Subiect: Liberul acces la dosarul cauzei - cum justifici interesul legitim?

Alberto, la întrebările 1 şi 6 m-aş încumeta să răspund, dar trebuie să-mi clarific întîi chestiunea opozabilităţii erga omnes a hotărîrilor judecătoreşti. Poate că nu am citit eu destul, poate că nu am citit unde trebuie sau poate că nu am citit în cheia care s-ar fi impus, astfel încît trebuie să-mi recunosc totala ignoranţă în materie: care este textul de lege care face ca din hotărîrea judecătorească să se nască obligaţii pentru toată suflarea?

În ceea ce priveşte datele cu caracter personal, ele sunt cele definite de legea nr.677/2001, art.3:

a) date cu caracter personal - orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila; o persoana identificabila este acea persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau la mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

Ceea ce mai rămîne de discutat este doar modalitatea în care legiuitorul a ţinut să le definească. A făcut-o la modul general. Putea s-o facă mai explicit? Poate da, poate nu. Nu sunt expert în tehnica legislativă, dar presupun că o asemenea definiţie trebuie să aibă un anume grad de generalitate.


PS Puterea lucrului judecat şi opozabilitatea erga omnes a unei hotărîri judecătoreşti nepublicate... aici mai trebuie să reflectezi, luînd în considerare ceea ce spuneam mai sus. Pentru a intra în puterea lucrului judecat, o sentinţă nu trebuie publicată. Dar, chiar îndeplinind o astfel de cerinţă, o sentinţă publicată nu este opozabilă erga omnes. Sau, mai corect, nu orice sentinţă publicată. Dar, nu discutăm aici despre excepţii.

Să afirmi că o sentinţă nepublicată nu are nicio valoare mi se pare cel puţin forţat. Cu blîndeţe vorbind.

Faptul ca accesul la hotararile judecatoresti este interzis cetatenilor, conform CEDO are efecte neasteptate.

Avand in vedere:
1. Orice hotarare judecatoreasca este opozabila erga omnes, nu doar fata de parti.
Toti cetatenii au obligatia sa respecte hot jud. in calitatea lor de acte ale autoritatii publice nu doar partile.
2. Hot jud au putere de LEGE si devin LEGE.
3. Principiul transparentei si al publicitatii justitiei ca premiza sine qua non a respectarii legii (nu poti respecta o lege nepublicata)
4. Principiul accesibilitatii legii si hotararilor(nu poti respecta o hot jud. la care accesul este interzis)

Rezulta ca o hotarare judecata NEPUBLICATA este considerata secreta (sau al carei acces este restrans) si isi pierde orice efect erga omnes, inclusiv puterea de lucru judecat.
Sanctiunea pentru justitia secreta este inaplicabilitatea ei.

util de citit decizia CCR nr.972 din 21 noiembrie 2012
Hotărârea judecătorească fiind înzestrată cu autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a tranşat deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească produce efecte din momentul pronunţării, iar, după rămânerea irevocabilă, ea se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu, reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei.

[ link extern ]

Silvestru Cotlet vs Romania si Petra vs Romania
cerinta de accesibilitate a legii

Opozabilitatea fata de terti
[ link extern ]

La fel cum legile nepublicate in MOF nu intra in vigoare, la fel, nici hot.jud. secrete (prin restrangerea accesului la text in arhiva) nu isi produc efectele.

Hotararile judecatoresti sunt acte ale autoritatii publice si sunt, deci, publice. (nu vorbim de exceptii, care sunt putine)

Justitia, fara transparenta, nu e justitie.

Poate ca nu explic prea clar, dar legile si hot. judecatoresti (tot legi, in esenta), pentru a intra in vigoare, trebuie publicate sau in cazul hotararilor, trebuie asigurat accesul neingradit.

Orice restrictie generala echivaleaza cu secretizare si deci inaplicabilitate.

Justitia secreta este ilegala.

