Donatia de organe - o facem sau nu?

Se recolteaza celule stem si in Bucuresti, la maternitatea CMU: [ link extern ]

CRed ca totusi ar trebui sa facem diferenta intre coma si moarte clinica. M-am uitat in dictionarul medical si coma este "pierderea cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc.". Pe partea cealalta, exista si moarte clinica si moarte cerebrala. In timp ce moartea clinica (sau aparenta) este teoretic reversibila, constand in stop respirator/cardiac/etc, moartea cerebrala (sau coma depasita) corespunde opririi definitive a oricarei activitati cerebrale, inclusiv a trunchiului cerebral, cu suspendarea oricarei activitati respiratorii spontane si cu electroencefalograma plata. [ link extern ]

Prin urmare, moartea cerebrala si coma nu se suprapun! Recunosc ca si eu am folosit aiurea "moarte clinica" in mesaje, drept care am sa le editez.

nu sunteti macabra sunteti cat se poate de realista .Piata neagra a donarii de organe exista si va exista .Daca se va schimba ceva va fi doar dimensiunea ei .M-am gandit de multe ori la posibilitatea donarii de organe atat in timpul vietii dar si in cazuri extreme. Nu vreau sa par mai macabra decat subiectul dar in timpul vietii cred ca oricare dintre noi este de acord cu donarea de organe unei persoane apropiate . In caz extrem , in conditiile in care as existenta doar fizic ( " leguma" pe un pat de spital ) daca pot sa salvez o alta viata , as fi de acord .

Andreea, cu totii stim la ce te-a referit prin sintagma “moarte clinica”, si degetele mele au ales “coma” pt ca e mai scurt la tastare…

luxie, nu dispretuiesc viata si nu e neaparat vorba despre neincrederea in medici (desi este unul dintre motivele pt care nu donez si nu doresc donatii) – daca un organ de-al meu nu ajunge la “primul compatibil de pe lista” ci la unul care are bani si e spre ultimii de pe lista? Sunt o multime de “daca” pe care nu am puterea sa ii asum…
Poate e vorba despre egoism, poate nu – nu stiu. Am mai scris: in ceea ce priveste viata proprie, salvata prin transplant, nu ar mai fi ceea ce este… deci, din punctul meu de vedere, n-ar mai fi… Poate gandesc astfel deoarece nu ma agat cu disperare de viata desi vreau sa traiesc mult (si sa mor la foarte adanci batraneti de… plictiseala). Dar, daca e sa nu fie, nu e… Am dreptul sa aleg aceasta, asa cum am dreptul sa nu donez – si nu neaparat din egoism…
Imi doresc sa traiasca si altii si, cu mine sau fara mine, acea persoana va gasi un donator compatibil daca chiar ar avea nevoie – daca e sa fie…
Mi-ar fi usor sa declar ca donez, dar as dovedi ipocrizie, ceea ce e mai rau, as zice, decat egoismul – dar nu e vorba despre egoism… Cat despre dispret fatza de viata, nu vreau sa comentez…pt ca nu dispretuiesc viata (nici a mea, nici a altora - respect oamenii si respect alegerile pe care acestia le fac cat timp nu vor sa ma oblige sa ader la ceva in care nu cred).

cermak gruianu puncteaza un alt motiv (am “anuntat” ca sunt multe) pt care nu donez si nu vreu organe de la altii – prin clonarea care se ridica in slavi se va rezolva, la un moment dat aceasta optiune de a dona sau nu, de a primi sau nu (un organ clonat as accepta, pt ca e din “materialul clientului”).

P.S. Din punctul meu de vedere subiectul este fascinant.
Desi alegerea de a fi donator sau nu pare usoara, umanitara – si in multe feluri – e o chestiune destul de complicata, cu implicatii adanci atat in… constiinta omului, cat si d.p.v. legal. Asa cred… Pt ca, deseori, am tentatia de a spune: vreau sa fiu donator dupa moarte si mereu se aprinde un beculet de alerta care ma opreste.
Pt o persoana care imi e foarte draga as dona – in viata fiind, fara ezitare. Am putine “principii” dar sunt solide si nu as abdica de la ele.

Partial sunt de acord cu trope_doi. Spun partial, pentru ca nu as lua o decizie in timpul vietii, in sensul ca merg la notar si spun da vreau sa-mi donez organele.
Si spun si de ce: de teama ca imi va da cineva in cap pentru asta, de teama ca practic n-o sa fiu in moarte clinica dar cineva are musai nevoie organele mele si...
Sunt tot felul de spaime: asa cum pentru aia 10 lei din buzunar imi da cineva in cap, asa si pentru rinichiul ala sanatos o sa-mi dea cineva in cap.
Adica, nu vreau sa mi-o fac cu mana mea.
Dupa ce o sa mor, cei apropiati stiu foate bine ce as vrea si vor stii sa ia decizia potrivita.

Diana, eu cred ca nu vorbim tocmai de acelasi lucru. Ideea de baza este ca din moarte cerebrala nu iti mai poti reveni, nici dupa o zi si nici dupa 100 de ani. Din coma, da, si cred ca de fapt despre asta vorbeai mai sus.

Cand o persoana ajunge in moarte cerebrala, optiunea este intre a o tine asa inutil sau a opri aparatele. Atat.