As vrea sa va intreb daca cumva ati luat vreodata in considerare ideea donarii de organe pentru ipoteza in care patiti ceva si nu mai puteti fi salvati. Stiu ca sunt macabra, dar as vrea sa imi spuneti daca v-ati gandit totusi ca poate veti salva o alta viata in acest mod.
Daca raspunsul este afirmativ, v-as ruga sa imi spuneti si daca stiti sau ati fi interesat(a) de pocedura prin care acest lucru poate deveni posibil.
asa este...totul depinde de hazard intr-un fel, sau s-ar mai mai putea discuta inca mult pe o tema ce are mare legatura cu discutia de fata: selectia naturala. iar prin interventia noastra si aici , ne atribuim puterea de a decide cine sa traiasca , incalcand aceasta lege a naturii.Dar chiar si asa , raman la ideea ca nu conteaza viata cui va continua
Nici eu nu prea am incredere in medici in ultima vreme, dar nu cred ca poate fi vorba de vreo norma de transplant... Cel putin nu deocamdata.
Mesajul tau insa aduce in discutie alt aspect interesant: pot sa spun din timpul vietii ca NU sunt de acord cu prelevarea de organe? Si daca da, intentia mea poate fi compbatuta de acordul rudelor o data ce am murit?
E opinia ta, o respect si nu voi incerca sa o combat. Vorba aia "in gustu` omului"
Totusi cred ca este bazat pe o realitate (mai bine zis o imagine a realitatii) falsa...
:offtopic:
eu la 6 tre` sa plec din localitate asa ca va doresc o conversatie placuta in continuare
Trebuie sa am dreptul sa aleg in timpul vietii daca vreau sa fiu donator sau nu si nimeni sa nu aiba dreptul de a combate acest "testament” pt ca organele mele nu le-ar reveni lor dupa moartea mea, deci nu au de ce sa aiba dreptul de a-mi nesocoti alegerea. In fond, trupul imi apartine, atat in viata fiind, cat si in moarte. Daca rudele nu au dreptul sa decida asupra trupului meu cat sunt in viata si constienta nu cred ca au vreun drept sa decida dupa ce as fi declarata moarta, daca mi-am exprimat o dorinta in deplinatatea facultatilor mintale considerata a fi :hm: – cred ca alegerea mea ar putea fi considerata "o ultima dorinta”.
dorians,
Nu cred ca poate fi pus in discutie "gustul”, pt ca, in final, este vorba despre alegerea fiecaruia... Alegerile, in general, nu le bazam numai pe gust, ci si pe convingeri, pe baza experientelor traite, sau a experientelor pe care le-au trait altii. Ceea ce unii nu au trait sau nu au auzit nu inseamna ca nu exista sau nu s-a auzit...
A fi donator de organe sau nu este o alegere destul de grea, pe care – personal – am luat-o: nu vreu sa fiu donator si nu vreau sa primesc organe si notarul, desi m-a intrebat de ce aleg sa legalizez aceasta, n-a avut nimic de comentat si a autentificat declaratia.
Poate exagerez, dar asa vad lucrurile! Poate ca unii aflati in coma ar putea fi salvati daca cineva nu s-ar grabi sa le ia organele... La fel, poate ca mi-as reveni din coma daca cineva nu s-ar grabi sa imi ia organele.
Acum se face mare caz cu celule stem care, in viitor vor "putea face” mai multe... Se bate moneda pe faptul ca celulele creierului se pot regenera, ba chiar si despre celulele inimii se afirma aceasta... Atunci, de ce sa cred ca omul declarat mort nu si-ar putea reveni? Va fi, probabil, un caz la un milion... dar nu vreau ca acest caz sa fie al meu, sau al celui de la care, eventual, as primi un organ care mi-ar prelungi viata... Sigur, suna exagerat, dar e dreptul meu sa aleg in acest sens... si nu are legatura cu o imagine a realitatii falsa ori nu. Vorba aceea: cate mentalitati atatea realitati.
Eu m-am inscris acum vreo cativa ani pe o lista de donatori dintr-o tara "civilizata"! Si probabil ca mai sunt si acum acolo, insa deoarece in ultimii ani mi-am schimbat domiciliul de vreo 6-7 ori cred ca nimeni nu mai stie exact pe unde sunt... si nic eu nu am anuntat noile adrese chiar peste tot, ci doar unde am avut un interes mai mare...
Insa cel putin in tara unde am fost eu inscris (Germania) nu exista posibilitatea unui donator (ma refer la donatia dupa moarte) sa opteze pentru anumite persoane sau anumite caracteristici! Ar fi si extrem de ciudat, mai ales ca nu vad cine mi-ar da dreptul mie sa spun: unui condamnat penal nu...
Pe de alta parte voi credeti ca cineva, in cazul unei urgente medicale, sta sa studieze cine e cel care are nevoie de organe si ce a facut? Slava domnului, in lumea noastra condamnatii penal nu mai sunt insemanti cu fierul rosu.. si nici implante sau cod de bare ca-n filmele sf nu exista!
Acolo e vorba de multe ori de minute sau ore... nu sta nimeni sa studieze actele celui care are nevoie... sau sa vada daca este reabilitat sau inca nu, ca mai are 3 luni pana atunci!!!
Exista anumite criterii generale in functie de care esti trecut pe o astfel de lista sau nu (varsta, pentru ca n-are sens sa folosesti o inima tanara la un batran de 80 de ani si care are toate sansele sa moara pe masa de operatie sau in urmatoarele zile din cauza unei complicatii oarecare; sau la alcoolici unde speranta de viata este mica deoarece tot organismul este daramat, sau mai stiu eu la cine...) Daca esti de acord cu o astfel de donatie bine, daca nu... libertatea iti apartine!
