Subiect: Liberul acces la dosarul cauzei - cum justifici interesul legitim?

In practica, am intalnit situatii in care institutii care nu erau parte in dosar, au obtinut certificat de grefa si acces la dosar, justificand interesul legitim cu dovada ca in alt dosar, una dintre partile din dosarul la care s-a cerut acces, a facut cerere de interventie in sprijinul acesteia. (in civil)
Nu aceelasi lucru il pot afirma si in privinta persoanei fizice care a solicitat accesul la dosarul in care nu era parte. Fireste ca puteti adresa o cerere judecatorului in cauza, solicitand accesul la dosar, urmand a primi aprobarea ori refuzul motivat. Probabil ca motivarea va suna astfel: "intrucat prin studierea si analizarea dosarului pot si obtinute informatii prin a caror divulgare se incalca dreptul la respectarea vietii private, ori se pericliteaza rezultatul cercetarii judecatoresti (cu precadere in penal), se respinge cererea".
Mai exista si varianta in care dvs. ca avocat depuneti o cerere in nume propriu, sustinand ca efectuati studii ori statistici, si acesta este motivul pentru care doriti accesul la cele 10 dosare (doar la unul singur nu sta "in picioare" aceasta motivare).

După modesta mea opinie, Hotarîrea 277/2006 a CSM are în vedere dosarele penale, chiar dacă textul hotărîrii nu o spune explicit. CSM a dorit ca, prin această hotărîre, să reglementeze accesul presei la informaţiile din aceste dosare. Că a făcut un melanj din care nimeni nu mai înţelege nimic, asta e o altă chestiune, care ţine de ceea ce sublinia u.b.i.k. mai sus: plăcerea aproape sado-masochistă a legiuitorului român de a fabrica perle legislative.

Dacă veţi citi cu atenţie preambulul hotărîrii, veţi putea observa că prin ea, prin hotărîre adică, se aprobă Ghidul de bune practici pentru cooperarea între instanţe, parchetele de pe lîngă acestea şi mass media.

Prin urmare, interesul legitim despre care face vorbire textul actului, trebuie raportat la apartenenţa solicitantului fie la profesia de ziarist (în sens restrîns) fie la ceea ce numit, în sens larg, mass media.

Nu trebuie să uităm că instanţele, ca de altfel orice altă entitate, sunt ţinute de obligaţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

Chiar dacă extindem noţiunea de solicitant, nu cred că putem renunţa la cerinţa existenţei interesului legitim. Că îl vom subscrie sau nu definiţiei date de art.33 NCPC, rămîne de discutat. Oricum, privită ca excepţie, lipsa de interes nu poate fi cercetată fără cercetarea fondului. Prin urmare, rolul de a soluţiona o cerere a unui terţ privind accesul la un dosar în care nu este parte revine nu registratorului, nici grefierului arhivar, ci preşedintelui instanţei.

Soluţia problemei este dată tot de o hotărîre a CSM, aceea privind publicarea pe jurindex a hotărîrilor judecătoreşti, după secretizarea datelor cu caracter personal pe care le conţin.

Numai că, deoarece e mult pînă departe, soluţia se amînă. Pînă la calendele greceşti, pînă la paştele cailor, cine ştie?....

Ce inseamna "dosarele si registrele privitoare la activitatea de judecata"? Inseamna dosarele cauzelor sau doar cele referitoare la activitatea instantei, la repartizarea dosarelor, la registre de termene, de inregistrare a dosarelor etc.? Statistici sau dosarele cauzelor?

Nu cred ca e legal, conform 677/2001 sa caut eu sa vad de ce a divortat vecinul meu ca apoi sa-l parasc nevestei actuale. Nu cred ca sunt informatii la care oricine ar trebui sa aiba acces. Una e un registru public, alta sunt dosarele de judecata.
Registrele trebuie sa fie publice in masura in care aceasta publicitate are efecte de opozabilitate. In rest, de ce sa fie viata mea privata publica? De ce se mai cheama ea viata privata daca partial ea poate deveni publica prin studierea dosarelor de instanta pe care le am de catre orice binevoitor, hartuitor, obsedat?

