Obligatii stipulate in Lg. priv. protectia minorilor, remedii in caz de nerespectare

O mica precizare: copiii isi iubesc ambii parinti neconditionat. (chiar daca sunt parinti abuzatori, chiar daca nu-i cunosc, chiar daca ... nu sunt parinti in sensul pe care il dam noi cuvantului, chiar si atunci cand se indeparteaza de ei din instinct de autoconservare).
Sau daca vreti, putem sa nu folosim cuvantul "iubesc".
Hai sa formulam asa: parintii sunt foarte importanti (determinanti) pentru copiii lor.
Daca ai o problema in relatia cu o persoana care este determinanta in viata ta trebuie sa o rezolvi. Nu e sanatos sa o ignori, sa te faci ca nu exista, sa o ingropi, sa incerci sa o substitui cu ceva. Trebuie sa o rezolvi.
Rezolvarea se poate face in mai multe feluri, in functie de situatie si de relatie.

Sunt de acord ca atunci cand copilul are o problema de relationare cu unul dintre parinti, aceasta trebuie rezolvata. Dar la noi autoritatile se misca extrem de greu.
Sunt cazuri in care parintele rezident nu numai ca nu se ingrijoreaza de retinerea sau chiar refuzul copilului in a pleca cu tatal, dar mai mult, are o atitudine multumita, fericita. Pentru ca asa nu mai este el cel responsabil cu faptul ca relatiile dintre copil si parinte nu se mentin, ci uite, copilul nu vrea, asta e. Cand ajunge copilul la varsta la care sa fie ascultat si spune ca nu vrea la tata, cred ca da si o petrecere.

E si simplu si legal si psihologic, precum ati spus, DOAR ca problema NU este neaparat la copil, ci poate fi la parinte.
Dnule AgainstPas:Adica eu parinte am probleme in relationarea mea cu propriul copil si fata de aceasta situatie chem autoritatile sa mi-o rezolve? Adica eu parinte ma lepad de orice raspundere si o livrez statului?
Adica eu mama, eu tata, ma pun pe banca in parc si astept venirea autoritatilor sa-mi rezolve treaba si apoi ma declar parinte competent? Competent sa ce?Ah, am uitat...competent sa cer! ca un copil!

da, uneori este nevoie de interventia unui tert in rezolvarea problemelor. Asta cand exista pareri contrare. Daca nu ar exista, probabil in caz de divort cu minori nu ar mai merge nimeni in instanta. Sau la mediere.

Vedeţi dvs., Rezoluţia Consiliului Europei grăieşte despre egalitatea părinţilor în drepturi şi responsabilităţi, nu poate fi unul veşnic pârât şi celălalt veşnic reclamant.
În acest sens, consider că este neconstituţională prevederea că programul de vizită stabilit legal este opţional pentru părintele nerezident şi obligatoriu pentru cel rezident.
Efectul negativ al lipsei unui părinte este acelaşi dacă cel rău nu lasă copilul sau cel bun nu vine la copil absolut benevol.Pentru copil, e acelaşi lucru.Sancţiunea pentru nerespectare trebuie să fie aceeaşi.
Sunt în asentimentul Dvs. că părinţii sunt egali în drepturi şi obligaţii, de aceea este normal ca ambii părinţi să contribuie în mod egal la creşterea şi educaţia minorului şi din punct de vedere material. Nu este acceptabilă ideea susţinută de dvs. că cei 200 lei trimişi copilului arată interesul părintelui pentru copil.Nu-l arată, în schimb demonstrează că acel copil este folosit ca mijloc de răzbunare asupra mamei.
Vedeţi că se sinucid copiii în orfelinate, alţii renunţă la viaţă că au părinţii plecaţi la muncă departe, sunt copii care stau pe străzi,oameni săraci lipiţi de nu au ce pune pe masa copiilor...credeţi că autorităţile nu au de lucru?