Obligatii stipulate in Lg. priv. protectia minorilor, remedii in caz de nerespectare

Eu inteleg ca parintele rezident trebuie sa informeze celalalt parinte despre propriul copil. Pe langa ca asa este in lege, asa este si firesc.
Sa presupunem ca avem varianta ideala, cu un parinte nerezident implicat in viata copilului care stie cand acesta are ora de engleza, pian, dentist si asa mai departe. Nu are nevoie sa fie informat de parintele rezident ca e pustiul allergic la penicilina sau ca va pleca in cantonament, totusi, aceasta informare ar trebui facuta pentru copil, ca acesta sa vada ca parintele rezident ii respecta celalalt parinte. Atunci cand trebuie sa plece in excursie parintele rezident ar fi frumos sa sune celalalt parinte si sa-l anunte, vezi ca pleaca in excursie,esti ok?Am cumparat eu trenuletul lego de Craciun, tu ia altceva, lucuri de genul asta. Copilul in felul asta simte ca amandoi parintii sunt implicati in mod egal in viata lui, nu ajunge sa se gandeasca ca mami decide unde si cand merg, hai sa-l resping pe tati ca se pare ca asta ii convine lui mami. Sau nu mai ajunge sa se simta vinovat ca-si iubeste in mod egal si celalalt parinte.
In plus, sunt informatii pe care parintele nerezident nu are cum sa le afle. Are febra 40, am fugit cu el la doctor, suntem la policlinica X de pe strada Z ca la 12.30 ne vede doctorul cutarica. De ce sa nu spui asa ceva?
Asa cum vad eu lucrurile, pentru neinformarea parintelui rezident despre copil, ar trebui plangere penala facuta la politie pentru nerespectarea sentintei judecatoresti. Si acolo arati ca ti-a fost copilul bolnav de trei ori si nu ai stiut, ca I s-a schimbat scoala si nu ai fost informat, ca a plecat in cantonament fara sa aiba acordul tau pentru ca prinrer altele nici nu stiai la ce club merge la fotbal. Si atunci parintele rezident ar trebui amendat.
Insa cred ca este un drum pe care nu a apucat-o nimeni pana acum, desi ar trebui sa se inceapa.
Doamna proastasatului, orice parinte isi doreste ca celui mic sa-i faca placere sa plece cu el. Ce mi se pare mie insa dificil este insa faptul ca parintele rezident nici nu a inceput sa priceapa cat din placerea de a pleca a copilului cu celalalt parinte tine de el, de respectul pe care el il arata ca parinte vechiului partener.
Alienarea parentala tine de lucrurile pe care le faci dar si mai mult de lucrurile pe care omiti sa le faci. Omiti sa ceri acordul vechiului partener, omiti sa-l informezi unde se afla copilul, omiti sa-i spui copilului ca tati nu l-a tinut de mana cand I s-a luat sange pentru ca nu a stiut, omiti sa arati copilului ca celalalt ar trebui sa fie pentru el important ca si tine. Si cand spun ca si tine nu ma refer la dumneavoastra ci la parintii rezidenti in general, cei care omit asa ceva.
Doamna AVLIL a avut o postare exceptionala la alt topic prin care spune ca un copil isi iubeste neconditionat amandoi parintii. Un copil care nu e fericit sa plece la parintele nerezident e un copil cu o problema pe care ar trebui sa o caute si parintele rezident. prin nerespectarea obligatiilor tale ca parinte rezident creezi toate premisele unei viitoare alienari parentale.

As sublinia faptul ca (nu pare sa reiasa din mesaj) informarea e datorata de ambele parti si plangerea aia penala, recomandata, ar fi pentru ambele parti. Pentru acuratete si egalitate de tratament.

Iată ce susţine Richard Gardner, psihologul care a concretizat noţiunea de "Sindromul alienării parentale"

“Este important de precizat că nu se poate vorbi despre PAS atunci când un părinte se face vinovat de abuz sau neglijare asupra copilului. În acet caz, respingerea părintelui de către copil este justificată. De asemenea, nu este PAS atunci când copilul are o relaţie pozitivă cu celălalt părinte, chiar dacă părintele căruia i s-a încredinţat copilul încearcă să-l îndepărteze"

Cei care emit judecăţi în această problemă spinoasă trebuie să ţină seama de mai multe aspecte, să constate cauzele situaţiei create.