Alberto Kurtyan

Alberto, revin: porneşti de la o premisă greşită. Hotărîrile judecătoreşti nu sunt opozabile erga omnes, ci doar părţilor din proces.

Dacă X şi Y ocupă terenul lui Z, iar Z îl cheamă în judecată doar pe X, sentinţa îi va fi opozabilă doar acestuia din urmă, Y neavînd nicio obligaţie care să rezulte din acea sentinţă. El se va considera în continuare proprietar pînă cînd Z va obţine o altă hotărîre, de data aceasta împotriva lui, adică a pîrîtului Y.

Efectele hotărîrii se produc din momentul comunicării lor către părţile din proces, nu din momentul publicării lor, indiferent de faptul că prin publicare înţelegem ceea ce se înţelege în mod obişnuit (aducerea la cunoştinţa publică) sau că înţelegem deschiderea arhivei instanţei pentru oricine doreşte.

Repet, discutăm despre cadrul general, nu despre acele cazuri în care sentinţa trebuie publicată în MO pentru a produce un anume efect (cum ar fi cele în contencios administrativ în situaţia anulării unui act normativ).

Nici măcar jurisprudenţa CEDO nu spune altceva. Nepublicarea unei hotărîri nu echivalează cu a o lipsi de caracterul ei executoriu, după cum nici nu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei, aşa cum încerci tu să acreditezi ideea, forţînd interpretarea a ceea ce spune Curtea.

Uite, o chestiune concretă. Încearcă să introduci o cerere de apel împotriva unei sentinţe într-un proces în care nu ai fost parte. Nu eşti nici reclamant, nici pîrît. Ţinînd seama de opozabilitatea erga omnes susţinută de tine, instanţa ar trebui să judece cererea ta, avînd în vedere că, opozabilă fiindu-ţi, sentinţa naşte în sarcina ta nişte obligaţii. O va face instanţa? Nu, atîta vreme cît nu ai invocat şi nu ţi s-a admis calitatea de intervenient în proces, adică de parte.

A, faptul că tu va trebui să respecţi dreptul de proprietate a celui care a cîştigat procesul, este adevărat. Dar această obligaţie a ta nu derivă din sentinţă, ci din însuşi conţinutul dreptului de proprietate al titularului, obligaţie care incumbă tuturor. Numai că, vezi tu, dacă nu vei respecta dreptul de proprietate al lui Z, el nu se va putea prevala direct de sentinta din procesul lui cu X, ci va fi nevoie să se adreseze din nou instanţei, pentru ca, în contradictoriu cu tine (Y) să obţină o nouă sentinţă, de data aceasta împotriva ta. Asta neînsemnînd că, mîine sau peste o lună, un alt pretendent la terenul lui Z nu ar putea să invoce ştiu eu ce drepturi, Z fiind nevoit din nou să se apere în instanţă, chiar dacă are o hotărîre judecătorească în care se spune că, în litigiile dintre el şi pîrîţii X şi Y, instanţa l-a găsit proprietar.

Bănuiesc că am fost suficient de explicit.


PS Explicită este şi Înalta Curte, în speţa la care ai făcut trimitere:

Ca element nou apărut în ordinea juridică şi în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie relativă).


Adică, exact ceea ce spuneam şi eu mai sus.

Les grands esprits se rencontrent :duh:

Modestia din mine începe să dea pe dinafară, nu? :dance3:

albertokurtyan a scris:

Faptul ca accesul la hotararile judecatoresti este interzis cetatenilor, conform CEDO are efecte neasteptate.

Avand in vedere:
1. Orice hotarare judecatoreasca este opozabila erga omnes, nu doar fata de parti.
Toti cetatenii au obligatia sa respecte hot jud. in calitatea lor de acte ale autoritatii publice nu doar partile.
2. Hot jud au putere de LEGE si devin LEGE.
3. Principiul transparentei si al publicitatii justitiei ca premiza sine qua non a respectarii legii (nu poti respecta o lege nepublicata)
4. Principiul accesibilitatii legii si hotararilor(nu poti respecta o hot jud. la care accesul este interzis)
...