Eu m-am trecut pe o astfel de lista, mai mult pentru ca in cercul meu de prieteni era un fel de moda sa donam sange, sa ne trecem pe liste de donatori (mai ales ca hobby-ul meu de atunci era legat de unle riscuri deloc de neglijat, astfel incat m-am gandit: daca tot se intampla ceva, macar scapa alticneva....)
Am primit un card, pe care teoretic trebuia sa-l port tot timpul asupra mea, insa cati credeti ca din cei care au un astfel de card il poarta in permanenta dupa ei? Foarte putini... eu n-am facut-o decat la inceput pentru ca oricum era portofelul plin de tot felul de carduri si legitimatii!
Pe de alta parte, chiar si in prezenta unui astfel de card este intrebata si familia, deoarece mai ales atunci cand un astlfe de card a fost eliberat acum x ani probabilitatea sa ma fi razgandit intre timp e foarte mare...Ori fiind vorba de propriul meu corp, este evident ca vointa mea trebuie respectata!!!
Adica una peste alta exista destul de multe probleme practice!
Nici consimtamantul prezumat nu este chiar neproblematic!
Din cate stiu eu doar in Spania exista asa ceva, insa e posibil sa ma insel ca nu m-am apucat inca sa fac un studiu in materie! De altfel mi se pare normal ca un astfel de consimtamant prezumat sa nu existe.. incalca ceva principii de drept!
Stiu... interesul general, bunul comunitatii, bla, bla, bla insa majoritatea crimelor comise de catre guverne/regimuri au fost comise in numele unor interese generale, care parca ar fi de cauciuc: fiecare le foloseste dupa interesele de moment!
Adica, eu sunt categoric impotriva unei legi care sa prezume consimtamantul meu, daca eu am tacut!
Mi se pare ca s-a si incercat la un moment o astfel de lege... sau ma insel?
Asa...
Cunosc un caz al unui elev care a murit in germania de supradoza de droguri!
Familia a hotarat sa doneze organele (erau mai toate in ordine, doar ca creierul nu mai functiona deloc) si donatia s-a anuntat la un centru; de acolo s-a format o echipa de medici care s-a deplasat la spitalul unde elevul repectiv a murit si i-a prelevat organele!
Partea mai ciudata este, ca desii i s-a eliberat un certificat de deces, respectivul era respirat artificial, astfel incat organele sa nu se altereze. Pentru ca oricum intre data prelevarii organelor si cea a transplantului mai curg cateva ore, iar organele astea trebuie sa fie functionale in continuare! Pentru familie era dur sa vada ca fiul respira aparent si lor li s-a spus ca totusi e mort! Pentru ca chiar era mort.... stim totii ca este posibil ca un mort sa mai aiba chiar unle apraente miscari, datorita unor contractii bruste ale muschilor!
A fost interesant, mie mi-a povesti cazul doctorul care a semnat certificatul de deces... desii donatorul inca era respirat si aparent era in viata, insa in momentul deconectarii de la aparate, inima fiind lipsita de impulsurile electrice venite de la creier s-ar fi oprit!
Iar in privinta renuntarii la orice transplant... asa cum povestea trope doi... nici asta nu-i chiar fara probleme! Pentru ca si aici de la data renuntarii pana la data aparitiei problemei care ar necesita un transplant, a trecut (probabil) ceva timp, si poate ca pacientul s-a razgandit intre timp. Si doctorul care refuza sa acorde asistenta pe baza unei renuntari date acum x ani are mari sanse sa ajunga in fata unui judecator! Judecator penal, evident!!!
A exista acum vreo 2-3 ani cazul unui profesor in America care a starnit mare valva: respectivul profesor, o somitate intr-un domeniu oarecare a declarat expres ca el nu vrea transplant!
Totusi cand a avut nevoie, i s-a facut transplantul cu acelasi argument al interesului colectivitatii in mentinerea in viata a unui om de o asemenea valoare. iar ulterior profesorul a fost foarte recunoscator celor care au decis efectuarea transplanutului...
Evident ca transplantul a fost hotarat de un judecator!
Adica si aici se poate argumenta aproape orice, atunci cand se gasesc argumente!
Iar in privinta cazurilor in care mortul se trezea dupa cateva zile... cred ca erau posibile acum cativa ani, si poate chiar si in prezent atunci cand se analizeaza doar efectele exterioare pe care le cunoastem toti cei care au trecut prin facultatea de drept si cursul de medicina legala.
Insa moartea clinica poate fi declarata doar atunci cand creierul nu mai emite semnale electric timp de cel putin 60 de minute... parca! Iar in timpul cand creierul nu mai emite semnale nici inima nu mai are impulsurile necesare functionarii si deci se opreste. E un hard ok, insa software/sistemul de operare nu mai functioneaza/lipseste!
Ori in astfel de cazuri cred ca posibilitatile de eroare sunt extrem de mici. In cazul elevului de care vorbeam mai sus a fost monitorizat creierul timp de cateva zile pana cand s-a luat hotararea: nu mai emite semnale, deci e mort! Iar hotararea nu a fost luata de un singur doctor ci de medicul sef, impreuna cu medcul care s-a ocupat de caz. Frecvent sunt intrebati doctori de specialitati diferite.
Iar in cazul unui accident, cand organe vitale sunt complet distruse (cel mai frecvent: motociclistii) sansa ca respectivul sa nu fie mort este si mai mica. Si majoritatea donatiilor in astfel de cazuri se fac: accidente, pentru ca o boala indelungata oricum afecteaz mai multe organe astfel incat probabilitatea ca ceva sa mai fie in stare foarte buna scade!
Uf... cred ca e prima data cand scriu asa de mult!:stunned:
avocatnet.ro explicăm legislația
Paul878