De ani de zile am probleme cu fostul sot,mai ales cu comportamentul acestuia, in ce sens: imi vorbeste urat,ma denigreaza in fata copilului, imi baga concubina pe gat,atat mie cat si copilului,vine cu ea la domiciliul meu de fiecare data cand vine dupa copil, este prezenta incontinuu la domiciliul lui cat merge copilul acolo,desi au fost probleme grave din aceasta cauza,copilul i=a cerut de nenumarate ori sa stea doar cu el,dat fiind ca fostul nu a luat in seama ,copilul a refuzat sa mai mearga la el si m-am trezit reclamata eu la politie si cu dosar la procuratura, a venit cu concubina inclusiv la usa apart unde locuiesc cu copilul, din aceste cauze au fost discutii si la IPJ,si la DGASPC, unde i s-a pus in vedere ca nu are ce cauta respectiva continuu peste noi,dar degeaba.
Ma deranjeaza cu fel de fel de mesaje in bataie de joc,discut ceva cu el,de 2 ori,ma trezesc cu mesaj cu acelasi subiect,desi au fost discutii deja, am fost reclamata peste tot,in 5 ani,, asistenta sociala, centrul impotriva maltratarii minorilor, executor judecatoresc,politie, instanta..................precizez ca copilul imi este incredintat spre crestere si educare si din acest an,avem custodie comuna,pana acum a fost exclusiva mie.
De asemeni nu are un loc de munca stabil, a fost vanzator cat au fost termene la proces apoi a lasat serviciul,este intretinut de concubina si ce este mai important, tracaseaza psihic baiatul ,ii impune diferite lucruri,in favoarea fostului,evident,ca asa este obligat sa faca,inclusiv ca la 10 ani,pe care ii va implini la anul,este obligat sa mearga in instanta,copilul,sa declare diferite lucruri in favoarea lui.
La majoritatea acestor institutii s-a vazut acest comportament al fostului,de umilire,de sicanare,de bataie de joc,replica fiind ,, vai doamna,face anume sa va enerveze, cu intentie;;..............si atat.
Rog din inima un ajutor,pot face ceva? precizez ca eu sunt singura,arat binisor,am servici in administratie si un apartament anl.
Am luat in calcul si faptul sa renunt la tot si sa plec in alt oras cu copilul, ce as putea face?
multumesc
Doamna Martonze, nu este deloc imposibil ceea ce spuneti dumneavoastra. Nu va contrazic, ba chiar va dau dreptate. Experienta mea ca femeie, pe parcursul acestor ani mi-a aratat ceea ce povestesc aici. Stiu insa ca ar fi extrem de gresit sa spun ca ce am trait eu e regula generala.
Dar va intreb eu, un barbat/femeie care decide sa iasa dint-o relatie, mai are ceva de dovedit? Ar mai avea atunci motiv sa vina cu actualul/actuala? Nu. Atunci de ce o face????
In plus, daca sentimentele celui care a initiat despartirea sunt doar de indiferenta, de ce se enerveaza atat de mult daca parasitul vine cu partenera???? nu ar trebui sa conteze,nu? Din ce povestiti dumneavoastra vad ca sigur nu va mai pasa,ceea ce este o reactia absolut normala. Dar in ceea ce scriu alte persoane aici nu vad asta ba din contra.....
Doamna Irinavasiliu, cand te duci de zeci de ori sa-ti iei copilul si ai usa inchisa in nas sau cand trebuie sa te duci sa-ti iei copilul si fosta te-a amenintat ca va aduce martori mincinosi sa spuna ca ai agresat-o nu-ti mai da mana sa te duci neinsoti la vizita. Si surprisa suprizelor, prietenii tai casatoriti, cu familie, copii si probleme d-ale lor nu pot lipsi mereu cate 2 ore de acasa si apoi eventual sa lipseasca si de la servici pentru a-ti fi tie martori. Concubina,actuala partenera e cineva care e langa tine, care iti stie situatia de la inceput si care are mai multa disponibilitate pentru a te insoti la aceste intalniri. Este foarte simplu.
In plus, avand copilul in casa la cateva week-end-uri se dezvolta o relatie de afectiune intre partenera si copil.