Inteleg sa fie obtinute informatii DACA exista un interes conform Constitutiei, fara a se incalca dreptul la viata privata.

Cat priveste interesul legitim, cred ca el este aratat intai in Constitutia din 2003 cand a aparut, ca apoi sa fie dezvoltat in legea 554.
Inainte de legea asta, aveam legea 29/1990 care nu zicea de interes legitim, ci de un interes protejat de lege cred. Stiu ca am facut la Drept administrativ un referat pe asta, insa nu aveam legea contenciosului actuala. In esenta, un interes legitim e un interes protejat de lege, fie el public sau privat. Zic eu, in sinteza, caci discutiile si nuantele sunt multe.

Care e interesul sau logica pentru ca Adalbert sa citeasca modalitatea in care ma cert eu cu sotul? Cui foloseste? Sau ca eu am vreo 3 prunci lasati aiurea? Lasati interesul legitim, care ar fi normalul dintr-o astfel de legislatie care ar permite accesul la date personale oricui?

Unu. Notiunea de interes este legata, in justitie, de folosul/castigul pe care urmaresc sa-l obtin. Daca nu urmaresc nici un castig nu pot sesiza instanta de judecata deoarece aceasta nu poate fi investita legal cu o chestiune pur teoretica, fara nici un efect in lumea materiala cat timp judecatorul trebuie sa oblige paratul sa faca una sau mai multe din trei: sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva. Mutatis mutandis, interesul legitim in legea contenciosului administrativ are un intelesul de mai sus pentru ca in contencios administrativ discutam despre "realizarea unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat" in contextul unui conflict cu o autoritate publica iar judecatorului ii vom cere ca autoritatea sa fie obligata sa faca, sa nu faca, ori sa dea ceva.
Doi. Cand este vorba sa citesc un dosar pot fi doar curios sau sa-mi fi venit o idee in timpul sedintei de judecata si sa vreau sa o verific, s.a.m.d. Nu trebuie sa urmaresc realizarea unui drept subiectiv viitor, prefigurat, (adica obligarea unui viitor parat sa faca, sa nu faca, ori sa dea ceva ), pot doar ma comport omeneste si sa fiu curios. In acest context, notiunea de interes legitim nu poate fi interpretata restrictiv in sensul aratat deja mai la deal, fara a ajunge la aberatii (ca in exemplul tau, Alberto, cu grefierul arhivar care judeca si hotaraste daca am ori nu am interes legitim). :slap:
Trei. Interesul legitim in cercetarea unui dosar ar trebui sa fie, asadar, doar justificarea unei preocupari de a obtine un anumit rezultat, oricare ar fi el, cu ajutorul informatiilor din dosar (un exemplu, o carte, un articol, etc). Cu alte cuvinte, citirea dosarului sa nu fie facuta doar pentru a pierde vremea si a ocupa locul in arhiva.
Patru. Trebuie sa ne amintim de fiecare data de "Declaratia drepturilor omului si cetateanului" care sta si la temeiul constitutiei noastre si de faptul ca legiuitorul are voie (adica are mandat) sa interzica doar actiunile/inactiunile daunatoare pentru societate iar interdictia sa fie pe masura pericolului.
...
Practica e insa cu totul alta in Romania iar la arhiva, indiferent unde mergi, nici macar nu te intreaba de interes legitim ci esti intrebat daca esti parte in dosar, iar daca ai roba la tine, "aveti imputernicire?". In ciuda aparentelor, sunt convins ca nu este vreo conspiratie pentru ocultarea actului de justitie, ci doar indiferenta fata de justitiabili si multa, muulta, muuuuulta obisnuinta. Atata obisnuinta incat nici macar nu ne mai intrebam "De ce dracu' e asa?" inainte de a scrie:

daca nu sunteti parte in dosar, nu aveti acces la documentele din acesta

:stunned:

Care e interesul sau logica pentru ca Adalbert sa citeasca modalitatea in care ma cert eu cu sotul? Cui foloseste? Sau ca eu am vreo 3 prunci lasati aiurea? Lasati interesul legitim, care ar fi normalul dintr-o astfel de legislatie care ar permite accesul la date personale oricui?

