Donatia de organe - o facem sau nu?

Un punct de vedere interesant si curajos exprimat Diana.
Doamne fereste sa nu cumva sa ai nevoie, dar ce s-a intampla daca cineva drag ar avea nevoie si nu esti compatibila, deci nu ii poti dona tu? Te vei bucura ca exista oameni care sunt pe lista aia si nu au gandit la fel ca tine. Pentru mine raspunsul la o astfel de intrebare ma determina sa imi doresc sa ma inscriu in acea lista.

Sigur ca m-am gandit cum ar fi daca unei persoane care imi e draga va fi in situatia unui transplant. Dar, pt ca cei care imi sunt dragi au inteles alegerea mea nu am o problema de constiinta – mai ales ca, in viata fiind, le-as dona acestora fara ezitare, chiar si inima – chiar ilegal fiind, metode s-ar gasi (dar nu cred ca ar avea ei constiinta impacata in cazul necesitatii unui transplant de inima, organ pe care l-ar primi de la mine).
Faptul ca cei care imi sunt dragi ar ajunge in ipostaza de a avea nevoie de un transplant nu contribuie, neaparat, la alegerea mea de a nu fi donator...Daca as fi compatibila... Aici imi permit sa imaginez un scenariu: o persoana draga are nevoie de inima pt a-si continua viata... E pe lista de asteptare (undeva pe la sfarsit), sunt compatibila, sunt in baza de date ca donator, dar inima mea nu va ajunge la acea persoana draga daca exista coincidenta de a pasi pragul in perioada respectiva... Poate ca se va respecta "prioritatea inscrierii” pe lista sau, poate, cineva cu bani, va avea parte de inima mea in detrimentul persoanei care imi e draga si care e pe lista si e compatibila cu mine...
Toate acestea, insa, sunt in teorie... o teorie pe care nu o pot infirma si nici confirma... De aceea am ales sa fiu categorica si... fiecare cu destinul sau. Bineinteles, as minti sa spun ca nu m-ar bucura faptul ca pt o persoana draga mie s-ar gasi o inima compatibila – inima pe care, in viata fiind, nu cred ca as pute sa o donez cu dedicatie...

Practic, donarea de organe, se refera la organe vitale – adica, acele organe fara de care donatorul nu ar putea trai si donatarul nu si-ar putea prelungi viata... Si aceste organe nu sunt asa multe... Deci, nu stiu cat e de relevant faptul ca, la un moment dat, o persoana draga mie ar avea nevoie de un transplant... Inima, in viata fiind, ar fi ilegal si imoral sa o donez... Si probabilitatea de a muri accidental in aceeasi perioada tinde spre minus infinit... In rest, in viata fiind, pot dona rinichi, plaman, maduva spinarii, chiar si retina (care nu tine de viata si de moarte), un brat, un picior etc – care, la fel, nu tin de viata si de moarte; o portiune de ficat – acesta fiind organul despre care se spune ca se regenereaza cel mai repede. Transplantul de creier nu a reusit pana in prezent si, ca in cazul inimii, nu poate avea loc decat in caz de moarte cerebrala a donatorului...

trope_doi a scris:

Practic, donarea de organe, se refera la organe vitale – adica, acele organe fara de care donatorul nu ar putea trai si donatarul nu si-ar putea prelungi viata... Si aceste organe nu sunt asa multe...

Trebuie sa te contrazic. Se poate dona orice, inclusiv piele, si gandeste-te cat conteaza asta pentru o persoana care sufera arsuri grave pe tot corpul.

Nu inteleg totusi de ce pleci de la prezumtia "Aici imi permit sa imaginez un scenariu: o persoana draga are nevoie de inima pt a-si continua viata... E pe lista de asteptare (undeva pe la sfarsit), sunt compatibila, sunt in baza de date ca donator, dar inima mea nu va ajunge la acea persoana draga daca exista coincidenta de a pasi pragul in perioada respectiva..."
Se poate face donatia pentru o anumita persoana, asa cum spuneam mai sus, dar ea va fi eficienta numai daca donatarul mai are nevoie la momentul mortii donatorului.

In chestiunea cu donarea de piele nu s-a constat o reusita deplina in toate cazurile – si in nciun caz pt tot corpul... celui care a suferit asemenea arsuri si a ramas in viata.

Nu plec de la nicio prezumtie... Incerc sa imi motivez alegerea, desi nimeni si nimic nu ma poate obliga sa imi motivez o alegere. E o alegere, si gata. Incerc sa motivez deoarece donarea de organe se considera ca fiind ceva firesc – poate ca este, avand in vedere evolutia stiintei medicale – dar implicatiile serioase nu pot fi negate.

Sigur ca pot face "donatia” cu dedicatie – ar fi chiar culmea sa se interzica aceasta dar... Cine imi garanteaza ca medicii nu mint – spunand ca nu exista compatibilitate - pt a castiga bani in interes propriu? O donatie de inima (ca exemplu), cu dedicatie, implica o coincidenta prea mare pt a o lua in calcul... ca ar ajunge la o persoana draga mie. Egoism? Nu stiu... Chiar nu stiu!

Discutia este despre donatorii post-mortem si motivarea alegerii chiar nu stiu cum sa o exprim... Nu tine de faptul ca vreau sa "plec" avand toate organele - nu imi pasa prea mult (poate mor in accident de motocicleta si nu se poate preleva nimic de la mine)... Poate nu vreau sa fiu "comercializata" dupa viata... ? Nu stiu...

Cum am spus, toate acestea par simple teorii... pe care nu le pot infirma si nu le pot confirma. De aceea (si pt mai multe) am ales sa nu fiu donator. Daca cineva ma considera egoista asta este... Dar chiar nu e vorba despre egoism – cel putin, nu asa inteleg alegerea...

Pot sa spun ca este cel mai bun topic din cate am parcurs pana acum in acest forum. Vreau sa te felicit din suflet Andreea, iar daca ar fi mai multe persoane interesate de aceasta problema cu siguranta ca am face mai multi pasi in directia corecta. Spun acest lucru din perspectiva unei persoane care este implicata in acest domeniu, ca pacient cu transplant.

iti multumesc

av zaharia florin