Revolutie frate, in toata regula. Sper sa nu ma stearga moderatorul si de aceasta data de aceea nu o sa-i mai dau indicatii d-nei de cucerire ci doar o sa constat.Nu ca parerea mea ar ajuta neaparat cu ceva ci doar ca un simplu forumist. Iaca si eu pe aici. D-na adania, daca dvs.in toti acesti 5 ani nu ati reusit sa ajungeti la o intelegere cu exul credeti ca il veti mai sensibiliza intr-un fel in urmatorii 5 ani? Ma indoiesc.Barbati se schimba extrem de greu. Daca in tot acest timp concubina nu s-a despartit de exul, ba mai mult a reusit sa-l invrajbeasca si mai tare impotriva dvs. si sa va tarasca prin tribunale, credeti ca mai are rost sa va amagiti cu martori, cu sicanari, etc? Ca simplu observator, in acesti 5 ani dvs. nu ati adus pe nimeni de sex masculin in viata dvs. cu toate ca spuneti dvs. atatati bine. Probabil din respect pentru dvs. ori pentru copil sau poate datorita unor sentimente ascunse pe care in subconstientul dvs. inca le mai nutriti pentru exul. Zic si eu, asa ca un cititor, daca ar fi sa trageti linia ce ati putea aduna de la acesti 5 ani? Cine iasa mai sifonat din toata aceasta tevatura? Copilul dvs. Daca nu renuntati dvs. pe termen lung nu numai ca veti fi afectata psihic dar copilul dvs. va fi timorat, frustrat, nervos, anxios, iar mai tarziu toata ura pe care direct sau indirect a acumulat-o se va revarsa asupra dvs. pentru ca ii sunteti la indemana. Sa nu imi spuneti ca dvs. in casa nu i-ati vorbit urat copilului despre tatal lui ori despre concubina ca nu va cred. Sa nu spuneti ca nu v-ati certat de fata cu micutul ca iar nu va cred. Si atunci daca tatal nu cedeaza, dvs. nici atat finalul va fi acela de cosmar. Este greu sa te afli intr-o astfel de situatie, dar la dvs. e cam de multisor de cant tatonati, asa ca e timpul sa va vedeti de viata. Daca pe exul nu-l mai vreti, faptul ca e tatal copilului dvs. nu-l puteti sterge cu buretele niciodata. Solutia e doar la dvs. Trebuie sa simtiti ce solutie sa luati, una radicala sau una de compromis, dar dupa 5 ani e cazul sa terminati si sa va vedeti de viata.Sufletul copilului dvs. care oscileaza permanent intre mama si tata e mai important. Concubina ca vreti dvs. sau nu ea exista. E clar ca nu se va casatori cu exul dvs. poate niciodata pentru ca si-ar pierde amandoi o sursa de venit.Si apoi probabil ca se merita unul pe celalalt. Dvs. oricum nu-l mai vreti pe exul inapoi, deci sa stea impreuna cat vor. Dar pentru viata dvs. faptul ca el vine cu ea ca vine cu altcineva nu ar trebui sa va deranjeze. Dvs. nu raspundeti decat pentru faptele dvs. Ce e dupa usa casei dvs. nu ar trebui sa va afecteze decat daca copilul dvs. ar fi maltratat, pe perioada cat sta la tata nu ar primi de mancare, ori ati observa ca are un comportament care i-ar pune intr-un fel sau altul viata in pericol. Dar se pare ca lupta e permanenta intre dvs. si existenta concubinei. Adio psihologi, adio framantari, vedeti-va d-na de viata ca e scurta si amara. Ce sfaturi va dam noi nu va ajuta. Fiecare situatie e unica in felul ei. Noi suntem unici.Trasati granitele si lasati razboiul in curtea concubinei. Ce daca vine ea de la coafor, nu spuneati ca oricum aratati mai bine? Atunci pentru ce frustrarea? Ce suntem pe podium la concurs de frumusete sau e la mijloc un copil nevinovat, care e chiar al dvs. Si daca nu ati fi aratat mai bine decat concubina fiecare femeie are ceva deosebit. Ce zice lumea? Da ce vine lumea sa va dea ceva sau se uita toti la dvs. exul si concubina ca la spectacol? Sfaturile noastre, ale rudelor, ale psihologului nu va ajuta daca dvs. psihic nu sunteti convinsa ca trebuie sa renuntati la trecut, ce a fost duca-se pe pustiu . Va chinuiti singura degeaba. Solutia: priviti-va copilul in ochi si instinctul de mama nu se va lasa asteptat. Razboiul nu a facut bine la nimeni, niciodata. Lasati sa patrunda linistea.
Am avut deja iarasi un set de dispute cu fostul, m-am inteles cu el referitor la perioada in care va merge copilul cu el in co,2 sapt, a spus ca merge la mare,prima saptamana din august,plus ca avea pretentia sa nu trimita pensia alim pe luna trecuta ca il duce la mare,......pe pensia copilului. am cazut aseara de acord ca imi arata rezervarie azi cand il ia,mai ales ca miercuri e ziua copilului, si chitanta ca mi-a pus pensia, Azi, a inceput cu scandal,ca nu trebuie sa imi dovedeasca mie nimic,si amenintari ca merge la politie ca nu ii incredintez copilul,desi in hot scrie luna august, in perioada cat este in concediu , evident nici asta nu stiu,daca e sau nu.
Ce pot face eu? Am fost de buna credinta si am hotarat ceva impreuna
Doamna, e ceva ce nu inteleg, copilul urmeaza sa stea la tata 2 saptamani si dumneavoastra vreti ca el sa va plateasca toata pensia alimentara pe perioada in care copilul este la el?
Mi s-ar parea corect ca in acea luna sa nu va datoreze nimic, pentru ca tine el copilul.
Cheltuielile pentru un copil se impart teoretic la 2. Daca copilul respectiv sta jumatate din luna la tata, mama nu ar trebui sa primeasca pensia alimentara. Sau, cat e la tata ar trebui sa contribuie si ea. Asa ar fi logic si corect.