Subiect: Liberul acces la dosarul cauzei - cum justifici interesul legitim?

Principiul de la care se porneste este ca dosarul este public, la fel ca intreg procesul.

Exceptiile de siguranta publica, minori, confidentialitate a vietii private, date cu caracter personal sunt exceptii si ca atare trebuie sa existe o decizie a magistratului in timpul procesului, la cererea partii si cu justificare legala.

Secretizarea in bloc a intregii arhive de jurisprudenta si a justitiei in general si permiterea accesului prin implicarea presedintilor de instanta in procesul de aprobare este o procedura neconforma cu litera legii constitutionale.

Accesul ar trebui dat oricui, CA REGULA, iar exceptiile trebuie motivate strict si pastrate in dosare sigilate in cadrul dosarului public care pot fi accesate doar cu aprobare.

Bineinteles, la eliberarea de copii, grefierul, registratorul este obligat sa redacteze (stearga) datele personale, in niciun caz numele partilor din proces.

Asta e procedura in Statele Unite, Canada, Anglia, etc.

In niciun caz nu se ajunge la presedintele de instanta pentru cercetarea dosarelor si nu exista conceptul de "informatii nedestinate publicului" in dosarele de judecata publice.
Acest concept este o noutate in dreptul romanesc, o creatie a procurorilor fara baza legala.

Alberto K

UNde sunt scrise toate astea? Ca dosarul e public? Ca restul sunt exceptii si ca oparftea trebuie sa solicite in timpul dosarului?
Daca in timpul unui dosar eram Neica Nimeni si peste 5 ani am ajuns politician cunoscut regional, adicatelea imi apare ulterior nevoia de a-mi apara naumite chestiuni de viata privata, ce fac?
Care dosar nu cuprinde probleme de viata privata? Si dreptul la relatii etc. tot acolo intra.

La procedura din Canada, Anglia sau SUA nu ne rap;ortam ca acolo exista o alta valoare a jurisprudentei, asa cum spuneam mai sus. Exemplul e inutil, noi ne raportam la situatia si legislatia romana.

AVLIL a scris:

... e totusi de interes public apararea dreptului la viata privata (s.m.). Ok asa, Adalbert?
La asta se refera cred si acel legitim din lege.

NU. Cum sa fie astfel? :O Apararea dreptului la viata privata se refera la potejarea vietii private a unui individ sau a unui micro-grup (familie, parteneriat sexual, etc).In caz de atingere adusa vietii private, doar cei vatamati pot cere incetarea actiunii/inactiunii si repararea eventualelor prejudicii. Cand e vorba despre un interes public, oricare persoana poate cere incetarea actiunii/inactiunii vatamatoare.
Asadar, numai X are interes si poate cere incetarea difuzarii fotografiilor in care apare X. Daca fotografiile sunt insa obscene - exista interes public - oricine poate cere incetarea difuzarii acestora.

In concluzie, avand in vedere ca actul de justitie public are valoare de principiu in oricare stat de drept numai X, persoana care trebuie sa dovedeasca vatamarea ce urmeaza sa o sufere prin publicitate, poate justifica un interes si poate cere ca dosarul lui sa nu fie facut public si numai pe cale exceptionala judecatorul poate sa-i aprobe o astfel de cerere. De fapt, in majoritatea covarsitoare a cazurlor, nepublicitatea sedintei de judecata nu vine ca o protectie pentru X ci tot pentru a proteja interesul public fata de obscenitati, cruzime deosebita, etc.

Am incercat un joc de cuvinte, nu mi-a iesit. Sigur, juridic, e un interes privat.

Nu am inteles de unde principiul asta ca actul de justitie e public, stiam doar ca sedintele de judecata sunt publice, ca ai un drept la o audiere publica...
E o interpretare sau imi scapa in mod grosolan ceva ce nu doresc sa-mi amintesc din facultate?