Stimat forumist,

Din start, achiesez la expunerea domnului @themis, inclusiv la partea cu modestia...:D

În cele ce urmează, mă rezum să o completez.

Astfel, sunt de părere, domnule @albertokurtyan că, din exces de interpretare, calificați eronat puterea/atributul de lege a unei hotărâri judecătorești, aducând în mod greșit argumente din jurisprudența CEDO.

1. Expunerile CEDO arătate se referă la lege. Este binecunoscută poziția Curții Europene atunci când analizează legea internă, inclusiv prin mecanismele specifice: existența prevederii legale, completată de cântărirea factorilor de accesibilitate și previzibilitate - vezi Cauza (Mare Cameră) Rotaru contra României, Hotărârea din 4 mai 2000, Cererea nr 28341/95, para 48.

2. Constatările CEDO referitoare la jurisprudență sunt diferite, însă.

Referitor la hotărârile judecătorești, Curtea Europeană nu aplică mecanismul arătat anterior, ci, în temeiul Art. 6.1 al Convenției, poate constata încălcarea acestui drept în cazul incertitudinii jurisprudențiale, care va exista nu în cazul simplelor ,,divergențe de jurisprudență,, pe care Instanța din Strasbourg le consideră ,,o consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond,, - ci doar în situația unor ,,divergente profunde si persistente in timp.,, Acestea sunt considerentele Cauzei Beian v. România, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30658/05, para. 37 și urm.

3. Deși constatările Curții Europene au putere de lege, jurisprudența CEDO întărind pilonul - cadru numit Convenție, iar modul de lucru al Curții Europene fiind similar dreptului anglo-saxon, în care judecătorul se află la granița dintre puterea legislativă cu cea judecătorească,

în România nu funcționează acest sistem de drept, țara noastră nefiind raliată la acesta.

În acest sens, Constituția României prevede:
Art. 1:
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

Chiar și Noul Cod de procedură civilă, mai modern, prevede, ca motiv de recurs, situația în care:

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

În concluzie, nimeni nu califică, reportat la dreptul român, hotărârea judecătorească drept lege, nici măcar CEDO.

La proces poate asista oricine, datorită principiului publicității. Nefiind, însă, lege, o hotărâre judecătorească nu trebuie să se supună cerințelor Curții Europene privitoare la accesibilitate, acestea fiind obligatorii exclusiv în cazul legii.

Pe de altă parte, art. 6.1 al Convenției Europene, incident în cauză, prevede doar că :

Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

Ceea ce trebuie evitat este jurisprudența incertă, dar aceasta este o altă temă de conversație.

Cu stimă.

@themis :bow:

Buna ziua tuturor,
Mi se pare mie sau e cam cald p'acilea? As ruga pe cineva, nu spui cine, persoana importanta, sa deschida fereastra, sa ne racorim o leaca, dar tare mi-e teama sa nu patesc vreun accident, asa, ca din intamplare :giggle:

Opozabilitatea, astfel cum a aratat deja themis, este de doua feluri:
Unu. Intre partile din proces hotararea este opozabila cu putere de lucru judecat, ceea ce impiedica orice discutie ulterioara intre aceleasi parti, privitor la aceeasi cauza juridica si acelasi obiect.
Doi. Fata de toate celelalte persoane care n-au fost parti in judecata hotararea este opozabila cu aceeasi putere pe care o are oricare alt act autentic, adica pana face careva proba contrara.
Asadar, intre partile din proces hotararea judecatoreasca naste o prezumtie absoluta iar fata de toti ceilalti care n-au avut norocul (sau ghinionul) de a sta in judecata una relativa. care poate fi infranta prin proba contrara.
...
Ah, poate ca ceea ce am scris pare offtopic. Nu este! O hotarare judecatoreasca imi imi este opozabila cu valoare de prezumtie relativa dar eu n-am voie sa-mi bag nasul in dosar? :O