Abuzul alienator reprezintă înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a atașat emoțional

Dacă minorul nu s-a ataşat emoţional de acel părinte, fiindcă nu a locuit niciodată cu acela, acela nu l-a vizitat sau l-a vizitat rar şi atunci, la refuzul copilului, a chemat Poliţia, i-a creat emoţii negative cu aceste ocazii, sau l-a abuzat psihic în rarele ocazii când a fost la domiciliul aceluia, sau dacă a fost hărţuit cu interogări repetate ale unor necunoscuţi, alienarea părintească nu există.

Nu există înstrăinare fără cunoaştere anterioară.

Daca parintii s-au despartit inainte de nasterea copilului, legatura dintre parintele nerezident si minor este destul de firava pana pe la 3-4 ani din cauza ca tot parintele resident e de parere ca un program de vizitare amplu ar bulversa copilul.
In aceasta situatie copilul nu este extrem de atasat de parintele alaturi de care nu a locuit, asta neinsemnand sub nici o forma ca e o situatie care trebuie sa ramana neschimbata sau asta neinsemnand ca nu are nevoie de sustinere si aprobare din partea parintelui resident pentru a aprofunda legatura.
Doamna Martonze, si eu si userul AVLIL am mentionat destul de clar ca nu ne referim la cazurile in care minorul este neglijat sau abuzat la parintele nerezident acasa sau in timpul programului de vizita. Faptul ca dumneavoastra ne raspundetit punand abuzul in fata nu este deloc constructiv pentru ca sunt cazuri diferite de normalitate, iar noi la normalitate ne referim.
In cazul normal in care copilul refuza fara motiv intemeiat sa-si vada parintele nerezident, doar pentru ca relatia lui cu acesta nu a fost incurajata, dezvoltata, faptul ca e chemata politia nu are de ce sa-l afecteze. Suna la usa un politist si il intreaba daca doreste sa plece cu tatal lui. unde vedeti dumneavoastra trauma? politia poate sa sune si cu alte motive, nu inseamna ca minorul are trauma daca ii suna cineva imbracat in uniforma oficiala la usa. ce-l poate traumatiza insa este reactia parintelui rezident la acest proces.
Ma indoiesc ca intr-o situatie normala, daca parintele rezident pregateste copilul, ii spune ca in ziua de va pleca cu taticul lui care-l iubeste, si-l asteapta pe acesta cu minorul imbracat si cu bagajele facute in fata blocului minorul nu va dori sa plece. Sau chiar daca va incerca o usoara anxietate de despartire aceasta nu va fi ceva minor, asa cum este cand il lasi la gradinita.
Daca insa nu deschizi usa tatalui la programul de vizita si copilul e imbracat in pijamale, in fata televizorului este clar ca e vina ta si ca politia trebuie chemata pentru a constata acest fapt. vedeti diferenta?

dumnevoastra spuneti ca nu exista instrainare fara cunoastere anterioara, eu zic ca nu exista cunoastere fara nici un inceput. Nu ne nastem invatati, nu aprofundam relatii atunci cand nu intalnim oportunitati pentru a le aprofunda sau atunci cand suntem impiedicati sa le aprofundam.

In plus, recititi ce a scris doamna AVLIL, un copil isi iubeste parintii neconditionat. Chiar daca nu I-a cunoscut, daca nu intervine ceva nefiresc atunci isi va dori sa-i cunoasca. Si copilul care nu si-a vazut tatal pana la 3,4,5 ani tot va dori sa-l vada mai tarziu, daca nu este speriat, alienat, intors impotriva lui de catre altcineva. Macar de curiozitate daca nu din alt motiv, dar va dori sa-l cunoasca. E legea firii.

Sunt perfect de accord si sustin ca informarea e datorata de ambele parti si penalizarile ar trebui acordate si parintilor rezidenti si celor nerezidenti in egala masura daca incalca legea si drepturile copilului.

Dar ce facem cu un copil, care are propriile sale amintiri, cu subiect si predicat, despre contactul cu parintele nerezident? Daca copilul spune: tata vorbeste urat despre mama, zice ca-i proasta si ma intreaba mereu cine vine la mama, vine la mine la scoala si face scnadal si colegii rad de mine. Ziceti ca acel copil ar avea probleme si ar trebui sa mearga la consiliere, sau la psiholog ar trebui sa mearga tatal, care nu stie sa se poarte?
Trebuie sa consiliem copilul in sensul in care el sa accepte injurii la adresa mamei si familiei materne si circul pe care il face tata la scoala, sau ar trebui sa mearga tata la psiholog, poate invata macar acum cum sa se poarte?
Nu stiu daca aveti in vedere micul amanunt ca un parinte ar trebui sa fie un exemplu pentru copilul sau si nu in ultimul rand, un factor de echilibru!