Unu. Ad fontes. Motto-ul Renasterii ne poate ajuta sa intelegem de ce procesul si toate actele lui trebuie sa fie publice. Dreptul la un proces public n-a exista mereu in toate societatile. In Europa dominata de religie si autoritatea divina a suveranului este o achizitie a societatilor moderne si apare doar foarte tarziu (sec. XVIII) ca reactie impotriva abuzurilor puterii. Sute de ani justitia suveranului "uns de Dumnezeu" si "justitia" bisericii au fost ferite grijuliu de ochii publicului, acestuia fiindu-i prezentat doar ultimul act: executia savarsita cel mai adesea intr-un mod spectaculos pentru a distra, inspaimanta si educa dobitocul de rand. Sute de anii pentru dobitocul de rand justitia a insemnat doar spanzurari, ruperi in 4, zdrobiri cu drugul de fier sau cu roata, etc. fara ca macar acest dobitoc de rand sa se intrebe ori sa aiba habar daca cel care tocmai era rupt in bucati de cai fusese judecat corect si condamnat in baza unor probe. Nimanui nu-i prea pasa de asta, toti se bizuiau mai ales pe justitia divina incurajandu-se ca : "Dumnezeu n-ar lasa ca un om nevinovat sa fie condamnat si executat in modul acesta oribil, nu-i asa?" :surrender: (iar daca nefericitul executat fusese nevinovat, Domnul ar fi avut oricum grija de sufletul lui ducandu-l intr-o zona rezidentiala de prima clasa din Rai).
Apoi, prin secolul al XVIII-lea oamenii s-au maturizat iar unul dintre efectele maturizarii a fost ca n-au mai crezut in divinitatea justitiei ci stiind ca e umana si, ca atare, cu multe defecte au vrut sa o poata supraveghea si controla. De aceea au fost revigorate unele institutii vechi cum sunt curtile cu juri (institutia juratilor asigura nu numai publicitatea tuturor informatiilor prin intermediul juratilor ci elimina cu totul "puterea judecatoreasca" din procesul de decizie).

Doar publicitatea tuturor informatiilor care-l conduc pe judecator la silogismele care stau la temeiul hotararii luate poate asigura publicul ca justitia este sub controlul societatii. Secretizarea conduce la o justitie care nu mai poate fi controlata de societate. O justie care va fi aproape intotdeauna sub controlul celui care plateste salariile magistratilor. Mordechai Yshmael Buxbaum

Doi. Publicitatea nu este un simplu moft ci chiar esenta justitiei. Nu intamplator dreptul la un proces public este consacrat de toate constitutiile moderne. Prin proces public trebuie inteles nu accesul publicului in sala de judecata ci accesul publicului la toate informatiile la care are acces si judecatorul atunci cand da hotararea (asta este de fapt publicitatea) pentru ca altfel transformam sedinta publica de judecata intr-un spectacol pentru maimute. Cetatenii vin in sala de judecata, asculta ce se discuta dar n-au cum sa priceapa daca reclamantul sau paratul are dreptate ori daca inculpatul este vinovat ori nevinovat pentru ca n-au acces la expertize, inscrisuri, etc. Decat sa-i transformam in cimpanzei care vad, aud dar nu pricep nimic iar justitia sa o facem un fel de spectacol de gradina zoologica mai bine le zicem sa mearga naibii acasa si sa stea linistiti pentru ca justitia este secreta DAR este supravegheata de Dumnezeu in persoana. E mai realist. :tooth:

Trei. Orice interdictie insuficient justificata este un atentat la libertate. Art. V din Declaratia drepturilor omului si cetateanului" aminteste un principiu logic si necesar pentru constructia si organizarea oricarei societati in care oamenii pot fi liberi.

Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat, și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.”

Trebuie inteles ca nu e vorba despre vreo regula instituita intr-un moment de euforie in 1789 ori o regula de la care legiuitorul s-ar putea abate ci chiar despre o proprietate a societatilor care sunt construite astfel incat sa permita libertatea individuala. O societate care nu are aceasta proprietate nu va avea nici alte proprietati derivate.

Patru. Publicitatea actului de justitie deriva din cele de mai sus pentru ca, pe de o parte, nu putem interzice nimanui sa asiste la infaptuirea justitiei decat daca actiunea este daunatoare pentru societate (de ex. in timpul urmaririi penale care poate fi usor compromisa prin publicitate) iar pe de alta parte pentru ca este absolut inutil si total ipocrit sa-i garantam cetateanului dreptul de a participa la facerea legilor ori la judecata fara a-i da dreptul de a supraveghea in amanunt punerea lor in aplicare.
Intrucat am un canal special de comunicare l-am auzit pe Iosif Visarionovici chicotind in timpul unei discutii cu Hitler si zicand:

"Faceti voi legile si dati-mi mie puterea de a superviza punerea lor in executare si de a hotara departe de ochii publicului daca legea s-a aplicat sau nu corect":strong: