Obligatii stipulate in Lg. priv. protectia minorilor, remedii in caz de nerespectare

Va multumesc pentru opinii. Cred ca am inteles esenta.

proastasatului a scris:

Dnule AgainstPas:Adica eu parinte am probleme in relationarea mea cu propriul copil si fata de aceasta situatie chem autoritatile sa mi-o rezolve? Adica eu parinte ma lepad de orice raspundere si o livrez statului?
Adica eu mama, eu tata, ma pun pe banca in parc si astept venirea autoritatilor sa-mi rezolve treaba si apoi ma declar parinte competent? Competent sa ce?Ah, am uitat...competent sa cer! ca un copil!

Eu nu am inteles... adicatelea... am dezinteles ceva ce credeam ca pricepusem.
Bun, sunt perfect de acord cu dv. ca para malaiata nu prea cade unde vrem noi. Sunt de acord ca daca esti parinte, trebuie sa muncesti. Zi de zi. Sa verifici teme, sa iti obtii drepturile tale si ale copilului tau in instanta, sa alergi la karate si ce mai faci. Nu astepti sa se introduca autobuz pe linia de karate. Corect.

Totusi, vazand ca am si cazuri ciudate, nu inteleg ce sa faca un parinte care nu poate lua copilul la el, care e umilit ori de cate ori vine de la tata, care e scos din colectivitate, dus in alta, asa, nitam-nisam. Nu se mai pune problema deciziilor in comun demult. Nu se pot afla informatii de la scoala. De la medic. De la laboratorul de analize.
Nu se pune problema unor relatii normale cu parintele la care nu locuieste, tatal in cazul asta, copilul vazandu-si tatal odata la acteva saptamani, cateva ore. Nu se pune problema unui program normal unei nopti dormite impreuna, unei bai de seara.
Nu se mai poate pune problema cumpararii unor jucarii de catre tata. Nu e voie.
Autoritatile sa-si vada de treaba lor, corect. Bun.
Ce sa faca tatal ca sa nu stea pe banca sa astepte? Relatia se deterioreaza rapid, se vede cu ochiul liber.

Am raspuns la aceasta intrebare. Raspunsul nu a interesat. Eu nu detin adevarul absolut si nici solutii miraculoase! Am invitat insa pe parintele care intampina astfel de probleme sa stea de vorba putin cu el insusi, nu cu noi. Sa-si raspunda de plida la intrebarea, asa s-a purtat mama din 1a zi dupa despartie sau lucrurile s-au agravat in timp. Daca s-au agravat in timp, camd de cand si cam cu ce ocazie. Mai exact, sa-mi pun si eu, tata care nu-si poate vedea copilul, macar odata, problema ca si eu am gresit si sa indrept ce imi sta in puteri!
In loc sa fac scandal si plangeri sa adopt o atitudine civilizata, non conflictuala. Sa ma ofer sa fac ceva, incepand cu lucruri mici. Cu o floare nu se face primavara, e drept, dar daca eu adopt o atitudine civilizata si constructiva si ma inarmez cu rabdare, cat poate si nebuna aia de mama sa o tina pe a ei?
Dau un mail, scriu: uite am luat un box din sucul preferat al copilului, il trimit pe Gica sa ti-l aduca. Data viitoare o trimit pe bunica cu prajitura preferata a copilului. A treia oara vin eu personal si uite asa, incetul cu incetul! E o vorba dresajul nu se face doar cu biciul, ci si cu zaharul.
Daca in schimb azi trag cu tunul, maine arunc pucioasa fierbinte, poimaine pun o bomba, ce minte sanatoasa te poate face sa crezi ca cineva iti va deschide usa, sa le primeasca pe toate astea in fata?
Eu am mai spus asta, dar desigur fiecare face alegeri personale. Aceste alegeri insa vorbesc despre cel care le face, in sensul ca daca tie iti e mai de pret razboiul si sanctionarea mamei, e clar ca nu copilul e ptr tine pe 1ul loc.
Pentru cei care nu inteleg, ii invit sa citeasca judecata lui Solomon, caruia doua femei, care pretind ambele ca sunt mama copilului, ii cer regelui sa dea copilul uneia dintre ele. Ambele femei tin si trag copilul, una de mana stanga, cealalta de mandra dreapta a micutului. Solomon scoate sabia si spune: Voi taia cu aceasta sabie copilul in doua, o jumatate pentru fiecare. Una dintre femei urla sfasietor si da drumul uneia dintre manutele copilului. Solomon baga sabia in teaca si <incredinteaza> acelei femei copilul. De ce? Pentru ca aflase care e adevarata mama!
Cand dragostea parinteasca nu e mai presus de ambitii, sete de razboaie si dorinta de razbunare, Cand dragostea parinteasca este despre ma umilesc, dar cum sa cer eu scuze, dar de ce sa ma duc eu etc,ea in fapt, e orice altceva, dar NU dragoste de parinte.

Doamna PS,
Din nou va concentrati pe parintele rezident. La nesfarsit. Daca nerezidentul sa zicem a facut scandal si plangeri precum spuneti mamei, atunci ea ar fi indreptatita sa nu mai deschida usa "si sa le primeasca pe toata in fata". Sau sa nu-i raspunda tatalui la intrebari. Nu cred ca este un rationament corect.
Stiu ca nu este cazul dvs, pentru ca spuneati ca fostul sot nici macar nu vine la programul de vizita si nu-l intereseaza copilul, dar credeti-ma ca uneori mama vrea pur si simplu eliminarea completa a tatalui din viata copilului. Si atunci este trimis la plimbare la nesfarsit cu atitudinea lui concilianta cu tot.
Sfatul dvs mi se pare in general bun, l-as da si eu probabil, sunt cazuri in care chiar ar functiona.

Faptul ca raspunsul meu s-a concentrat pe parintele nerezident, este datorat problemei ridicata de dna AVLIL, careia i-am raspuns, dupa priceperea mea!
Dnule Againstpas, nu putem trage concluzia ca toate mamele divortate, care nu au o atitudine de colaborare cu taii, sunt 100% nebune! Unele au niste motive, zic eu, cred....Invitatia mea a fost in sensul identificarii si luarii in seama a acelor motive, chiar daca ne par ciudate, proaste, exagerate, puerile etc. Sa ignori o posibila sursa a unei probleme, mie personal, nu mi se pare foarte istet!