva decât realizarea unui drept împotriva celui ameninţat, prin folosirea unei căi legale, chiar dacă aceasta l-ar expune pe cel ameninţat la anumite consecinţe păgubitoare – o posibilă condamnare, chiar şi cu executare în regim de detenţie.

[ link extern ]

Cand amenintarea se refera la o actiune in justitie sau cu formularea unei plangeri penale este clar ca nu se intrunesc conditiile pentru infractiunea de amenintare deoarece raul cu care se ameninta este just.

Dezbaterea ar trebui sa se refere la situatia in care se ameninta cu expunerea in presa,care,dupa parerea mea constituie un rau injust deoarece prejudiciul de imagine pe care l-ar suferi supermarketul ar fi mult mai mare decat prejudiciul cauzat consumatorului iar clientela ar scadea in mod considerabil cel putin o anumita perioada.

Just ar fi sa nu vanda produse expirate.
Daca prin fapta lor isi diminueaza clientela e problema lor, culpa lor.

Inteleg ca dvs. ganditi cumva ca in santajul cu amantul...
Diferenta este aceea ca persoana santajista nu poate actiona in justitie si nu este afectata in drepturile sale pe cand in speta aceasta cu presa exista o incalcare de drepturi.
Pe de alta parte, dreptul de a sesiza presa exista intocmai precum dreptul la actiunea in justitie si are drept la judecata.
De aceea zic ca nu este clar deloc...
Si argumente mai exista dar trebuie gandit pe caz in concret...