Santaj, mita sau despagubire - intrunirea elementelor constitutive ale unei infractiuni

Asa cum am mai spus,in anumite imprejurari chiar si amenintarea cu o plangere penala poate intruni conditiile necesare pentru ca fapta sa fie infractiune.Imprejurarile ce duc la o asemenea concluzie tin de intelectualitatea si profilul psihologic al victimei,de exemplu unui minor i se poate crea o stare de temere puternica si in cazul unei amenintari de genul "te dau la politie!"Daca nu ma credeti pe cuvant, cititi aici [ link extern ] /

Desi in practica judiciara si in doctrina se precizeaza ca in general "amenintarea" cu plangerea penala nu este tocmai o infractiune in sensul faptei prevazute de art 193 cp,nu este cazul sa extrapolam aceasta situatie si atunci cand amenintarea se refera la expunerea in presa.Daca aveti argumente(doctrina,jurisprudenta) care sa va sustina opinia, va rog, sa le expuneti.

Ceea ce ati aratat in link nu contrazice cu nimic ceea ce am sustinut.

In speta din link este vorba de un folos injust si este santaj pentru ca a fost constrans sa dea banii sub amenintarea ca va fi dus la politie insa respectivii nu erau parti vatamate.
In plus, aveau si obligatia legala de a sesiza politie.

Respectivii inculpati l-au santajat cu adevarat in sensul legii penale deoarece au beneficiat in mod injust de foloase.

Deosebirea fata de discutia din acest topic este aceea ca amenintarea cu presa era facuta de partea vatamata si nu de un tert ( ca in speta din linkul indicat de dvs.), o persoana care ar fi aflat sa zicem din intamplare, ar fi filmat momentul si ar fi santajat patronul.
Adica nu persoana vatamata si-ar fi cerut dreptul, ci o persoana care nu avea niciun drept sa ceara ceva si ar fi existat santaj in sensul legii penale tocmai pentru ca neavand dreptul folosul urmarit era injust.
Ati inteles acum diferenta?

inseamna ca daca suntem parti vatamate putem sa ne facem singuri dreptate (unii chiar varianta lui gigi becali - o scurta lipsire de libertate?), putem sa cerem diferite sume de bani si sa le primim - de unde stim ca sunt juste aceste sume de bani sau aprecierea cuantumului lor?????????
din aceasta perspectiva sustin ca sentinta data de curtea de apel brasov intr-o speta anterior postata este data cu interpretarea gresita a legii - darea in vileag inseamna ca mai o sa mai afle si inca cineva si nu neaparat un judecator sau presa....iar folosul injust nu e intotdeauna pus pe tapet....va dau un exemplu mai nuantat in care va rog sa va puneti in situatia angajatului....
seful ierarhic cheama angajatul la o intalnire "informala" si ii spune ca a descoprit anumite nereguli ( care in mod normal ar atrage sa zicem o sanctiune disciplinara, dar in niciun caz pe cea mai drastica - concedierea) in activitatea angajatului....daca isi da demisia (= adica angajatului nu-i vine lui ideea demisiei) atunci nu-i va face plangere penala si nici cercetare disciplinara ( ca vorba aia - cine te mai angajeaza dupa aceea pe tine...infractorul....) ; angajatul, din cateva fraze "scapate" de sef isi da seama "de ce" : nu m-ai sustinut, mi-am auzit vorbe etc. ....(= folosul injust - oare cum il va proba in instanta saracul angajat ????) chiar daca faptul supus dezvaluirii este un fapt adevarat ( care ne face sa ne aflam in prezenta agravantei) - ce spuneti - are dreptul seful ierarhic sa-si faca singur dreptate, sa hotarasca el care e "sanctiunea" etc etc chiar nu considerati ca ne aflam aici in prezenta santajului???

ar fi interesanta o speta in care faptul este real = deci nu-mi pot imagina atunci cum \"desconspirarea\" lui ar putea fi INJUSTA (= caci vorbim despre adevar, care nu poate fi decat just = iti da dreptul la ceva = o despagubire pentru ca ai mancat pulpa stricata, dar nu dreptul la a aprecia tu cat e acea despagubire !!!! sau mai mult, sa o obtii amenintand !!!!), caci se pare ca jurisprudenta \"omoara\" agravanta.....care chiar este de natura a provoca oricui o temere REALA....(indiferent de intelect etc.)

Întotdeauna cel mai simplu este să ne întoarcem la textul de lege:

ART. 194 ªantajul
(1) "Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, (intentia directa) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

ART. 193 Ameninţarea
(1) "Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.


Deci pentru șantaj, trebuie să avem îndeplinite condițiile de la violență (adică cel puțin fapta prev de art. 180 CP - loviri și alte violențe), sau de la amenințare (adică fapta prev de art. 193 CP)

Din datele speței nu rezultă să avem nici violență și nici amenințare, deci nu prea se poate vorbi de șantaj.

eu as spune ca in speta avem amenintare ( =fapta pagubitoare > sesizarea opc, chiar daca, repet, se refera la un fapt real!!!- situatie in care ne aflam in prezenta agravantei!!!) si deci avem santaj, de despagubire am fi putut vorbi in cazul in care va dadea si un document fiscal in care sa va scrie ca ati beneficiat de despagubire (asta pt ca sa nu ii vina cuiva ideea de a santaja din nou) cat despre mita a cam fost constrans sa o dea si cam lipseste calitatea de functionar (de obicei functionarul/patronul cere si nu da mita....)

E foarte interesant de unde a scos banii respectivul sef, din buzunarul lui ?

Consumatorul avea dreptul la aparare in fata unei agresiuni asupra increderii lui.

Incidentul s-a terminat cu bine in favoarea tuturor consumatorilor, din cate se mai poate intelege. Corect?