E sedinta publica. Adica am voie sa ascult cum un avocat arata ca sotul e betiv iar celalat ca sotia e darnica cu vecinul dar n-am voie sa inteleg de ce spune unul una iar celalalt alta?

Ce scriam eu mai sus de obisnuinta? :O

Out of the box!

Trebuie sa ne punem cateva intrebari.

1. Cum realizam opozitia "erga omnes" daca justitia nu este destinata publicului?
2. Ce inseamna transparenta justitiei, accesul publicului la justitie?
3. Care sunt informatiile clasificate, dosarele judecate in sedinta secreta, etc.?
4. Care sunt datele personale protejate? Numele si prenumele sunt date personale?
5. Exista un exceptionalism constitutional al accesului "jurnalistului"?
6. Avand in vedere ca hotararile judecatoresti sunt "legi" care trebuie respectate, cum le putem respecta daca nu le cunoastem?

Practica nordamericana, nordic europeana:
Orice dosar este public, poate fi copiat/consultat public.
Exceptii: date personale sunt sterse (in niciun caz numele si prenumele), minori, secrete comerciale, siguranta nationala, dosare secrete.
Dosarele , parti din dosar sunt sigilate de judecator la cererea partii interesate. Niciodata nu se sigileaza intregul dosar.
Sunt putine exceptii si de bun simt.

Sentintele judecatoresti, cartea funciara, publice in totalitate, pe net.
Nu se secretizeaza/anonimizeaza niciodata numele si prenumele decat in mod absolut exceptional (martori protejati, etc.) Exceptiile sunt clare si doar cu decizia judecatorului.

Alberto Kurtyan

Daca nu vrei sa iti speli rufele in public, nu apelezi la justitie.
In anumite comunitati religioase/etnice, conflictele transate in justitie direct, fara medierea comunitatii sunt considerate o rusine.

Justitia, pentru a fi efectiva, trebuie sa fie publica. Hotaririle publicate trebuie obligatoriu sa contina numele si prenumele persoanelor din sentinte, altfel sunt inutile.

S-a luat exemplul anonimizarii din sentintele CEDO dar toata lumea uita ca CEDO nu decide in cauze private, nu are parati persoane private, ci STATE ale Uniunii Europene sau aderenti la CEDO, deci numele si prenumele persoanelor fizice sunt secundare.

In schimb in dreptul intern, nicio hotarare judecatoreasca nu poate avea opozabilitate erga omnes daca nu este accesibila publicului.

CEDO a hotarat ca o "lege" inaccesibila nu poate fi considerata ca fiind in vigoare si deci prin extensie, nici hotararile judecatoresti nu pot avea nicio opozabilitate daca nu sunt publicate.

Sa nu uitam ca, desi pronuntarea este teoretic publica, majoritatea judecatorilor nu pronunta nimic public, considerandu-se ca mentionarea dispozitivului in condica de la grefier este suficienta ca suplineasca cerinta pronuntarii publice.

Dar ce ne facem cu motivarea sentintei, cu considerentele acesteia care, si ele, se considera a intra in puterea lucrului judecat?

Daca nu sunt publicate, cum intra ele in puterea lucrului judecat si opozabilitate erga omnes?

Eu zic ca nu intra, fara publicitate. Si intram astfel intr-un teren periculos, al sentintelor judecatoresti cvasi-secrete, care nu au nicio valoare.
Jurisprudenta nu are nicio valoare, practica este ca un nor care isi modifica forma incontinuu, are o existenta scurta si dispare rapid.

In Canada, principiul transparentei justitiei este superior dreptului la intimitate. Statul nu va proteja niciodata intimitatea infractorilor sau intimitatea petentilor care se bucura de concursul fortei de coercitie a statului in contra altor cetateni.

Statul si autoritatile sunt foarte puternice iar secretizarea legilor sau a hot. jud. prin nepublicarea sau restrangere acces nu reprezinta o garantie democratica unionala.

Alberto Kurtyan