Donatia de organe - o facem sau nu?

Ideea de a "innoi” declaratia nu mi-a dat prin minte...

Sper sa nu inteleaga cineva ca ma pronunt impotriva donarii de organe...
Dar trebuie foarte bine gandit un asemenea sistem pt ca sunt implicati diversi oameni... Niciun sistem nu e infailibil, chiar daca unora li se pare scuzabil ca o ucidere-doua acolo e mai putin importanta decat salvarea a cine stie cate vieti...

Totusi, un organism in colaps tinut "la aparate” mult timp are o sansa – chiar si infima – de a-si reveni.
Si, da, un asemenea organism ar trebui tinut mai mult timp sub observatie pana sa se declare "bun de transat”. Pt ca sunt cazuri in care cauza comei nu e clar definita medical.

Din prelevarile efectuate si mediatizate am constatat ca decizia (in RO) se ia foarte repede si se declara morti "pe banda” – sigur, ar trebui sa presupunem ca donatorii au murit in accident extrem de grav si nu se mai putea face nimic. Dar, daca s-a... intarziat aducerea lui la spital (sau medicii nu s-au deranjat prea mult) tocmai pt ca e nevoie de organe si RO trebuie sa raporteze comunitatii medicale din UE ca a ajuns la un numar foarte mare de prelevari deoarece populatia a inteles ce beneficii aduc vietii organele persoanei devenita donator post-mortem?
Pt aceste motive, dar si pt altele, nu as vrea sa fiu donator si nu as vrea sa primesc organe...
Stiindu-se ca nu sunt donator as putea avea o "sansa” in plus ca medicii sa isi dea interesul sa ma tina in viata. Acest aspect poate fi valabil pt toti cei care aleg sa nu fie donatori de organe
Nu m-as inscrie pe o "lista de asteptare” pt a primi vreun organ tocmai pt ca viata vreunuia sa nu fie pusa in pericol, indirect, pt mine.

Subiectul nu este macabru. Este ... sa-i spun ciudat sa vorbesti despre viata si moarte cu lejeritate. ...Si tocmai in aceasta saptamana!

N-am crezut ca o discutie ma va determina sa spun altceva decat credeam ca gandesc, dar, probabil, doar credeam ca sunt "pentru" donat.
Deci, nu, nu vreau sa donez niciun organ si, asa cum a mai spus cineva mai sus, nu vreau sa primesc nimic.

Mi-am exprimat si eu opinia intrucat doar trope_doi a mai spus "nu".

Observ în ultimele posturi multă neîncredere faţă de medici. Zic că este o greşeală să ne facem aşa o părere generală, dar trec peste acest aspect, această problemă putând fi un alt subiect de discuţie, dezbatere. Declararea morţii cerebrale nu este aşa o procedură uşoară, ci o sarcină cu atât mai puţin plăcută pentru medic.
Legat de decizia unora de a nu primi/dona organe, nici în timpul vieţii, nici după, nu cred că este o dovadă de egoism, cât de dispreţ faţă de viaţă. Poate că sunt puţin prea categorică, dar deşi viaţa nu e chiar roz, nu pot să mi-o refuz. Este dreptul meu de a trăi. M-am născut din dragoste, să fiu iubită şi să aduc fericire altora, iar înainte de moarte, vreau să trăiesc.
Nu e vorba de un organ, un ţesut, e vorba de viaţă. A mea sau a altora. Sunt de acord şi cu donarea în timpul vieţii (recunosc aici pentru persoanele apropiate, dragi, care ştiu că îşi doresc să trăiască, că iubesc viaţa) şi sunt de acord să mi se preleveze organe în moarte clinică, iar dacă voi avea eu nevoie, accept să primesc. Îmi doresc chiar, ca atunci când doamne fereşte voi avea nevoie să se găsească o speranţă de viaţă şi pentru mine.
De asemenea consider o batjocură la adresa vieţii, de a ţine pe cineva cu anii legat de aparat, ca o legumă, un corp inert, inconştient, în speranţa că se va mai trezi în viaţă, şi să ştiu că în timpul acela alţii se zbat petru viaţă, aşteptând un organ, pe care şi-l doresc şi poate îl merită.
Nu mă înţelegeţi vă rog greşit. Nu refuz dreptul la viaţă a celor în moarte clinică (dreptul de care vorbesc de a trăi), dar nu pot accepta ca alţii să moară deşi mai au o şansă.

Cercetarile medicale au avansat foarte mult astfel ca se pare ca in viitorul apropiat se va renunta la "donarea de organe" in favoarea "clonarii de organe".In acest mod se vor rezolva definitiv si problemele referitoare la compatibilitatea organului "transferat" astfel incat succesul efectuarii anumitor transplanturi va fi garantat.
Daca tot ne gandim la viitor, merg pe ideea infiintarii un centru medical unde fiecare femeie care naste un copil sa-si poata depozita/conserva "placenta" rezultata in urma nasterii.Astfel in viitor, daca un copil se va imbolnavi de o boala grava, incurabila, acesta va putea fi vindecat cu ajutorul unor celule extrase din placenta.Nu cunosc in amanunt procedura insa in Occident se practica.
Donarea de organe?Sigur ca da daca este vorba de o fiinta foarte draga cum ar fi de exemplu copilul meu...

Ce spuneţi dumneavoastră este vorba despre recoltarea celulelor Stem. Această intervenţie se poate efectua la Cluj-Napoca din câte ştiu, iar celule se depozitează într-un centru din Cehia, cel mai apropiat de ţara noastră. Celulele se păstrează pentru vreo 20 de ani din câte reţin, nu ştiu exact. Intervenţia nu reţin cât costă, nu vreau să mă înşel, dar este undeva în jur de 1000-2000 de euro. Dacă greşesc rog să fiu corectată.